Legea nr. 38/2003, art. 3 alin. (1) şi (2)1)
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 38/2003, transportul public de persoane sau de bunuri cu autovehicule în regim de se realizează contra cost, pe bază de bon client. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că, pentru a putea vorbi despre taximetrie, o condiţie esenţială care trebuie să fie îndeplinită este plata unei sume de bani de către pretinsul client transportatorului neautorizat. Cum în cauză nu există vreo dovadă că s-a plătit vreo sumă de bani pentru transport, este evident că nici taximetrie nu a existat. în raport de aceste considerente, procesul-verbal de contravenţie nu reflectă realitatea, fiind netemeinic şi nelegal.
Jud. Balş, sent. civ. nr. 2241 din 13 septembrie 2007,
portal.just.ro
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la nr. 1764/184 din 11 mai 2007, petentul N.I. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa în contradictoriu cu intimata l.P.J. Olt, Politia Balş, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 1172172 din 3 mai 2007 şi exonerarea sa de plata amenzii de 5000 lei.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat contravenţional pe motiv că ar fi făcut taximetrie clandestină, în realitate el fiind în maşină cu două persoane pe care le cunoştea şi cărora nu le-a cerut bani. Agentul constatator nu a consemnat numele persoanelor pe care petentul le transporta. Acestea au fost propuse de petent drept martori şi au declarat că acesta nu le-a pretins vreo sumă de bani şi nici ei nu i-au oferit. Cu toate acestea, agentul constatator l-a sancţionat pe petent cu 5000 lei amendă contravenţională.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 38/2003, transportul public de persoane sau de bunuri cu autovehicule în regim
de taxi se realizează contra cost, pe bază de bon client. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că, pentru a putea vorbi despre taximetrie, o condiţie esenţială care trebuie să fie îndeplinită este plata unei sume de bani de către pretinsul client transportatorului neautorizat. Cum în cauză nu există vreo dovadă că s-a plătit vreo sumă de
bani pentru transport, este evident că nici taximetrie nu a existat. In raport de aceste considerente, instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie nu reflectă realitatea, fiind netemeinic şi nelegal, plângerea formulată de petent fiind admisă. A ajunge la altă soluţie ar fi echivalentul încălcării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, conform căruia orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. Aceasta, pentru că în jurisprudenţa C.E.D.O., dacă o anumita faptă este considerată în dreptul intern contravenţie, nu duce în mod automat la neaplicarea art. 6 din Convenţie. Dimpotrivă, se verifică natura faptei incriminate şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii, fară a conta dacă pedeapsa aplicată este o simplă amendă sau chiar pedeapsa cu închisoarea. Rezultă, aşadar, că distincţia infracţiune-contravenţie, existentă în dreptul intern, este irelevantă din punctul de vedere al art. 6 din Convenţie, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme
cât natura dispoziţiei sancţionatorii o cere. In raport de aceste considerente, instanţa a constatat că amenda de 5000 lei aplicată petentului este o „acuzaţie penală” în sensul art. 6 din Convenţie şi, atâta timp cât petentul a adus probe carc combat procesul-verbal, probe la care intimata nu a răspuns, prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petentul conform art. 6 din Convenţie nu a fost răsturnată. Instanţa a anulat procesul-verbal de contravenţie nr. 1764/184 din 11 mai 2007, întocmit de intimată, şi a exonerat petentul de plata amenzii de 5000 lei.
