Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 04.03.2015, sub numărul de dosar 20955/299/2015, reclamanta C.N. a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.N.B. SA la reluarea de urgenţă a furnizării serviciilor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare pentru imobilul situat în Bucureşti, …., sector 1.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că a fost debranşată ilegal la data de 24 decembrie, întrucât a achitat la zi facturile emise de pârâtă iar culpa acestei situaţii aparţine spaţiului comercial aflat la parterul imobilului. Aceasta a învederat instanţei că restaurantul aflat la parter are două branşamente astfel încât ar fi posibilă branşarea separată a acesteia fără a suporta consecinţele neplăţii facturilor de către I.G. Reclamanta a mai arătat că această situaţie de fapt are ca scop alungarea acesteia din locuinţă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar (filele 3-35), interogatoriu.
La data de 12.03.2015 reclamanta a depus înscrisurile solicitate de instanţă, respectiv dovada achitării taxei judiciare de timbru, dovada titlului locativ, copie contract furnizare servicii, precum şi factura, acord de plată eşalonată, extras de carte funciară.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 20.03.2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.
În motivare a arătat în esenţă că reclamantul nu a plătit contravaloarea serviciilor la termenele convenite, fapt ce a condus la sistarea furnizării serviciilor de apă. Nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, întrucât în cauză nu există o aparenţă de drept în favoarea reclamantei care, în calitate de titular al contractului ANB1113099 împreună cu I.G. nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate, în acest sens s-a încheiat şi o convenţie de plată eşalonată a datoriilor restante. A mai arătat pârâta că la data sistării furnizării serviciului de alimentare cu apă şi canalizare debitul reclamantei împreună cu I.G. era de 6368,93 lei sumă ce face şi obiectul unei acţiuni în pretenţii introduse pe rolul Judecătoriei Sectorului 1.
Totodată, pârâta a mai învederat instanţei că părţile contractante nu au solicitat niciodată încetarea contractului încheiat şi prin încheierea acordului de plată eşalonată au luat la cunoştinţă că nerespectarea termenelor convenite va atrage sistarea furnizării serviciului.
Pârâta a mai arătat şi că aceasta are calitatea de terţ faţă de eventualele litigii existente între locatarii imobilelor pe care le alimentează cu apă şi apreciază că oricum nu sunt îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă de plată, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
În drept a invocat dispoziţiile art.996 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă. Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între pârâta SC A.N.B. SA, în calitate de prestator de servicii şi reclamanta C.N. şi numitul I.G., în calitate de utilizatori, s-a încheiat contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare nr. 4946_1/04.04.2007 (filele 47-48) având ca obiect furnizarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare pentru imobilul situat în Bucureşti, …, sector 1, proprietatea părţilor utilizatorilor.
La data de 26.09.2011 a fost încheiat contractul nr. ANB1113099 (filele 86-95) conţinând clauze similare contractului anterior.
La art. 6 pct. 6.9 din contract s-a stabilit că plata facturilor se face în termen de 30 de zile calendaristice de la emitere, iar la art. 11 pct. 11.3 s-a stipulat că „neachitarea sumelor datorate (facturi, penalităţi şi alte sume) dă dreptul furnizorului să suspende serviciul cu un preaviz de 5 zile lucrătoare, până la recuperarea integrală a datoriilor”.
Contractul a fost însuşit de toate părţile prin semnătură.
La data de 11.10.2012 a fost încheiat acordul de plată eşalonată (fila 50) prin care datoria recunoscută a utilizatorilor, în cuantum de 17411,34lei a fost eşalonată pentru a fi achitată în tranşe succesive până la data de 26.05.2014.
Atât contractul de furnizare cât şi acordul de plată eşalonată au fost încheiate de reclamantă şi I.G. în solidar, astfel cum rezultă şi din anexa 5 (fila 95).
La data de 24.09.2014 a fost emisă notificarea pentru neplată (fila 84) reclamanta figurând cu un rest de plată de 6369,55 lei.
