EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR STRĂINE. CĂI DE ATAC. INADMISIBILITATE.
– Art. 1102 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă
– Art. 1105 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă
– Art. 1106 din Noul Cod de procedură civilă
– Art. 665 alin. 1, 2 şi 8 din Noul Cod de procedură civilă
Articolul 1105 alin. 1 Cod procedură civilă prevede faptul că cererea de încuviinţare a executării hotărârilor străine în situaţia reglementată de art. 1102 din Cod se soluţionează prin hotărâre, după citarea părţilor, iar potrivit art. 1106 din acelaşi Cod, pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării, se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, titlu în care va fi menţionată şi hotărârea de încuviinţare.
Potrivit dispoziţiilor legale enunţate este evident că legiuitorul nu a stabilit vreo cale de atac împotriva soluţiei aduse în judecarea unor astfel de cereri, prin urmare, devine necesar a se aplica norma generală în materie înscrisă în art. 665 Cod procedură civilă, care statuează în alineatul 8 că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării nu este supusă niciunei căi de atac, această situaţie fiind incidentă în speţă, perspectivă din care rezultă cu puterea evidenţei că apelul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
Curtea de Apel Oradea, Secţia I-a civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 418/2015-A din 04.06.2015 (dosar nr. 18590/271/2013*)
Prin sentinţa civilă nr.779/C din 8 octombrie 2014, Tribunalul B. a admis cererea formulată de reclamanţii K. M. cu domiciliul ales în O., str. G. E., cam.x, parter, jud. B. şi B E J “P. E.”, cu sediul în O., P. T., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul A. C. dom. în S., nr., jud. B. şi în consecinţă a încuviinţat executarea hotărârii străine – Hotărârea judecătorească nr. CV-060792-11/QU pronunţată de Tribunalul Civil Q. C. la data de 4 ianuarie 2012, prin care debitorul A. C. a fost obligat să plătească creditoarei M. K. suma de 39.602,06 $.
A dispus conversia în monedă naţională la cursul de schimb al zilei când hotărârea străină a devenit executorie în statul unde a fost pronunţată – 25 septembrie 2012, până la data conversiei, dobânda produsă de suma stabilită în hotărârea străină fiind guvernată de legea instanţei care a pronunţat-o.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, examinând cererea de încuviinţare a executării hotărârii străine – Hotărârea judecătorească nr. CV-060792-11/QU pronunţată de Tribunalul Civil Q. C. la data de 4 ian.2012, în condiţiile art.1093 – 1107 Cod procedură civilă, tribunalul a reţinut următoarele:
Efectele hotărârii străine – Hotărârea judecătorească nr. CV-060792-11/QU pronunţată de Tribunalul Civil Q. C. la data de 4 ianuarie 2012, au fost recunoscute pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr.58/C/2013 pronunţată de către Tribunalul B., hotărârea fiind dată fără citarea numitului C. A.
În hotărârea străină în litigiu, debitorul C. A. a fost obligat să plătească către creditoarea M. K. suma totală de 39.602,06 $.
Caracterul definitiv al hotărârii străine rezultă din transcrierea acesteia depusă în traducere autorizată la filele 14, 15 din dosarul Judecătoriei O., din aceeaşi transcriere rezultând expres nu numai caracterul definitiv al hotărârii, cât şi faptul că debitorul a fost citat, dovada acestei citării fiind depusă la respectivul tribunal.
Aşadar, s-a reţinut că, chiar dacă nu a fost citat debitorul C. A. în faţa instanţei care a pronunţat recunoaşterea hotărârii străine, prezenta instanţă verificând îndeplinirea şi a condiţiilor prevăzute de art.1095 – 1096 Cod procedură civilă, a constatat că acestea sunt îndeplinite şi, de asemenea a constatat caracterul executoriu al hotărârii străine, acest caracter rezultând din înscrisul depus la filele 21 şi 22 din dosarul Tribunalului B., dată la care hotărârea a devenit executorie în statul unde a fost pronunţată fiind 25 septembrie 2012.
