Incidenţa art.781 Cod pr.civ în conformitate cu care: „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. (3) Dispoziţiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.”
Întrucât textul art. 781 alin. 2 din NCPC are în vedere şi sucursala, agenţia, punctul de lucru a instituţiei de credit unde debitorul si-a deschis contul, rezultă că legiuitorul a condiţionat competenţa executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la sediile secundare ale instituţiei de credit, de existenţa unui cont deschis al debitorului la această sucursală, agenţie, punct de lucru a instituţiei de credit.
Dacă unicul cont este deschis la sediul secundar atunci competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar; dacă unicul cont este deschis la sediul principal, atunci competenţa nu mai aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar, ci cel de la sediul principal.
Prin sentinţa civilă nr. 4891/04.06.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea S.C. Volksbank România S.A., cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/58/2000 şi având CIF RO 12564356 împotriva intimaţilor Smoczer Vasile Florin, având CNP 1601126240061 şi Smoczer Livia Olimpia, având CNP 2620102240057, ambii cu domiciliul în Baia Mare, Bulevardul Republicii, nr. 17/26, judeţul Maramureş.
Contestatoarea a fost obligată să plătească intimaţilor suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut :
În data de 19.09.2013, Smoczer Vasile Florin şi Smoczer Livia Olimpia au solicitat, în temeiul titlului executoriu – sentinţa civilă 7418/09.07.2013 a Judecătoriei Baia Mare, modificată prin Încheierile de îndreptare a erorii materiale din 30.08.2013 şi 10.09.2013 – executarea silită a SC Volksbank România S.A., Bucureşti pentru recuperarea sumelor de 13.524,99 CHF cu titlu de comision de risc, 12.57730 CHF cu titlu de anuităţi şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON.
Pentru formularea acestei cereri de executare silită, s-a încasat de reprezentantul Smoczer Vasile Florin şi Smoczer Livia Olimpia suma de 1500 RON, conform chitanţei 332/19.09.2013 depusă la dosarul execuţional.
Cererea de executare silită a fost încuviinţată prin Încheierea 9832/04.10.2013 a Judecătoriei Baia Mare.
În data de 24.10.2013 s-a încheiat procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, acestea fiind în cuantum de 8219 RON+1607,76 RON TVA, din care suma de 6.279+1506,96 RON TVA reprezintă onorar executor, 1500 RON onorar avocat în faza de executare silită, iar restul cheltuieli poştale, cheltuieli de birotică şi cheltuieli aferente consultaţiilor în legătură cu constituirea dosarului execuţional.
În data de 24.10.2013 s-a înfiinţat poprirea asupra conturilor deschise de SC Volksbank România S.A la BNR Bucureşti, adresa de înfiinţare a popririi fiind comunicată şi la Sucursala Baia Mare a debitoarei.
În data de 18.11.2013 s-a solicitat de Smoczer Vasile Florin şi Smoczer Livia Olimpia încetarea executării silite întrucât s-a recuperat integral creanţa.
Executarea silită s-a efectuat de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti Morari şi Asociaţii Baia Mare.
Potrivit art. 781 alin. 1 Cod procedură civilă „poprirea se înfiinţează … de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul sau terţul poprit”.
Alin. 2 al aceluiaşi articol, „în cazul popririi pe conturile unei persoane juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la … sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul”.
Aşadar, în cazul popririi, competenţa executorului judecătoresc este alternativă, aparţinând fie executorului al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde debitorul îşi are sediul, fie executorului al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde terţul poprit (sau instituţia de credit) îşi are sediul principal (sau, în cazul instituţiei de credit şi sediul secundar).
În speţă, executorul judecătoresc care a efectuat executarea silită a reclamantei-debitoare are biroul în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, în a cărei rază teritorială îşi are sediul secundar debitorul, SC Volksbank România S.A fiind executată prin intermediul sucursalei din Baia Mare.
