R O M Â N I A
JUDECĂTORIA RM.VÂLCEA.SECŢIA PENALĂ
– Secţia penală –
Operator de date cu caracter personal nr. 4078
SENTINŢA PENALĂ NR. 254
Şedinţa publică din 23 iunie 2014
INSTANŢĂ CONSTITUITĂ DIN:
PREŞEDINTE: V. V.
Grefier: T. A. –M.
************************
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Pe rol pronunţarea soluţiei în cauza penală privind pe inculpatul M. Dumitru L. trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 C. pen. şi respectiv de art. 184 alin. 1 şi 3 C. pen., precum şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, ultima cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a şi b C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 405, alin. 2 C. proc. pen., părţile nu se citează la pronunţarea sentinţei.
Prezenţa părţilor şi dezbaterile au avut loc în data de 18 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea soluţiei pentru termenul de astăzi, 23 iunie 2014.
INSTANŢA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 42/P/2008 din 16.01.2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului major M. D. L. pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) din Codul penal din 1969 şi a unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal din 1969.
În actul de inculpare şi sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de data de 18.12.2007, în timp ce conducea pe DN 64 pe raza municipiului Rm. Vâlcea autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare …. fără a deţine permis de conducere auto, inculpatul M. D. L. a încălcat dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice şi a cauzat un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a persoanelor vătămate B. A. Z. şi M. A., pasageri ai autoturismului, cauzându-le leziuni vindecabile în 55 şi respectiv 13 zile de îngrijiri medicale, fără producere altor consecinţe pe plan medico-legal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub numărul 607/288/2012.
În declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale inculpatul a respins acuzaţiile, susţinând că nu este vinovat de producerea accidentului rutier, învederând că în realitate nu el, ci persoana vătămată M. A. a condus autoturismul implicat în evenimentul rutier.
În fapt, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti aflate la dosar, constând în declaraţiile persoanelor vătămate, ale inculpatului, declaraţiile martorilor M. V., C. A., O. E.-.R şi C. N.-A., raport de expertiză tehnică auto, acte medicale şi rapoarte de constatare şi expertiză medico-legală, rezultat etilotest, buletine de analiză toxicologică-alcoolemie, procese-verbale de cercetare la faţa locului, de constatare, de verificare tehnică, de confruntare, fotografii, adrese oficiale, alte înscrisuri, instanţa reţine următoarele:
La data de 18.12.2007, inculpatul M. D. L. şi persoana vătămată M. A. au plecat cu autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare … aflat în proprietatea inculpatului din localitatea F., judeţul V. (localitatea de domiciliu a inculpatului), în municipiul R.. V., unde s-au întâlnit cu persoana vătămată B. A. Z. şi cu o altă persoană de sex feminin ce nu a putut fi identificată (întrucât niciuna dintre părţi nu a putut să ofere informaţii despre aceasta, cu excepţia prenumelui „M.”).
În continuare, s-au deplasat cu autoturismul susmenţionat, condus de inculpatul M. D. L., în municipiul D. unde au consumat preparate alimentare şi băuturi alcoolice la restaurantul „C.V.”, până în jurul orelor 22.00.
După ce au plecat din restaurant, „M.” a rămas în D. iar celelalte trei persoane (inculpatul şi persoanele vătămate) s-au întors cu acelaşi autoturism condus tot de inculpatul M. D. L., înspre R. V..
Pe drumul de întoarcere, pe DN 64, în zona km 111, din cauza vitezei neadaptate la condiţiile de drum (curbă la stânga şi carosabil umed, pe timp de iarnă), conducătorul auto M. D. L. a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare a autoturismului, fapt pe care l-a sesizat şi l-a adus şi la cunoştinţa celorlalţi ocupanţi ai acestuia, cărora le-a spus „ţineţi-vă bine, că ne facem praf!”.
După ce a ieşit în afara carosabilului, în stânga direcţiei iniţiale de mers, a trecut peste şanţul betonat ce mărginea acostamentul şi a pătruns pe spaţiul verde din stânga direcţiei de mers, la o distanţă de circa 44 metri după începutul urmei de târâre-derapare, autoturismul a intrat în impact cu gardul ce împrejmuieşte locuinţele martorilor C. M. şi Ţ. M. (pe care l-a distrus pe o lungime de circa 21,5 metri) iar după oprire a luat foc de la combustibilul scurs din rezervor.
Inculpatul M. D. L., care nu suferise leziuni vizibile, a reuşit să iasă singur din autoturismul cuprins de flăcări.
Persoanele vătămate B. A. Z. – ocupanta locului din dreapta faţă şi M. A. – ocupant al banchetei din spatele autoturismului au suferit, însă, leziuni mai grave şi au intrat într-o stare de inconştienţă.