Principalele efecte pe care le produce o hotărâre judecătorească sunt:
– forţa probantă egală actului autentic;
– autoritatea de lucru judecat;
– efectul declarativ, de principiu;
– puterea executorie;
– naşterea dreptului de a cere executarea silită a hotărârii supus unui termen de prescripţie;
– dezînvestirea instanţei de proces.
În principiu, o hotărâre străină nu poate avea de plin drept forţă executorie şi autoritate de lucru judecat, deoarece se opune suveranitatea statului pe al cărui teritoriu se invocă acea hotărâre.
În general, în cazul în care cel care a pierdut procesul nu execută de bună voie obligaţia, hotărârea judecătorească este învestită cu formulă executorie şi se procedează la executarea silită. Formula executorie este ordinul dat de instanţa judecătorească organelor de executare silită, de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii. În acest fel este pusă în mişcare forţa de constrângere a statului pentru realizarea justiţiei, forţa de constrângere nu se poate desfăşura decât pe teritoriul statului care o exercită, iar organele de executare ale unui stat nu se pot supune ordinului dat de instanţa altui stat, deoarece statele sunt suverane şi egale. De aceea, forţa executorie a unei hotărâri judecătoreşti are un caracter strict teritorial, neputând opera de plin drept pe teritoriul altui stat decât acela a cărui instanţă a învestit hotărârea cu formulă executorie. Aşadar, s-a opinat că hotărârea judecătorească străină dobândeşte, în general, forţă executorie, întocmai ca şi o hotărâre proprie a statului pe teritoriul căruia se cere executarea, prin procedura denumită exequatur.
Hotărârea judecătorească străină produce efecte în altă ţară dacă se îndeplinesc cerinţele stabilite de legea statutului unde se invocă acele efecte, aceste cerinţe legale constau, de regulă, în recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine sau în obţinerea exequatur-ului pentru acea hotărâre.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul în temeiul art.1095 – 1096, 1102 – 1107 Cod procedură civilă, a admis cererea formulată de reclamanţii K. M. şi B E J “P E”, în contradictoriu cu pârâtul A C şi a încuviinţat executarea hotărârii străine – Hotărârea judecătorească nr. CV-060792-11/QU pronunţată de Tribunalul Civil Q. C. la data de 4 ianuarie 2012, prin care debitorul A. C. a fost obligat să plătească creditoarei M. K. suma de 39.602,06 $, urmând a se dispune conversia în monedă naţională la cursul de schimb al zilei când hotărârea străină a devenit executorie în statul unde a fost pronunţată – 25 septembrie 2012 -, până la data conversiei, dobânda produsă de suma stabilită în hotărârea străină fiind guvernată de legea instanţei care a pronunţat-o.
A constatat că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen, legal timbrat cu 50 lei, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în principal în sensul de a respinge cererea de încuviinţare a executării silite, iar în subsidiar, de a respinge în contradictoriu cu apelantul, cererea.
Prin motivele de apel s-au invocat următoarele:
– se cere încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu reprezentând exequator, care, potrivit art. 1103 Cod procedură civilă, se va cu respectarea prevederilor art. 1095 şi urm. Cod procedură civilă;
– în principiu, potrivit teoriei şi literaturii de specialitate, o hotărâre străină nu poate avea de plin drept forţă executorie şi autoritate de lucru judecat, deoarece se opune suveranitatea statului pe al cărui teritoriu se invocă acea hotărâre;
– hotărârea judecătorească străină, dobândeşte, în general, forţă executorie întocmai ca şi o hotărâre proprie a statului pe teritoriul căruia se cere executarea, prin procedura denumită exequator;
– condiţiile cerute pentru a obţine exequaturul sunt stabilite de legea locului unde urmează să intervină executarea hotărârii judecătoreşti străine, condiţii prevăzute de art. 174 din Legea nr. 105/1992;
– în prezent nu există un titlu executoriu împotriva apelantului, el nefiind parte în dosarul nr. 10353/111/2012 al Tribunalului B., nu a fost citat, nu a cunoscut de existenţa procesului, nu a putut să-şi facă apărarea, nu a putut exercita căile de atac;
– hotărârea judecătorească ce se urmăreşte a fi executată nu îi este opozabilă şi nu constituie titlu executoriu împotriva sa.