Potrivit art. 650 Cod procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Cum Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti Morari şi Asociaţii se află în circumscripţia Judecătoriei Baia Mare, înseamnă că instanţa competentă este Judecătoria Baia Mare.
În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc acesta se încadrează în limitele prevăzute de art. 39 din Legea 188/2000 şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2550/2006.
Nici cheltuielile de executare şi nici onorariul de avocat din faza de executare silită nu sunt disproporţionate faţă de munca depusă de aceştia, cuantumul creanţei executate fiind determinat ca urmare a calculelor făcute în cadrul dosarului de executare, titlul executoriu oferind doar criterii în funcţie de care acesta să fie stabilit.
Întrucât contestatoarea a căzut în pretenţii a fost obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţi, cheltuieli constând în onorar de avocat, dovedit cu chitanţa nr. 370/20.01.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta S.C. Volksbank România S.A.-Bucureşti, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul admiterii contestaţiei şi anularea formelor de executare începute de SCPEJ Morari şi Asociaţii în dosar execuţional 603/2013 .
În motivare se invocă în esenţă aceleaşi apărări, respectiv faptul că executarea a fost începută de un executor judecător necompetent, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 781 cod proc civ care stabilesc competenţa executorului în cazul în care executarea se face prin poprire, creditorul fiind cel care are un drept de alegere, dar e exclusiv fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul debitorului fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul terţului poprit.
În speţă, terţul poprit este Banca Naţională a României cu sediul în Bucureşti, sector 3 iar debitoarea este SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA cu sediul în Bucureşti, sector 2. Astfel, competenţa aparţinea, potrivit art.781 cod proc civ unui executor judecătoresc cu birou în Circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.
Pe de altă parte cuantumul cheltuielilor de executare este excesiv de ridicat, acesta neputând fi în mod real justificat, având un vădit caracter disproporţionat.
Intimaţii, prin întâmpinare, solicită respingerea apelului, învederând faptul că instituţia de credit unde debitoarea contestatoare are cont deschis şi de unde s-a executat plata creanţelor este Banca Naţională a României, care are sediul secundar în Baia Mare, reprezentat de o agenţie , astfel că executorul judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj este competent teritorial să pună în executare dispoziţiile titlului executoriu menţionat mai sus.
În speţă, executorul judecătoresc care a efectuat executarea silită a reclamantei-debitoare are biroul în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, în a cărei rază teritorială îşi are sediul secundar debitorul, SC Volksbank România S.A.
Astfel, raportat la prev. art. 781 alin.2 cod pr.civ., executorul judecătoresc este competent.
Apoi cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului ca o consecinţă a pasivităţii acestuia. Singura care ar fi putut evita cheltuielile de executare este însăşi debitoarea-contestatoare dacă ar fi fost de bună credinţă şi ar fi executat de bunăvoie dispoziţiile sentinţei civile nr. 7418 din 9 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare modificată prin încheierile de îndreptare eroare materială din 30.08.2013 şi 10.09.2013.
De altfel nici după înregistrarea cererii de executare şi declanşarea executării silite, debitoarea – contestatoare nu a înţeles să facă plata în mod voluntar, ocazie cu care potrivit art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă ar fi trebuit să suporte cheltuielile de executare efectuate până la data realizării obligaţiei.
Drepturile procesuale se exercită cu bună credinţă. Prejudiciul s-a creat creditorilor prin neexecutarea de bună voie a titlului executoriu, întrucât au fost nevoiţi să avanseze cheltuielile de executare a titlului executoriu şi datorită neîndeplinirii de bună voie de către debitoare a obligaţiei, s-a tergiversat prin atitudinea debitoarei încasarea creanţei de către creditori.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată apreciază ca fiind întemeiate, raportat la obiectul cererii de executare şi valoarea creanţei de executat.