Sesizând evenimentul rutier şi autoturismul ce începuse să fie cuprins de flăcări, trei persoane de sex feminin – martorele O. E. – R. M. V. şi C. A. aflate într-o staţie de autobuz din apropiere s-au deplasat imediat la faţa locului pentru a acorda sprijin inculpatului M. D. L. la scoaterea din habitaclul autoturismului a celor două persoane vătămate, care au fost transportate la o distanţă sigură de locul incendiului. Mai departe, un participant la trafic rămas neidentificat a transportat cele două victime cu autoturismul propriu la Spitalul Judeţean de Urgenţă V..
După scoaterea victimelor din autoturismul care ardea, localnicii Ţ. M. şi C. N.-A. au încercat să stingă incendiul, fără succes însă, în cele din urmă maşina explodând.
La spital, la îndemnul prietenului său M. D. L. care fiind recidivist, risca să fie condamnat la o pedeapsă cu executare prin prisma comiterii infracţiunii intenţionate de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere şi care, în aceste condiţii, spera să ajungă la o înţelegere cu victimele care să îl exonereze total de răspunderea penală, M. A. (care era posesor de permis de conducere) a susţinut că el a condus autoturismul implicat în accident.
În aceste împrejurări, organele de poliţie l-au supus testului cu aparatul etilotest pe M. A. şi nu pe M. D. L. (rezultatul fiind de 0,19 mg/l alcool pur în aerul expirat). De asemenea, în vederea stabilirii alcoolemiei, au fost recoltate probe de sânge tot de la M. A. iar nu de la M. D. L.(rezultatul fiind o alcoolemie de 0,30 g/l alcool pur în sânge la ora 00.00, la prima recoltare şi de 0,15g/l alcool pur în sânge la ora 01.00, la a doua recoltare).
În declaraţiile pe care le-a dat ulterior în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată pe parcursul cercetării judecătoreşti, M. A. a susţinut însă, în mod constant, că inculpatul M. D. L. a condus autoturismul implicat în accident, el aflându-se pe bancheta din spate a autoturismului condus de inculpat, învederând totodată că B. A. Z. ocupa locul din dreapta faţă.
În acest sens, a învederat că prima declaraţie, în care nu a spus adevărul cu privire la identitatea conducătorului auto, i s-a luat de către organele de poliţie care au întocmit procesul-verbal de cercetare la faţa locului imediat după accident, când se afla pe patul de spital sub imperiul unei tulburări puternice, cauzată de traumele suferite în urma accidentului rutier, astfel că nu a fost capabil să realizeze semnificaţia şi consecinţele declaraţiilor sale.
Cealaltă pasageră a autoturismului, persoana vătămată B. A. Z., ocupanta locului din dreapta faţă, a declarat în mod constant pe tot parcursul procesului penal, încă de la momentul primei audieri, că M. D. L. a condus autoturismul implicat în accident, învederând că la momentul producerii accidentului rutier ea se afla pe scaunul din dreapta faţă iar M. A. se afla pe bancheta din spate. De altfel, această împrejurare referitoare la poziţia persoanelor în autoturism la momentul accidentului a fost adusă de persoana vătămată la cunoştinţa părinţilor săi, la scurt timp de la internarea sa în spital.
Ulterior, după ce persoanele vătămate au dat deja mai multe declaraţii în care au arătat că poziţia ocupanţilor autoturismului la momentul producerii accidentului rutier era următoarea: M. D. L. – pe scaunul din stânga faţă (în calitate de conducător auto); B. A. Z. – pe scaunul din dreapta faţă; M. A. – pe bancheta din spate, consecutiv ordonanţei procurorului din 28.09.2009 de restituire a cauzei în vederea completării cercetărilor, au fost identificate şi audiate o parte din persoanele prezente la faţa locului în momentele imediat următoare producerii accidentului rutier, printre care şi martorele O. E.-R., M. V. şi C. A. care la momentul accidentului aşteptau autobuzul într-o staţie din apropiere, la terminarea programului de muncă la SC B. SA R. V..
Cu prilejul audierii, martorele au declarat, la fel ca şi persoanele vătămate, că la scurt timp după momentul impactului, din autoturism a ieşit primul inculpatul M. D. L. care nu avea nici un fel de leziuni vizibile pe corp şi care, cu sprijinul principal al martorei O. E.-R.şi sprijinul secundar al colegelor sale M. V. şi C. A. a scos de pe scaunul din dreapta faţă, pe portiera dreapta faţă, pe o persoană tânără de sex feminin care era conştientă şi cerea să i se acorde ajutor.
După aceea, aceleaşi persoane – inculpatul M. D. L., cu sprijinul principal al martorei O. E.-R. şi sprijinul secundar al colegelor acesteia M. V. şi C. A., l-au scos pe portiera dreapta faţă (întrucât cea din spate nu se deschidea) şi pe ultimul ocupant al autoturismului care ardea, aflat pe bancheta din spate, gemând inconştient, care prezenta leziuni vizibile la nivelul capului şi gâtului şi avea ambii ochi tumefiaţi.
Ambele victime – persoanele vătămate B. A. Z. şi M. A. – au fost transportate de urgenţă la spital cu un autoturism din trafic, ce a oprit pentru a acorda ajutor răniţilor. Tânărul care nu prezenta leziuni, adică inculpatul M. D. L., a rămas la locul accidentului.