Astfel cum rezultă din chitanţele depuse la dosarul cauzei (filele 3-17) reclamanta a achitat sume de bani cu titlu de plată a serviciului de alimentare cu apă, ultima chitanţă având data de 03.05.2014.
Din luna decembrie pârâta a sistat furnizarea apei.
În drept, în ceea ce priveşte condiţiile speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, conform art 996 alin 1 C proc civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamntului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Rezultă astfel că pentru a fi admisibilă, ordonanţa preşedinţială este necesar a îndeplini patru condiţii cumulative, respectiv: afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept, caracterul provizoriu, caracterul urgent şi neprejudecarea fondului.
În ce priveşte prima condiţie, respectiv, afirmarea unei aparenţe de drept, spre deosebire de acţiunile de drept comun, ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeinciei pretenţiei formulate, aparenţa de drept în favoarea unei persoane fiind o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic.
Totodată, aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal , în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.
În cauză, această condiţie nu este îndeplinită, reclamanta nedovedind aparenţa unui drept de a beneficia de furnizarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare la locul de consum ce îi aparţine situat în Bucureşti, …, sector 1, întrucât sistarea furnizării serviciilor s-a efectuat conform art. 11 pct. 11.3 contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare nr. 4946_1/04.04.2007 şi art. 6 pct. 6.8 din contractul nr. ANB1113099.
Din probele administrate în cauză şi situaţia de fapt redată mai sus, reţinem că sistarea serviciilor s-a efectuat conform clauzelor contractuale, datorită neplăţii la scadenţă a facturii fiscale nr. ANB 140549226 de către reclamantă ca urmare e nerespectării acordului de eşalonare a plăţii. De altfel acest aspect este necontestat, chiar reclamanta susţinând că nu mai doreşte să plătească datoriile acumulate de I.G. însă acest aspect nu prezintă relevanţă în cauză, situaţia utilizatorilor nu poate fi opusă pârâtei cât timp toate contractele au fost asumate în solidar de către reclamantă cu I.G. astfel cum a fost stabilit de instanţă atât pe baza contractelor de furnizare cât şi pe baza acordului de eşalonare şi anexei 5 semnate de părţi.
Prin urmare, în favoarea reclamatei nu există aparenţa unei situaţii juridice legale care ar putea să justifice interesul legitim de a obliga pârâta la alimentarea cu apă potabilă şi canalizare.
În privinţa urgenţei, legiuitorul nu defineşte acest concept, ci doar indică situaţiile ce pot face necesară o intervenţie a justiţiei şi anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Prin urmare, se desprinde ideea că în primele două situaţii există urgenţă ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei acţiuni pe drept comun.
În speţă, condiţia urgenţei este îndeplinită, deoarece reclamantului îi este îngreunată existenţa zilnică prin lipsa apei potabile în domiciliu.
În ce priveşte caracterul provizoriu, acest termen are dublă semnificaţie în materia ordonanţei preşedinţiale. Astfel, pe de o parte se referă la conţinutul reversibil al măsurii luate, în condiţiile în care pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt, pe de altă parte se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.
În cauză, o asemenea măsură a rebranşării are un caracter reversibil şi vremelnic prin natura măsurii dispuse, durata maximă a efectului unei asemenea măsuri fiind stabilită chiar de codul de procedură civilă conform art. 996 alin.2, respectiv până la soluţionarea litigiului în fond . Lipsa formulării unei acţiuni în fond nu poate impieta asupra acestui caracter, chiar dacă măsura ar produce efecte pe o durată nedeterminată de timp ca urmare a lipsei opoziţiei părţii căreia i se opune.
Pentru motivele de fapt şi de drept prezentate, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cpc , respectiv aparenţa de drept în favoarea reclamantei, instanţa va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea reclamantei C.N. având domiciliul în …, în contradictoriu cu pârâta SC A.N.B. SA cu sediul în … ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23.03.2015.