Cuantumul cheltuielilor de executare sunt stabilite potrivit dispoziţiilor art. 669 Cod procedură civilă, art. 39 din Legea nr. 188/200. Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2550/2006. Susţinerea contestatoarei este nefondată atâta timp cât prin OMJ 2550/2006 se stabileşte faptul că cheltuielile de executare se stabilesc procentual , deci se raportează la valoarea creanţei ce se execută şi nu Ia actele pe care executorul le efectuează care sunt aceleaşi în cadrul unei executări indiferent de modalitatea în care se realizează executarea silită – urmărire mobiliară, imobiliară sau prin poprire.
Valoarea creanţei de executat a fost de 94.247,54 lei (echivalentul în lei a sumei de 26.109,29 CHF lei calculată la cursul BNR de la data plăţii, respectiv 08.11.2013) şi 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului de 1500 Iei este justificat raportat la complexitatea executării, Ia cererile efectuate la executorul judecătoresc, determinarea matematică a sumelor de executat – respectiv calculul comisionului de risc încasat de contestatoare în mod nelegal precum şi diferenţa dintre anuitatea încasată şi cea datorată efectiv, la reprezentarea creditorilor în faţa executorului judecătoresc, urmărirea dosarului execuţional, consultaţii juridice în legătură cu executarea titlului executoriu.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel, în condiţiile art. 476 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
În speţă titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 7418/9 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare modificată prin încheierile de îndreptare eroare materială din 30 august 2013 şi din 10 septembrie 2013, prin care contestatoarea S.C. Volksbank România S.A., cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2, a fost obligată la restituirea către intimaţi a sumei încasate cu titlu de comision de risc în baza convenţiei de credit încheiate între aceste părţi.
Conform adresei nr. XIII/932/26.01.2015 emisă de Banca Naţională a României:
1. contestatoarea S.C. Volksbank România S.A., cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2 înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/58/2000 şi având CIF RO 12564356 :
– are cont deschis la Banca Naţională a României Centrală cu sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 25, sector 3
– nu are cont deschis la Agenţia Bancii Naţionale a României din Baia Mare
2. S.C. Volksbank România S.A. Sucursala Baia Mare:
– nu are cont deschis la Banca Naţională a României Centrală cu sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 25, sector 3
– nu are cont deschis la Agenţia Bancii Naţionale a României din Baia Mare
Aşadar, debitoarea menţionată în titlul executoriu S.C. Volksbank România S.A., are sediul principal în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2. Terţul poprit Banca Naţională a României, unde debitoarea are deschis contul, are sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 25, sector 3.
Potrivit art.781 cod pr.civ.; „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. (3) Dispoziţiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.”
Potrivit art.43 alin.1 şi 3 din Legea nr. 31/1990, sucursalele şi celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor .
Se apreciază că Noul Cod civil, referindu-se la acest element de identificare a oricărei persoane juridice (art. 227), nu foloseşte sintagma de „sediu principal”, făcând distincţie între sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului şi „sedii cu caracter secundar” pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru.
În conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, termenul de „sediu”, fără a fi însoţit de menţiunea „secundar” ori fără indicarea unităţii fără personalitate juridică, este folosit cu sensul de „sediu social” sau „sediu principal”.
Aşadar, potrivit noilor dispoziţii civile, atunci când legiuitorul se referă generic la „sediu” în privinţa persoanei juridice, se are în vedere sediul principal, respectiv sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului. Atunci când legiuitorul doreşte să facă referire la sediul secundar, el o va face în mod expres în conţinutul textului.
Cum textul art. 781 alin. 2 din NCPC are în vedere şi sucursala, agenţia, punctul de lucru a instituţiei de credit unde debitorul si-a deschis contul, rezultă că legiuitorul a condiţionat competenţa executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la sediile secundare ale instituţiei de credit, de existenţa unui cont deschis al debitorului la această sucursală, agenţie, punct de lucru a instituţiei de credit.