Inculpatul M. D. L. a declarat în mod constant (inclusiv cu ocazia confruntărilor cu persoanele vătămate care şi-au menţinut, la rândul lor, poziţia faţă de declaraţiile date) că la momentul producerii accidentului rutier autoturismul a fost condus de M. A., care ocupa astfel scaunul din stânga faţă, susţinând că el ocupa scaunul din dreapta faţă iar B. A. Z se afla pe bancheta din spate.
Declaraţiile inculpatului nu au corespondent în realitatea obiectivă conferită de probele de la dosar.
Astfel cum s-a arătat, toate cele trei martore au declarat, ca şi cele două persoane vătămate că, în mod cert, tânărul rănit, care gemea inconştient şi prezenta leziuni la nivelul gâtului care a fost scos ultimul din autoturism, se afla pe bancheta din spate.
În condiţiile în care persoanele audiate în cauză, inclusiv inculpatul, au afirmat că din autoturism a ieşit primul M. D. L.care nu avea leziuni vizibile pe corp şi care s-a implicat activ în scoaterea celorlalţi doi ocupanţi din maşina care ardea, atunci în mod cert cel de-al doilea tânăr, care a fost scos ultimul din autoturism este, incontestabil, persoana vătămată M. A..
Din declaraţiile persoanelor vătămate, inculpatului şi martorilor oculari precum şi a celor care s-au prezentat ulterior la spital, coroborate cu rapoartele de constatare şi expertiză medico-legală de la dosar rezultă în mod neîndoielnic faptul că M. A. a suferit, consecutiv accidentului rutier din 18.12.2007, mai multe leziuni traumatice, mai ales la nivelul capului, gâtului şi părţii superioare a corpului – constând în traumatism cranio – cerebral acut, contuzie cerebrală (minoră), plăgi, excoriaţii, echimoze şi policontuzii care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autoturism şi arsură termică (fără a se putea emite de către medicii legişti un răspuns cu privire la poziţia în autoturism a persoanei vătămate).
Aceste leziuni au fost observate şi de persoanele prezente la faţa locului care au arătat că tânărul ce gemea inconştient pe bancheta din spate a autoturismului avea leziuni la ambii ochi şi era rănit la gât, leziunile menţionate fiind ilustrate în mod sugestiv de fotografiile de la filele 38 – 60 de la dosarul de urmărire penală ce îl înfăţişează pe M. A. în timpul internării sale în spital, consecutiv accidentului rutier.
Martora O. E.-R. a observat aceste leziuni încă de la momentul scoaterii rănitului din autoturism şi, cu ocazia audierii sale în timpul cercetării judecătoreşti, a afirmat că fotografiile de la filele 38 şi următoarele din dosarul de urmărire penală îl prezintă pe tânărul inconştient aflat pe bancheta din spate, întrucât a reţinut că era lovit la ambii ochi şi avea răni la gât, întrucât a văzut geaca roşie.
De asemenea, în cursul urmăririi penale, cu ocazia prezentării fotografiilor numiţilor M. D. L. şi M. A., martora M. V. a arătat că pe primul din aceştia (adică pe inculpatul M. D. L.) îl recunoaşte ca fiind bărbatul care nu prezenta leziuni şi cel mai probabil coborâse de la volanul autoturismului. Pe cel de-al doilea (adică pe M. A.) martora l-a recunoscut, atât după fotografii cât şi personal, în sala de judecată, ca fiind rănitul aflat în partea din spate a autoturismului, ce gemea şi se văita.
O. E.-R. a declarat că după ce l-a ajutat pe „şofer” (tânărul ce ieşise deja primul din maşină) să o scoată din maşină pe ocupanta scaunului din dreapta faţă, a observat cum „şoferul” a trecut printre scaunele din faţă şi a ajuns în partea din spate a autoturismului unde se afla, o în stare de inconştienţă, o persoană care suferise deja arsuri la umărul stâng şi care a fost scoasă în cele din urmă, cu ajutorul martorei, pe uşa din dreapta faţă.
De asemenea, martora C. A. a declarat că persoana (mai scundă şi mai grăsuţă, conform descrierilor sale şi a celorlalte martore) care era rănită şi în stare de inconştienţă, a fost scoasă de pe bancheta din spate a autoturismului.
Prin urmare, din coroborarea probelor de la dosar rezultă că al doilea tânăr, care a fost scos, rănit, ultimul din autoturism, este M. A. iar în momentul accidentului rutier acesta se afla pe bancheta din spate a autoturismului (B. A. Z. ocupând scaunul din dreapta faţă).
Astfel fiind, în condiţiile în care din declaraţiile concordante date de persoanele vătămate B. A. Z. şi M. A. şi martorele O. E.-R., M. V. şi C. A.rezultă că persoana rănită şi aflată în stare de inconştienţă, identificată ca fiind M. A., se afla pe bancheta din spate a autoturismului iar această poziţie este corespunzătoare unui pasager al autovehiculului şi având în vedere că, în mod incontestabil, B. A. Z. avea tot calitatea de pasager al autovehiculului, concluzia este că autoturismul a fost condus de inculpatul .M. D. L..
