Contestatoarea a depus cu întârziere declaraţiile nominale, peste termenul legal de depunere, încălcând prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 19/20001), iar această faptă constituie contravenţia prevăzută de art. 148 lit. a) din aceeaşi lege.
Motivele invocate de contestatoare, atât în fata instantei de fond, cât şi în faţa celei de recurs, sub aspectul necunoaşterii modificărilor legislative survenite, ca şi sub aspectul că sancţiunea a fost dată fără să se dea un avertisment în prealabil, nefiind în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare, nu au putut fi reţinute ca motive de anulare a procesului-verbal de contravenţie.
C.A. Alba Iul ia, s. confl. muri. şi asig. soc., dec. civ. nr. 145 din 28 ianuarie 2010, în Jurindex
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Sibiu, petenta SC I.H. SRL a chemat în judecată C.J.P. Sibiu, solicitând anularea procesului-verbal de contravenţie emis de intimată la 27 mai 2009 şi exonerarea de la plata amenzii aplicate. Din motivarea plângerii s-a reţinut că reprezentantul socictăţii nu a ştiut despre modificările legislative survenite, motiv pentru care a depus cu întârziere declaraţiile şi, totodată, precizează că amenda aplicată nu poate fi achitată din pricina crizei financiare. Plângerea nu a fost motivată în drept.
Prin sentinţa civilă nr. 901/2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, plângerea a fost respinsă. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: prin procesul-verbal de contravenţie din 27 mai 2009, petenta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 1500 lei pentru contravenţia prevăzută de art. 148 lit. a) din Legea nr. 19/2000, reţinându-se că s-au depus cu întârziere declaraţiile nominale aferente lunilor februarie-martie 2009. Analizând fapta reţinută şi sancţionată de intimată raportat la probatoriul administrat, instanţa a constatat că petenta a nesocotit art. 5-6 din Legea nr. 19/2000, fiind depăşit termenul legal pentru depunerea declaraţiilor nominale pe lunile februarie-
martie 2009. In privinţa erorilor constatate în declaraţiilor depuse şi asupra modificărilor legislative survenite, petenta a fost înştiinţată prin adresele din 30 martie 2009 şi 29 aprilie 2009, însă societatea nu a dat
curs solicitărilor Casei Judeţene de Pensii. In atare situaţie, motivele invocate de petentă sub aspectul necunoaşterii modificărilor legislative survenite ori al crizci financiare nu au putut fi reţinute ca motive de anulare a procesului-verbal de contravenţie.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea procesului-verbal contestat, plângerea a fost respinsă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, arătând că a fost înştiinţată de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu prin adresele din 30 martie 2009 şi 29 aprilie 2009 cu privire la erorile din declaraţiile nominale, dar fară a menţiona că s-au modificat contribuţiile începând cu 1 februarie 2009, fapt despre care asociatul unic nu a avut cunoştinţă. Sancţiunea, mai arată contestatorul, a fost dată fară să se dea un avertisment în prealabil şi fară a ţine cont că declaraţiile depuse sunt nominale.
Deliberând asupra recursului de faţă în funcţie de criticile formulate şi din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041 C. proc. civ., curtea a constatat că recursul este nefondat. Contestatoarea a depus la Casa Judeţeană de Pensii Sibiu cu întârziere declaraţiile nominale pentru lunile februarie şi martie 2009, respectiv la data de 15 mai 2009, termenul legal de depunere fiind 25 martie 2009, respectiv 25 aprilie 2009, încălcând prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Această faptă constituie contravenţia prevăzută de art. 148 lit. a) din Legea nr. 19/2000, fapt pentru care, prin procesul-verbal de contravenţie din 27 mai 2009, intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu i-a aplicat amendă contravenţională în cuantum de 1500 lei.
Motivele invocate de contestatoare, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa celei de recurs, sub aspectul necunoaşterii modificărilor legislative survenite, ca şi sub aspectul că sancţiunea a fost dată fară să se dea un avertisment în prealabil, nefiind în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare, nu au putu fi reţinute ca motive de anulare a procesului-verbal de contravenţie.
Faţă de cele ce preced, constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., curtea a respins ca nefondat recursul.