La poprire, se are în vedere faptul că debitorii deţin bunuri mobile urmăribile, respectiv sume de bani într-un cont bancar . Dacă unicul cont este deschis la sediul secundar atunci competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar; dacă unicul cont este deschis la sediul principal, atunci competenţa nu mai aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar, ci cel de la sediul principal.
În aceste condiţii, cum atât sediul debitorului, cât şi sediul principal al instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul se află în Bucureşti, tribunalul apreciază că rezultă în mod neechivoc faptul că SCPEJ Morari şi Asociaţii, al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, nu este competent teritorial să pună în executare prin poprire dispoziţiile titlului executoriu menţionat mai sus, neavând biroul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, susţinerile contrare fiind nefondate.
Aşadar, raportat la prevederile art. 781 alin. 3 din NCPC coroborat cu art. 651 alin. (4) NCPC, nerespectarea acestor dispoziţii atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate, impunându-se anularea actelor de executare referitoare la poprire, efectuate de SCPEJ Morari şi Asociaţii în dosarul execuţional nr. 603/2013.
Faptul că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost dată în prezenta cauză de către Judecătoria Baia Mare, nu determină atragerea competenţei teritoriale a unui executor judecătoresc care îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia acesteia. Încheierea de încuviinţare este irevocabilă şi împotriva ei nu este prevăzută cale de atac, aşa încât debitorul ori terţul poprit nu au putut să conteste legalitatea acesteia.
Constatând că în speţă executarea silită prin poprire a fost efectuată de către un executor judecătoresc de la domiciliul creditorilor, fiind nerespectate dispoziţiile legale mai sus evocate, tribunalul urmează în temeiul art.480 alin.2 cod pr.civ. să admită apelul şi va schimba în tot sentinţa în sensul că admite contestaţia formulată de contestatoarea SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA- Bucureşti şi în consecinţă anulează actele de executare demarate de SCPEJ MORARI şi ASOCIAŢII, în dosarul execuţional nr. 603/2013.
Întrucât textul art. 781 alin. 2 din NCPC are în vedere şi sucursala, agenţia, punctul de lucru a instituţiei de credit unde debitorul si-a deschis contul, rezultă că legiuitorul a condiţionat competenţa executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la sediile secundare ale instituţiei de credit, de existenţa unui cont deschis al debitorului la această sucursală, agenţie, punct de lucru a instituţiei de credit.
Dacă unicul cont este deschis la sediul secundar atunci competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar; dacă unicul cont este deschis la sediul principal, atunci competenţa nu mai aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar, ci cel de la sediul principal.
Prin sentinţa civilă nr. 4891/04.06.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea S.C. Volksbank România S.A., cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/58/2000 şi având CIF RO 12564356 împotriva intimaţilor Smoczer Vasile Florin, având CNP 1601126240061 şi Smoczer Livia Olimpia, având CNP 2620102240057, ambii cu domiciliul în Baia Mare, Bulevardul Republicii, nr. 17/26, judeţul Maramureş.
Contestatoarea a fost obligată să plătească intimaţilor suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut :
În data de 19.09.2013, Smoczer Vasile Florin şi Smoczer Livia Olimpia au solicitat, în temeiul titlului executoriu – sentinţa civilă 7418/09.07.2013 a Judecătoriei Baia Mare, modificată prin Încheierile de îndreptare a erorii materiale din 30.08.2013 şi 10.09.2013 – executarea silită a SC Volksbank România S.A., Bucureşti pentru recuperarea sumelor de 13.524,99 CHF cu titlu de comision de risc, 12.57730 CHF cu titlu de anuităţi şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON.
Pentru formularea acestei cereri de executare silită, s-a încasat de reprezentantul Smoczer Vasile Florin şi Smoczer Livia Olimpia suma de 1500 RON, conform chitanţei 332/19.09.2013 depusă la dosarul execuţional.
Cererea de executare silită a fost încuviinţată prin Încheierea 9832/04.10.2013 a Judecătoriei Baia Mare.