Împrejurarea relevată de persoana vătămată M. A. potrivit căreia în timp ce se afla internat în spital a fost rugat de inculpat să declare că el a condus autoturismul este confirmată atât de declaraţiile ulterioare ale persoanei vătămate menţionate, în care a revenit cu privire la declaraţia iniţială dată în conformitate cu solicitarea inculpatului, cât şi de declaraţia celeilalte persoane vătămate, B. A. Z., care atestă că, într-adevăr, în timp ce era internată în spital în acelaşi salon (din Unitatea de Primiri Urgenţe) cu Mihai Andrei l-a văzut pe M. D.L. spunându-i lui M. A.să declare că el a condus autoturismul, afirmând că „este mai bine aşa”.
De altfel, în scopul exonerării sale de la răspundere penală, inculpatul a încercat să o determine şi pe persoana vătămată B. A. Z. să dea declaraţii în acelaşi sens, la scurt timp după mutarea acesteia la Secţia Ortopedie a Spitalului Judeţean de Urgenţă V., cu prilejul unei vizite în salon efectuate de M. D. L. însoţit de prietenul său din comuna F., I. M., din comuna F., care în prezenţa inculpatului a afirmat în mod mincinos că este poliţist şi i-a spus persoanei vătămate B. A. Z. că este mai bine să declare şi ea că autoturismul a fost condus de M. A..
Această împrejurare rezultă din declaraţia persoanei vătămate B. A. Z., coroborată cu declaraţia martorului P. I., tatăl său vitreg, care a afirmat, totodată, că în timp ce se afla în spital l-a auzit pe I. M. spunându-i inculpatului „să stea liniştit, întrucât a aranjat cu M. A. ca acesta să dea declaraţii că el a condus autoturismul”.
În plus, este de menţionat şi împrejurarea că, potrivit depoziţiei date în instanţă, martorul Preda Ion a afirmat că s-a întâlnit ulterior cu inculpatul pentru a-i aduce la cunoştinţă pretenţiile civile ale fiicei sale vitrege, ocazie cu care M. D. a recunoscut că el a condus autoturismul şi a spus că „a aranjat” prin intermediul prietenului său militar ca M. A. să dea declaraţii că ar fi condus el. Cu ocazia audierii sale, martorul a mai declarat şi faptul că încă din momentul în care s-a întâlnit la spital ci fiica sa vitregă B. A. Z., aceasta i-a spus că a stat pe scaunul din dreapta faţă iar în momentul accidentului autoturismul a fost condus de M. D., afirmaţie pe care potrivit declaraţiei martorului, B. A. Z. a susţinut-o în mod constant.
În fine, în declaraţia dată în şedinţa publică din 25 septembrie 2013, persoana vătămată B. A. Z. a susţinut că în urmă cu circa un an s-a întâlnit cu inculpatul pe holul Judecătoriei R.. V., cu ocazia procesului (din examinarea încheierilor rezultă că este vorba de termenul din 11 aprilie 2012, când atât inculpatul M. D. cât şi persoana vătămată B. A. Z. au fost prezenţi în sala de judecată, la proces) iar acesta a întrebat-o ce o să declare.
În ceea ce priveşte urmările faptei, instanţa reţine următoarele:
Potrivit raportul de constatare medico-legală nr. 13/E/12/2008, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă V., persoana vătămată B. A. Z. a suferit în urma accidentului leziuni traumatice care au necesitat circa 55 de zile de îngrijiri medicale, care nu au pus în pericol viaţa victimei şi nu au cauzat infirmităţi sau invalidităţi post-traumatice permanente.
Aceleaşi concluzii au fost stabilite şi prin raportul de constatare medico-legală nr. 385/E/12/2008 şi prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1035/E/780/2011, întocmite de Serviciul judeţean de medicină legală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă V.. Prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că, la data ultimei examinări, B. A. Z.a prezentat mai multe cicatrice consecutive leziunilor traumatice suferite în urma accidentului rutier, care nu reprezintă însă din punct de vedere medico-legal o sluţire, ci un prejudiciu estetic care poate fi remediat prin intervenţie chirurgicală plastică şi reparatorie.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1591 /E/1383/2007, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă V., persoana vătămată M. A. a suferit în urma accidentului leziuni traumatice care au necesitat 13 zile de îngrijiri medicale, dar care nu au pus în pericol viaţa victimei şi nu au cauzat infirmităţi sau invalidităţi post-traumatice permanente. Aceste concluzii au fost confirmate şi prin raportul de constatare medico-legală nr. 215/E/182/2008, precum şi prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1036/E/781/2011, întocmite de acelaşi serviciu judeţean de medicină legală. Prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că cicatricea cheloidă de la nivelul gâtului victimei nu reprezintă din punct de vedere medico-legal o sluţire, ci un prejudiciu estetic care poate fi remediat prin intervenţie chirurgicală plastică şi reparatorie.