În subsidiar, solicită respingerea cererii în contradictoriu cu el, cererea de chemare în judecată fiind formulată în contradictoriu cu A. F.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, menţinerea în totalitate a sentinţei, cu motivarea că în cursul judecăţii s-a arătat instanţei de fond şi s-a dovedit faptul că indicarea prenumelui F., în loc de C., a fost o eroare materială a executorului judecătoresc, din toate înscrisurile depuse la dosar rezultând că, în cauză, calitatea de debitor o are apelantul; intimata susţine, de asemenea, că din actele dosarului nr. 10353/111/2012 al Tribunalului B. şi astfel cum s-a reţinut în cuprinsul Sentinţei civile nr. 58/C/2013, acesta figurează, în calitate de pârât, în dosarul respectiv, iar prin neexercitarea căilor de atac împotriva sentinţei, aceasta este definitivă, orice critici aduse acesteia neputând să facă obiectul prezentului dosar, iar în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune încuviinţarea executării silite, mai mult, instanţa de fond a procedat ea însăşi la verificarea îndeplinirii condiţiilor privind recunoaşterea hotărârilor străine, astfel cum impun dispoziţiile art. 1104 Cod procedură civilă.
În şedinţa publică din 16 aprilie 2015, intimata, prin avocat, a invocat excepţia privind inadmisibilitatea căii de atac.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate a apelului, invocată de intimata reclamantă K. M., cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie solicitarea executorului judecătoresc P. E. de-a fi încuviinţată executarea silită împotriva debitorului A. F. – apelant pârât -, pentru intimata creditoare K. M., în baza titlului executoriu constând în Hotărârea nr. CV-060792-11/QU pronunţată de S. U. A. de Tribunalul Civil Q. C. la data de 04.11.2012, recunoscută în România prin sentinţa civilă nr. 58/C/2013 pronunţată de Tribunalul B. în dosar nr. 10353/111/2012, definitivă şi irevocabilă, prin care debitorul apelant a fost obligat a-i plăti creditoarei intimatei 39.252,06 USD reprezentând cheltuieli de judecată, obligaţia nefiind executată de bunăvoie.
Potrivit art. 1102 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bună voie de către cel obligat a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviinţării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripţia căruia urmează să fie efectuată executarea.
Art. 1105 alin. 1 Cod procedură civilă prevede faptul că cererea de încuviinţare a executării, în astfel de situaţii ca şi cea reglementată de art. 1102 Cod procedură civilă, evocat mai sus, se soluţionează prin hotărâre, după citarea părţilor, iar potrivit art. 1106 Cod procedură civilă, pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării, se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare.
Curtea a reţinut din analiza acestor dispoziţii legale faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor vreo cale de atac de urmat în măsura admiterii ori respingerii unei astfel de cereri, ori, în astfel de situaţii este evident că se impune verificarea şi aplicarea normei generale în materie care este art. 665 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui articol, alineatul 1, executorul judecătoresc solicită instanţei de executare a se dispune încuviinţarea executării, iar conform alin. 2, cererea se soluţionează prin încheiere. Această încheiere, conform alin. 8, prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, nu este supusă niciunei căi de atac, iar cea prin care s-a respins cererea poate fi atacată exclusiv cu apel doar de către creditor în 5 zile de la comunicare, situaţie ultimă neincidentă în cauză.
Ca urmare, câtă vreme, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către creditoare a fost admisă, hotărârea pronunţată nu este supusă vreunei căi de atac, deci implicit nici a apelului declarat în cauză de către debitor, excepţia inadmisibilităţii acesteia, invocată de intimata creditoare, fiind fondată.
Faţă de cele expuse, nu se mai impune analiza apărărilor, criticilor apelantului, care pot fi verificate însă pe calea contestaţiei la executare, iar în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu dispoziţiile art. 1102 alin. 1, 1105 alin. 1, art. 665 alin. 1, 2, 8 Cod procedură civilă, instanţa de apel a respins ca inadmisibil apelul, păstrând în întregime hotărârea apelată ca fiind legală şi temeinică.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către intimată, nu au fost acordate.