În data de 24.10.2013 s-a încheiat procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, acestea fiind în cuantum de 8219 RON+1607,76 RON TVA, din care suma de 6.279+1506,96 RON TVA reprezintă onorar executor, 1500 RON onorar avocat în faza de executare silită, iar restul cheltuieli poştale, cheltuieli de birotică şi cheltuieli aferente consultaţiilor în legătură cu constituirea dosarului execuţional.
În data de 24.10.2013 s-a înfiinţat poprirea asupra conturilor deschise de SC Volksbank România S.A la BNR Bucureşti, adresa de înfiinţare a popririi fiind comunicată şi la Sucursala Baia Mare a debitoarei.
În data de 18.11.2013 s-a solicitat de Smoczer Vasile Florin şi Smoczer Livia Olimpia încetarea executării silite întrucât s-a recuperat integral creanţa.
Executarea silită s-a efectuat de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti Morari şi Asociaţii Baia Mare.
Potrivit art. 781 alin. 1 Cod procedură civilă „poprirea se înfiinţează … de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul sau terţul poprit”.
Alin. 2 al aceluiaşi articol, „în cazul popririi pe conturile unei persoane juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la … sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul”.
Aşadar, în cazul popririi, competenţa executorului judecătoresc este alternativă, aparţinând fie executorului al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde debitorul îşi are sediul, fie executorului al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde terţul poprit (sau instituţia de credit) îşi are sediul principal (sau, în cazul instituţiei de credit şi sediul secundar).
În speţă, executorul judecătoresc care a efectuat executarea silită a reclamantei-debitoare are biroul în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, în a cărei rază teritorială îşi are sediul secundar debitorul, SC Volksbank România S.A fiind executată prin intermediul sucursalei din Baia Mare.
Potrivit art. 650 Cod procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Cum Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti Morari şi Asociaţii se află în circumscripţia Judecătoriei Baia Mare, înseamnă că instanţa competentă este Judecătoria Baia Mare.
În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc acesta se încadrează în limitele prevăzute de art. 39 din Legea 188/2000 şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2550/2006.
Nici cheltuielile de executare şi nici onorariul de avocat din faza de executare silită nu sunt disproporţionate faţă de munca depusă de aceştia, cuantumul creanţei executate fiind determinat ca urmare a calculelor făcute în cadrul dosarului de executare, titlul executoriu oferind doar criterii în funcţie de care acesta să fie stabilit.
Întrucât contestatoarea a căzut în pretenţii a fost obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţi, cheltuieli constând în onorar de avocat, dovedit cu chitanţa nr. 370/20.01.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta S.C. Volksbank România S.A.-Bucureşti, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul admiterii contestaţiei şi anularea formelor de executare începute de SCPEJ Morari şi Asociaţii în dosar execuţional 603/2013 .
În motivare se invocă în esenţă aceleaşi apărări, respectiv faptul că executarea a fost începută de un executor judecător necompetent, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 781 cod proc civ care stabilesc competenţa executorului în cazul în care executarea se face prin poprire, creditorul fiind cel care are un drept de alegere, dar e exclusiv fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul debitorului fie în persoana executorului judecătoresc de la sediul ori domiciliul terţului poprit.
În speţă, terţul poprit este Banca Naţională a României cu sediul în Bucureşti, sector 3 iar debitoarea este SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA cu sediul în Bucureşti, sector 2. Astfel, competenţa aparţinea, potrivit art.781 cod proc civ unui executor judecătoresc cu birou în Circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.
Pe de altă parte cuantumul cheltuielilor de executare este excesiv de ridicat, acesta neputând fi în mod real justificat, având un vădit caracter disproporţionat.