Ulterior, prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/3965/2013 întocmit în timpul judecăţii la nivelul Institutului Naţional de Medicină legală „Mina Minovici”, avizat de Comisia de Avizare şi Control, s-a stabilit că persoana vătămată M. A. a suferit în urma accidentului rutier leziuni traumatice care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, perioadă care include şi intervalul de timp necesar efectuării intervenţiei chirurgicale recomandate de chirurgul plastician.
La momentul examinării de către medicii legişti din cadrul INML persoana vătămată M. A. a prezentat un prejudiciu estetic prin cicatricile de la nivelul feţei, cervical anterior şi laterocervical drept, care nu reprezintă sluţire conform criteriologiei medico-legale. Aprecierea caracterului definitiv al prejudiciului estetic reprezentat de cicatricea cervicală anterioară se poate face numai după efectuarea intervenţiei chirurgicale recomandate în urma consultului de chirurgie plastică (efectuat la solicitarea INML). Între leziunile traumatice iniţiale şi starea actuală a persoanei vătămate există legătură directă de cauzalitate.
Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul U. I. rezultă că vina pentru producerea accidentului îi aparţine conducătorului auto, care nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de drum. Cu toate că viteza legală de deplasare în zonă era de maximum 70 km/h, în momentul declanşării stării de pericol, viteza cu care se deplasa autoturismul a fost de circa 123 – 129 km/h, iar, în momentul impactului cu gardul, viteza de deplasare a fost de cca. 102 – 107 km/h.
Accidentul ar fi putut fi evitat dacă, în momentul în care a început să intre în derapaj, autoturismul s-ar fi deplasat cu o viteză de maximum 77 km/h.
Astfel fiind conducătorul auto M. D. L. a încălcat regulile de circulaţie privind respectarea regimului de viteză, prevăzute de art. 48 din OUG nr. 195/2002 şi art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, accidentul de circulaţie ce a avut ca urmare vătămarea corporală a celor două persoane vătămate fiind produs ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale enunţate, privind circulaţia pe drumurile publice.
Potrivit adresei nr. 184801/25.02.2008 a Compartimentului Implementări Abateri al Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Politie Judeţean V., inculpatul M. D. L. nu figurează ca posesor de permis de conducere în baza naţională de date.
Numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor traumatice cauzate persoanelor vătămate este situat, în ambele cazuri, sub limita inferioară prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) din Codul penal actual (91 de zile de îngrijiri medicale), însă în cauză răspunderea penală pentru faptele de vătămare corporală din culpă nu este înlăturată, potrivit art. 196 alin. (2) din Noul Cod penal, întrucât faptele au fost comise în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi o infracţiune – şi anume infracţiunea de conducere fără permis.
În cauză legea penală mai favorabilă aplicabilă global conform art. 5 din Codul penal şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 2014, este legea anterioară, care prevede printre altele un tratament mai favorabil în cazul recidivei şi concursului de infracţiuni şi, permite prin urmare, aplicarea în concret a unei pedepse rezultante mai puţin severe. Prin urmare, în baza art. 386 C. proc. pen., va respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, astfel cum au fost discutate la ultimul termen de judecată.
Starea de recidivă, aplicabilă doar în cazul infracţiunii intenţionate de conducere fără permis, este atrasă de condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1500/17.11.2004 a Judecătoriei R. V., pentru săvârşirea unei infracţiunii de furt calificat în formă continuată, care la data săvârşirii infracţiunilor deduse prezentei judecăţi este considerată executată, potrivit dispoziţiilor art. 61 din Codul penal din 1969.
În drept, faptele inculpatului M. D. L. care data de 18.12.2007, în timp ce conducea pe DN 64 pe raza municipiului R. V. autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare …., fără a deţine permis de conducere auto, a încălcat dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice şi a provocat din culpă un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a persoanelor vătămate B. A. Z. şi M. A., pasageri ai autoturismului, cauzându-le leziuni vindecabile în 55 şi respectiv 25 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale următoarelor infracţiunilor concurente: două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) din Codul penal din 1969 şi a unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal din 1969 privind recidiva postexecutorie.
La alegerea şi individualizarea pedepselor instanţa va ţine seama de prevederile art. 74 Cod penal, respective limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală identificată ca fiind mai favorabilă şi sistemul sancţionator aplicabil, în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea inculpatului.
În acest sens, se vor avea în vedere următoarele criterii:
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite. Faptele au fost comise pe timp de noapte, pe un drum public intens circulat în condiţiile unei vizibilităţi limitate (circulaţia rutieră desfăşurându-se la lumina farurilor) şi pe fondul unor condiţii de trafic nefavorabile (carosabil umed, pe timp de iarnă) şi a conducerii autoturismului cu viteză excesivă, mult superioară vitezei maxim admise pe sectorul de drum respectiv şi care, în plus, nu era adaptată condiţiilor de trafic.
b), c), d) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit. Prin comiterea faptelor de vătămare din culpă a fost afectată temporar integritatea corporală şi sănătatea persoanelor vătămate. Nu a fost pusă, însă, în primejdie viaţa victimelor, care nu au rămas cu infirmităţi sau invalidităţi permanente în legătură directă de cauzalitate cu accidentul rutier. Prin comiterea faptei de conducere fără permis a fost obiectivată o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice care, de altfel, s-a şi materializat prin provocarea unui grav accident de circulaţie.
