Art.421 Cod procedură penală
Art.418 Cod procedură penală
Art.86 alin.l din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Art.335 alin.l din noul Cod penal
Art.5 din Codul penal
Prin sentinţa penală nr.234 din data de 13.03.2014, pronunţată în dosarul nr. 14271/212/2013, Judecătoria Constanţa a schimbat, în baza art.386 cod procedură penală, încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere” prevăzută de art.86 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic, art.37 lit.b cod penal din 1968 în infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prevăzută” de art.335 alin.l din noul cod penal cu aplic, art.37 lit.b cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 cod penal şi 1-a condamnat pe inculpatul […] la pedeapsa 1 (unu) an închisoare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 15.05.2012, inculpatul […] a condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault Scenic, cu nr. de înmatriculare […], fără a poseda permis de conducere.
Sub aspectul încadrării juridice, s-a apreciat că s-a impus schimbarea încadrării în infracţiunea prev. de art.335 alin.l cod penal cu aplicarea art.3 şi art.5 cod penal.
Împotriva hotărârii de condamnare, în termenul legal, inculpatul […] a declarat apel solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art.181 cod penal vechi, aceasta fiind legea mai favorabilă, iar în subsidiar diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.
Aprecierea Curţii
Ex[…]ând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de apelantul inculpat şi din oficiu în limitele art.417 cod procedură penală, Curtea a constatat apelul nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Conform art.396 alin.(2) cod procedură penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar, potrivit art.97, art.99 şi art.103 alin.(2) cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public şi cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigenţelor prevăzute art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.21 din Constituţie.
În cauză, inculpatul […] a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată la fond şi în apel-asigurată de către dl. av. […] şi a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării – înscrisuri, martori cât şi a probelor apărării – audierea sa, respectându-i-se garanţiile şi drepturile procesuale; în apel, Curtea a lua act de poziţia inculpatului de a uza de dreptul la tăcere.
Sub aspectul acţiunii penale, pe baza probelor administrate în condiţii de legalitate – procesul verbal de constatare, adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Constanţa nr. 25958/18.05.2012, declaraţiile martorului […], declaraţiile inculpatului, a rezultat că la data de 15.05.2012, inculpatul […] a condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault Scenic, cu nr. de înmatriculare […], fără a poseda permis de conducere, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.335 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal din 1969, schimbându-se încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art.86 alin.(l) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal din 1969 şi art.5 cod penal.
Într-adevăr, potrivit legii vechi – cod penal din 1969, pentru tragerea la răspundere penală, fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu vinovăţie trebuie să prezinte şi pericolul social concret al infracţiunii. În cauză, în raport de criteriile prev. de art.181 cod penal din 1969, respectiv de împrejurările comiterii faptei – conducerea autoturismului fără a poseda cunoştinţele şi abilităţile necesare, până a fost descoperit de agenţii de poliţie, în stare de recidivă, sunt împrejurări care evidenţiază pericolul social concret al infracţiunii conform art.18 cod penal, nefiind aplicabile prevederile art.181 cod penal din 1969.
Raportat la regimul sancţionator, este mai favorabilă legea penală veche.
Insă, pedeapsa stabilită de către instanţa de fond în temeiul art.5 cod penal, prin raportare la dispoziţiile mai blânde, atât din legea veche cât şi din cea noua cu privire la recidivă, nu mai poate fi modificată în apelul inculpatului întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art.74 cod penal printre care şi gravitatea faptei, dată de conducerea pe dinamurile publice a autoturismului deşi nu avea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicul, la o oră şi într-o zonă cu trafic rutier ridicat, lezarea relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, conducând autoturismul până a fost oprit de agenţii de poliţie, pedeapsa de 1 an închisoare este suficientă şi de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, evitarea temporară a pericolului pentru siguranţa circulaţiei rutiere; la determinarea cuantumului, a modalităţii de executare se are în vedere şi atitudinea procesuală de recunoaştere a vinovăţiei de către inculpat, chiar dacă nu a recurs la procedura simplificată conform art.3201 cod procedură penală din 1969 (actualul art.396 alin.(10) cod procedură penală) numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Cum, de la pronunţarea hotărârii, nu au apărut date care să atenueze periculozitatea faptei sau inculpatului, nu se impune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei sau modificării modalităţii de executare, şi cu atât mai puţin până la înlăturarea răspunderii penale.
Prin urmare, în lipsa vreunui caz de nulitate a hotărârii atacate şi a netemeiniciei criticilor formulate, apelul a fost respins, în baza art.421 pct.l lit.b) cod procedură penală, ca nefondat.