Intimaţii, prin întâmpinare, solicită respingerea apelului, învederând faptul că instituţia de credit unde debitoarea contestatoare are cont deschis şi de unde s-a executat plata creanţelor este Banca Naţională a României, care are sediul secundar în Baia Mare, reprezentat de o agenţie , astfel că executorul judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj este competent teritorial să pună în executare dispoziţiile titlului executoriu menţionat mai sus.
În speţă, executorul judecătoresc care a efectuat executarea silită a reclamantei-debitoare are biroul în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, în a cărei rază teritorială îşi are sediul secundar debitorul, SC Volksbank România S.A.
Astfel, raportat la prev. art. 781 alin.2 cod pr.civ., executorul judecătoresc este competent.
Apoi cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului ca o consecinţă a pasivităţii acestuia. Singura care ar fi putut evita cheltuielile de executare este însăşi debitoarea-contestatoare dacă ar fi fost de bună credinţă şi ar fi executat de bunăvoie dispoziţiile sentinţei civile nr. 7418 din 9 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare modificată prin încheierile de îndreptare eroare materială din 30.08.2013 şi 10.09.2013.
De altfel nici după înregistrarea cererii de executare şi declanşarea executării silite, debitoarea – contestatoare nu a înţeles să facă plata în mod voluntar, ocazie cu care potrivit art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă ar fi trebuit să suporte cheltuielile de executare efectuate până la data realizării obligaţiei.
Drepturile procesuale se exercită cu bună credinţă. Prejudiciul s-a creat creditorilor prin neexecutarea de bună voie a titlului executoriu, întrucât au fost nevoiţi să avanseze cheltuielile de executare a titlului executoriu şi datorită neîndeplinirii de bună voie de către debitoare a obligaţiei, s-a tergiversat prin atitudinea debitoarei încasarea creanţei de către creditori.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată apreciază ca fiind întemeiate, raportat la obiectul cererii de executare şi valoarea creanţei de executat.
Cuantumul cheltuielilor de executare sunt stabilite potrivit dispoziţiilor art. 669 Cod procedură civilă, art. 39 din Legea nr. 188/200. Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2550/2006. Susţinerea contestatoarei este nefondată atâta timp cât prin OMJ 2550/2006 se stabileşte faptul că cheltuielile de executare se stabilesc procentual , deci se raportează la valoarea creanţei ce se execută şi nu Ia actele pe care executorul le efectuează care sunt aceleaşi în cadrul unei executări indiferent de modalitatea în care se realizează executarea silită – urmărire mobiliară, imobiliară sau prin poprire.
Valoarea creanţei de executat a fost de 94.247,54 lei (echivalentul în lei a sumei de 26.109,29 CHF lei calculată la cursul BNR de la data plăţii, respectiv 08.11.2013) şi 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului de 1500 Iei este justificat raportat la complexitatea executării, Ia cererile efectuate la executorul judecătoresc, determinarea matematică a sumelor de executat – respectiv calculul comisionului de risc încasat de contestatoare în mod nelegal precum şi diferenţa dintre anuitatea încasată şi cea datorată efectiv, la reprezentarea creditorilor în faţa executorului judecătoresc, urmărirea dosarului execuţional, consultaţii juridice în legătură cu executarea titlului executoriu.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel, în condiţiile art. 476 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
În speţă titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 7418/9 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare modificată prin încheierile de îndreptare eroare materială din 30 august 2013 şi din 10 septembrie 2013, prin care contestatoarea S.C. Volksbank România S.A., cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2, a fost obligată la restituirea către intimaţi a sumei încasate cu titlu de comision de risc în baza convenţiei de credit încheiate între aceste părţi.