Nu au fost produs consecinţe deosebit de grave, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor traumatice fiind într-un cuantum situat la limita inferioară prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) din Codul penal actual (91 de zile de îngrijiri medicale).
Regula de circulaţie încălcată face parte din categoria celor care prin natura lor au aptitudinea de a releva o periculozitate deosebită pentru siguranţa circulaţiei rutiere, din această perspectivă culpa inculpatului putând fi considerată relativ gravă.
Cu toate acestea, nu se poate ignora faptul că de la data accidentului rutier au trecut circa 6 ani şi jumătate, condamnarea inculpatului dispunându-se cu circa un an de zile înainte de momentul împlinirii termenului de prescripţie specială de 7 ani şi jumătate, astfel că semnificaţia şi rezonanţa socială a faptelor s-a diminuat, pierzându-şi din intensitate odată cu trecerea timpului.
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului. Din examinarea fişei de cazier judiciar aflate la dosar rezultă că inculpatul este recidivist. De asemenea, a mai fost sancţionat cu amendă cu caracter adimistrativ pentru comiterea unei fapte de violenţă contra persoanei.
f) conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră şi contrară aflării adevărului. Pe parcursul judecăţii s-a prezentat la un termen de judecată, luând termen în cunoştinţă iar ulterior a lipsit de la judecată, aflându-se la muncă, cu contract, în N.. În aceste condiţii, la termenele ulterioare prezentării sale, judecata s-a desfăşurat în lipsa inculpatului, însă cu participarea apărătorilor săi aleşi.
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului. Inculpatul are un nivel de instrucţie mediu, este de vârstă medie (31 de ani), nu are probleme deosebite de sănătate, este căsătorit iar în ultima perioadă a avut o ocupaţie stabilă, dovedită cu înscrisurile (contracte de muncă) depuse la dosar.
În raport de toate aceste împrejurări, instanţa va aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În conformitate cu prevederile art. 33, 34 din Codul penal din 1969, instanţa va dispune contopirea pedepselor stabilite în prezenta cauză, urmând ca la pedeapsa cea mai grea să se aplice un spor de pedeapsă, justificat de numărul şi cuantumul pedepselor incluse în contopire şi de necesitatea sancţionării adecvate a inculpatului pentru întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie, conform art. 57 din Codul penal din 1969, întrucât prin prisma stării de recidivă inculpatul nu are vocaţie la o modalitate de individualizare judiciară neprivativă de libertate.
În baza art. 71 din Codul penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) din Codul penal din 1969 (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa reţine următoarele:
Prin cererile introductive şi precizatoare sau completatoare depuse la dosar pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii, persoanele vătămate B. A. – Z. şi M. A. s-au constituit părţi civile, solicitând acordarea de despăgubiri civile, astfel:
Persoana vătămată B. A. – Z. a solicitat acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 100.000 lei, din care 50.000 lei reprezintă daune morale pentru suferinţele îndurate iar 50.000 lei reprezintă despăgubiri materiale pentru cheltuielile efectuate în vederea restabilirii integrităţii corporale şi sănătăţii şi a celor pe care urmează să le suporte pentru ameliorarea prejudiciului estetic cauzat de cicatricele rămase pe corp în urma arsurilor suferite în accident.
Persoana vătămată M. A. a solicitat acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 100.000 lei, din care 50.000 lei reprezintă daune morale pentru suferinţele îndurate iar 50.000 lei reprezintă despăgubiri materiale pentru cheltuielile efectuate în vederea restabilirii integrităţii corporale şi sănătăţii şi a celor pe care urmează să le suporte pentru ameliorarea prejudiciului estetic cauzat de cicatricele rămase pe corp în urma arsurilor suferite în accident.
Ulterior, după începerea cercetării judecătoreşti, şi-a majorat pretenţiile, solicitând acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 85.109,45 lei, structurate pe categorii de cheltuieli, dovedite în opinia sa cu o serie de înscrisuri anexate cererii depuse la dosar.
Printr-o altă cerere depusă la dosar ulterior acestui moment, partea vătămată – civilă şi-a întinderea pretenţiilor materiale, solicitând şi acordarea sumelor de 350 lei şi 500 lei (precizată ulterior la 375,81 lei), reprezentând valoarea unor bunuri ce îi aparţineau şi care au ars odată cu autoturismul.
Prin notele de şedinţă şi concluziile scrise depuse la dosar, asigurătorul de răspundere civilă auto …. la care era încheiată poliţa de asigurarea RCA a autoturismului, valabilă la data producerii evenimentului rutier, şi-a exprimat disponibilitatea de a plăti despăgubiri, însă numai în limita dovedirii prejudiciilor încercate şi care au legătură cu accidentul rutier, probate cu documente justificative. În privinţa despăgubirilor morale a învederat că pretenţiile formulate sunt excesiv de mari, învederând în acest sens o serie de soluţii din practica instanţelor judecătoreşti.