Conform adresei nr. XIII/932/26.01.2015 emisă de Banca Naţională a României:
1. contestatoarea S.C. Volksbank România S.A., cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2 înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/58/2000 şi având CIF RO 12564356 :
– are cont deschis la Banca Naţională a României Centrală cu sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 25, sector 3
– nu are cont deschis la Agenţia Bancii Naţionale a României din Baia Mare
2. S.C. Volksbank România S.A. Sucursala Baia Mare:
– nu are cont deschis la Banca Naţională a României Centrală cu sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 25, sector 3
– nu are cont deschis la Agenţia Bancii Naţionale a României din Baia Mare
Aşadar, debitoarea menţionată în titlul executoriu S.C. Volksbank România S.A., are sediul principal în Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42, etaj 3-8 şi 10, sector 2. Terţul poprit Banca Naţională a României, unde debitoarea are deschis contul, are sediul în Bucureşti, str. Lipscani nr. 25, sector 3.
Potrivit art.781 cod pr.civ.; „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. (3) Dispoziţiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.”
Potrivit art.43 alin.1 şi 3 din Legea nr. 31/1990, sucursalele şi celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor .
Se apreciază că Noul Cod civil, referindu-se la acest element de identificare a oricărei persoane juridice (art. 227), nu foloseşte sintagma de „sediu principal”, făcând distincţie între sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului şi „sedii cu caracter secundar” pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru.
În conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, termenul de „sediu”, fără a fi însoţit de menţiunea „secundar” ori fără indicarea unităţii fără personalitate juridică, este folosit cu sensul de „sediu social” sau „sediu principal”.
Aşadar, potrivit noilor dispoziţii civile, atunci când legiuitorul se referă generic la „sediu” în privinţa persoanei juridice, se are în vedere sediul principal, respectiv sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului. Atunci când legiuitorul doreşte să facă referire la sediul secundar, el o va face în mod expres în conţinutul textului.
Cum textul art. 781 alin. 2 din NCPC are în vedere şi sucursala, agenţia, punctul de lucru a instituţiei de credit unde debitorul si-a deschis contul, rezultă că legiuitorul a condiţionat competenţa executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la sediile secundare ale instituţiei de credit, de existenţa unui cont deschis al debitorului la această sucursală, agenţie, punct de lucru a instituţiei de credit.
La poprire, se are în vedere faptul că debitorii deţin bunuri mobile urmăribile, respectiv sume de bani într-un cont bancar . Dacă unicul cont este deschis la sediul secundar atunci competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar; dacă unicul cont este deschis la sediul principal, atunci competenţa nu mai aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar, ci cel de la sediul principal.
În aceste condiţii, cum atât sediul debitorului, cât şi sediul principal al instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul se află în Bucureşti, tribunalul apreciază că rezultă în mod neechivoc faptul că SCPEJ Morari şi Asociaţii, al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, nu este competent teritorial să pună în executare prin poprire dispoziţiile titlului executoriu menţionat mai sus, neavând biroul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, susţinerile contrare fiind nefondate.
Aşadar, raportat la prevederile art. 781 alin. 3 din NCPC coroborat cu art. 651 alin. (4) NCPC, nerespectarea acestor dispoziţii atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate, impunându-se anularea actelor de executare referitoare la poprire, efectuate de SCPEJ Morari şi Asociaţii în dosarul execuţional nr. 603/2013.
Faptul că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost dată în prezenta cauză de către Judecătoria Baia Mare, nu determină atragerea competenţei teritoriale a unui executor judecătoresc care îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia acesteia. Încheierea de încuviinţare este irevocabilă şi împotriva ei nu este prevăzută cale de atac, aşa încât debitorul ori terţul poprit nu au putut să conteste legalitatea acesteia.
Constatând că în speţă executarea silită prin poprire a fost efectuată de către un executor judecătoresc de la domiciliul creditorilor, fiind nerespectate dispoziţiile legale mai sus evocate, tribunalul urmează în temeiul art.480 alin.2 cod pr.civ. să admită apelul şi va schimba în tot sentinţa în sensul că admite contestaţia formulată de contestatoarea SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA- Bucureşti şi în consecinţă anulează actele de executare demarate de SCPEJ MORARI şi ASOCIAŢII, în dosarul execuţional nr. 603/2013.