În dovedirea pretenţiilor civile invocate, părţile civile au solicitat administrarea probei testimoniale. Cererile au fost admise, fiind audiaţi în instanţă martorii M. E., V. E., D. F. L..
De asemenea, cu încuviinţarea instanţei, părţile au mai depus la dosar o serie de înscrisuri – copii de pe acte de stare civilă, acte medicale, hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte cauze de acest gen, fotografii, alte înscrisuri.
Instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 998, 999 din Codul civil în vigoare la data accidentului rutier, autorul unei fapte ilicite comise cu vinovăţie are obligaţia de a repara integral prejudiciul cauzat unei alte persoane.
Analizând întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale în cauza dedusă judecăţii, instanţa notează că pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) infracţiunea trebuie să fi cauzat un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie sa fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exerciţiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă in cadrul procesului penal.
Constituirea de parte civilă s-a făcut în faza de urmărire penală iar majorarea pretenţiilor civile poate fi făcută, potrivit legii, şi ulterior începerii cercetării judecătoreşti.
În acest sens, se observă că cererea de majorare a întinderii pretenţiilor a fost făcută de partea civilă M. A. în timpul cercetării judecătoreşti la data de 19.03.2014, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală care, potrivit art. 20 alin. (5) lit. b) prevede că până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate mări sau micşora întinderea pretenţiilor.
În privinţa despăgubirilor solicitate, instanţa reţine că în urma accidentului rutier ambele persoanele vătămate a suferit leziuni grave ce au impus spitalizarea lor de urgenţă şi ulterior internarea în repetate rânduri la Spitalul Judeţean de Urgenţă V., unde au fost supuse unor proceduri medicale invazive.
În vederea restabilirii stării de sănătate şi integrităţii corporale, persoanele vătămate au suportat, prin intermediul părinţilor, o serie de cheltuieli de transport cu ocazia internărilor şi externărilor, cheltuieli cu intervenţii chirurgicale, tratamente medicale, consultaţii, examinări, explorări imagistice (CT şi RMN), extragerea tijelor, tratarea arsurilor, alte proceduri medicale – fizioterapie, unele plăţi informale, etc. În categoria cheltuielilor suportate de victime trebuie incluse şi costurile deplasărilor membrilor familiei care le-au însoţit sau vizitat la spital în perioadele în care aceasta au fost internate, contravaloarea alimentelor speciale, medicamentelor antibiotice, analgezice, antiinflamatoare, etc.
De asemenea, în vederea restabilirii integrităţii corporale, persoanele vătămate urmează să suporte o serie de intervenţii chirurgicale în vederea înlăturării cicatricilor de pe corp consecutive rănilor şi arsurilor suferite în accidentul rutier, instanţa constatând că din această perspectivă prejudiciul material cauzat este cert, actual, nereparat şi determinat sau determinabil, pe baza estimărilor făcute de clinicile de specialitate la care s-au adresat persoanele vătămate, dând dreptul la dezdăunarea victimelor înainte de efectuarea procedurilor medicale respective.
Astfel fiind, în categoria despăgubirilor materiale ce se cuvin părţii civile B. A. – Z. se includ, potrivit cererii de constituire de parte civilă, decontului de la fila 172 din volumul II al dosarului de instanţă şi înscrisurilor justificative depuse, contravaloarea cheltuielilor efectuate cu restabilirea stării de sănătate, în sumă de 387,94 lei precum şi contravaloarea estimativă a tratamentului medical chirurgical reparatoriu, stabilită la nivelul Secţiei Chirurgie plastică şi reparatorie S., în sumă de 5.000 lei, din care 3.000 lei reprezintă intervenţia chirurgicală iar 2.000 lei tratamentul postoperatoriu. Prin urmare, instanţa va acorda cu acest titlu suma de 5.387,94 lei.
În categoria despăgubirilor materiale ce se cuvin părţii civile M. A. se includ, potrivit cererii de constituire de parte civilă, decontului de la fila 174 din volumul II al dosarului de insanţă şi însrisurilor justificative depuse, contravaloarea cheltuielilor efectuate cu restabilirea stării de sănătate şi controalelor medicale, în sumă de 114 lei, contravaloarea bunurilor distruse în accident (subwoofer şi telefon mobil), de 350 lei şi 380 lei precum şi cheltuieli de transport la unităţile medicale (corespunzătoare distanţelor parcurse, nu în măsura sumei solicitate prin decont, care urmează a fi redusă). La aceste cheltuieli efectuate se adaugă contravaloarea estimativă a tratamentului medical chirurgical reparatoriu, de 7.650 lei, stabilită la nivelul Clinicii P. din S. potrivit devizului din cuprinsul referatului medical de la fila 111 din volumul I al dosarului de insanţă . Prin urmare, instanţa va acorda cu acest titlu suma de 9.500 lei.
În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate, instanţa reţine că, în mod neîndoielnic, consecutiv accidentului rutier persoanelor vătămate le-au fost provocate puternice suferinţe de ordin fizic iar, o perioadă relative îndelungată acestea avut dificultăţi de locomoţie, autoîngrijire, alimentaţie, îmbrăcare, igienă personală, s-au aflat în imposibilitatea de a mai lua parte în mod adecvat la diverse activităţi sociale, economice, culturale, sportive, recreative, au fost nevoite să suporte în mod repetat intervenţii chirurgicale şi ortopedice precum şi mediul de spital, să depună un efort fizic şi psihic susţinut în perioada de recuperare, în care au efectuat o serie de proceduri medicale.
În pus, în urma rănilor şi arsurilor suferite, fiecare din cele două personae vătămate a rămas cu cicatrici la nivelul gâtului (M. A.) şi la nivelul membrelor (B. A. – Z.), suferind un serios prejudiciu de agrement, ca urmare a dificultăţii de a purta obiecte de vestimentaţie care ar lăsa neacoperite zonele afectate lezată (tricouri, fuste, pantaloni scurţi, etc), mersul la plajă sau la zone de agrement în compania altor persoane, etc.
În plus, pe lângă traumele fizice şi psihice deja suferite şi alterarea condiţiilor de viaţă, persoanele vătămate urmează să suporte şi în continuare alte proceduri medicale invazive de chirurgie plastică şi reparatorie.
Concluzionând, instanţa constată că persoanele vătămate constituite părţi civile au suferit prejudicii morale importante pentru a căror compensare au dreptul la acordarea unor despăgubiri băneşti ce ar avea rolul de a crea anumite facilităţi care să aline într-o oarecare măsură suferinţele la care aceste au fost şi sunt şi în continuare supuse.
Astfel fiind, prin raportare şi la condiţiile social-economice din ţara noastră şi la practica judiciară în materie, statuând în echitate, va dispune acordarea de despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei, pentru fiecare din cele două părţi civile.
La plata sumelor de bani acordate părţilor civile cu titlu de despăgubiri civile, inculpatul va fi obligat în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă auto …. la care autoturismul implicat în accidentul rutier avea încheiată poliţă de asigurare valabilă la data accidentului.
În cauză, deşi a fost legal citat şi a primit citaţia emisă de instanţă, Spitalul Judeţean de Urgenţă V. nu şi-a manifestat intenţia de a se constitui parte civilă în procesul penal, în vederea recuperării reprezentând cheltuielile efective efectuate de furnizorul de servicii medicale ocazionate de asistenţa medicală acordată persoanelor vătămate. Prin urmare, instanţa urmează să ia act de această împrejurare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 272 – 276 C. proc. pen., instanţa va obliga pe inculpat la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare: 600 lei către stat; 438 lei către B. A.– Z.; 904 lei către M. A., conform înscrisurilor, chitanţelor şi deconturilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În baza art. 386 C. proc. pen., respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Constată că legea penală mai favorabilă, aplicabilă global conform art. 5 din Codul penal şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 2014, este legea anterioară.
1. În baza art. 184 alin. (1) şi (3) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
Condamnă pe inculpatul M. D. L. la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă – comisă la data de 18.12.2007 (persoană vătămată B. A. – Z.).
2. În baza art. 184 alin. (1) şi (3) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
Condamnă pe acelaşi inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă – comisă la data de 18.12.2007 (persoană vătămată M. A.).
3. În baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal din 1969 şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
Condamnă pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere – comisă la data de 18.12.2007.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) din Codul penal din 1969;
Contopeşte pedepsele stabilite în cauză şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 3 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, conform art. 57 din Codul penal din 1969.
În baza art. 71 din Codul penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) din Codul penal din 1969 (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen., art. 998, 999 din Codul Civil din 1864; art. 313 din Legea nr. 95/2006;
Admite, în parte, acţiunile civile exercitate de persoanele vătămate – părţi civile B. A. – Z. şi M. A..
Obligă pe inculpatul M. D. L. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă auto … să plătească acestora următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:
a) către partea civilă B. A. – Z.:
– 5.387,94 lei, despăgubiri materiale. În această sumă se include şi contravaloarea estimativă a tratamentului medical şi de chirurgie plastică reparatorie în valoare de 5.000 lei, ce urmează a fi efectuat.
– 20.000 lei, despăgubiri morale.
b) către partea civilă M. A.:
– 9.500 lei, despăgubiri materiale. În această sumă se include şi contravaloarea estimativă a tratamentului medical şi de chirurgie plastică reparatorie în valoare de 7.650 lei, ce urmează a fi efectuat.
– 20.000 lei, despăgubiri morale.
Constată că Spitalul Judeţean de Urgenţă V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 272 – 276 C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare:
– 600 lei către stat;
– 438 lei către B. A. – Z.;
– 904 lei către M. A..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2014.
Preşedinte,
V. V.
Grefier,
T. A.-M.
1
