Plăţile efectuate de către debitoarea în perioada de observaţie pot fi contestate doar în temeiul dispoziţiilor art.46 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă debitorul nu a invocat, în drept, dispoziţiile art.46 din Legea nr.85/2006, in rem instanţa a fost investită cu acest capăt de cerere, deoarece contestatoarea a solicitat anularea măsurii de achitare a oricăror sume, cu excepţia celor efectuate către furnizorii de utilităţi, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca efect al nulităţii.
Prin sentinţa nr. 1833 din 4 decembrie 2014, pronunţată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 9599/63/2014/a3, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul SCFDCI SRL împotriva raportului lunar întocmit de administratorul judiciar BCSPRL, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SCCSRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21 din lege, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Măsurile luate prin acest raport pot fi contestate de către debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată, contestaţia trebuind să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului.
În cauză, creditoarea SCFDCISRL a formulat o contestaţie împotriva raportului lunar, prin care a solicitat anularea măsurii de achitare a oricăror sume către furnizori, salarii şi altele (excepţie făcând sumele achitate către furnizorii de utilităţi), pe cale de consecinţă repunerea părţilor în situaţia anterioara, precum şi obligarea administratorului judiciar de achitare a sumelor rezultate din valorificarea produselor în favoarea contestatoarei, ca reprezentând transformarea în bani a bunului afectat garanţiei sale.
Potrivit art.49 din Legea nr. 85/2006, pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţii curente şi efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează in condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut cerere de reorganizare şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare.
Activităţile curente sunt cele prevăzute de art. 3.14 din lege, respectiv activităţile contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasare şi plăţi aferente. În speţă, debitoarea se află în perioada de observaţie şi nu i s-a ridicat dreptul de administrare. Aceasta are ca obiect de activitate comercializarea de produse farmaceutice, fiind astfel necesară efectuarea de încasări şi plăţi necesare activităţii curente.
Instanţa a mai constatat că nu a fost învestită cu o cerere în temeiul art. 46 din lege, pentru a analiza respectarea dispoziţiilor art. 49 de către debitoare (o depăşire a sferei noţiunii de activitate curentă nu este indicată de către contestatoare) şi că nu se contestă nici o măsură pe care administratorul judiciar ar fi luat-o prin raportul lunar.
În raportul său administratorul judiciar prezintă doar masurile întreprinse de debitoare, sub supravegherea sa, de continuare a activităţii şi plăţile efectuate în acest sens, rezultate din activitatea curentă. De asemenea, art. 121 şi 123 nu sunt incidente, deoarece se referă la distribuirea sumelor în faliment.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea SCFDCISRL, care a invocat nelegalitatea hotărârii atacate şi a susţinut că este titularul unei garanţii asupra stocului de marfă şi autorizaţiei de funcţionare, precum şi al unui privilegiu pentru încasarea preţului stabilit în contractul de vânzare-cumpărare. În consecinţă, se impunea anularea măsurii de achitare a oricăror sume către furnizori, salarii şi alte asemenea, excepţie făcând doar sumele achitate către furnizorii de utilităţi, iar pe cale de consecinţă, se impunea repunerea părţilor în situaţia anterioară. Totodată, era necesară obligarea administratorului judiciar de a achita către apelantă sumele rezultate din vânzarea bunurilor afectate garanţiei sale. În mod greşit prima instanţă a apreciat că raportul administratorului judiciar nu poate fi contestat, deoarece reprezintă doar măsurile întreprinse de către debitoare. Or, administratorul judiciar BCSPRLC, a verificat şi aprobat documentele de plată. De altfel, în raport, acesta a făcut referire la dispoziţiile art.121 alin. 1 şi art.123 din Legea nr.85/2006, referitoare la ordinea de distribuire a sumelor obţinute din vânzarea bunurilor grevate de garanţii şi, respectiv, a celorlalte bunuri ale debitorului supus procedurii. Ca urmare, administratorul judiciar s-a aflat în eroare cu privire la temeiul de drept al plăţilor efectuate. În cauză, îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art.2323 din Noul Cod civil, conform cărora ipoteca se strămută asupra preţului sau altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunului ipotecat.
La data de 12.03.2015, intimata debitoare SCCSRL, prin administratorul judiciar BNPC SPRL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi a susţinut că s-au reluat argumentele de la fond, fără a se formula critici ale hotărârii. În cauză s-au criticat plăţile din activitatea curentă, fără a se invoca o eventuală nulitate conform art.46 şi se formulează cereri ce nu pot forma obiectul unei contestaţii la raport, conform art.21, cereri pe art.39 şi de distribuire conform normelor de lichidare, în cauză nefiind întocmit nici măcar tabelul definitiv. Plăţile curente sunt greşit contestate, deoarece s-au respectat prevederile art.3 pct.14, 3 pct.15, art.18, art.49 şi art.64 alin. 6 din Legea nr.85/2006.
Din oficiu, Curtea a invocat şi a pus în discuţie existenţa a două capete de cerere: anularea măsurii de achitare a oricăror sume către furnizori ( excepţie făcând furnizorii de utilităţi) şi obligarea administratorului judiciar de achitare a sumelor rezultate din valorificarea produselor în favoarea SCFDCISRL şi nepronunţarea pe capătul de cerere referitor la nulitatea plăţilor.
Examinând actele şi lucrările cauzei, prin prisma criticilor şi apărărilor formulate de către părţi şi având în vedere şi motivul de apel de ordine publică invocat din oficiu, potrivit prevederilor art.476 alin. şi art.477 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Art. 21 alin. 1 din Legea nr.85/2006 prevede obligaţia administratorului judiciar de a depune lunar un raport referitor la modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului.
Potrivit prevederilor art.21 alin. 2 din Legea nr.85/2006, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Contestaţia se formulează în termen de 3 zile de la depunerea raportului în care se consemnează măsurile atacate, obiectul contestaţiei constituindu-l, prin urmare, măsurile luate de către administratorul judiciar, şi nicidecum raportul întocmit de acesta.
În cauză, administratorul judiciar nu a luat nicio măsură care să poată fi atacată, acesta descriind doar activitatea curentă desfăşurată de către debitoarea aflată în perioada de observaţie şi făcând o trimitere greşită la dispoziţiile, inaplicabile în speţă, ale art.121 şi art.123 din Legea nr.85/2006, deoarece aceste texte vizează exclusiv distribuirea sumelor realizate în urma lichidării bunurilor din averea debitorului ( distribuiri cu privire la care se întocmeşte, potrivit prevederilor art.122 din Legea nr.85/2006, raport la fiecare trei luni calculate de la începerea lichidării, raport însoţit de plan de distribuire către creditori, iar potrivit prevederilor art.122 alin. 3, comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţie la acest raport şi la plan în termen de 15 zile de la afişare).
Prin urmare, plăţile fiind efectuate de către debitoarea SCCSRL în perioada de observaţie, contestarea acestora nu poate avea loc decât în temeiul dispoziţiilor art.46 din Legea nr.85/2006.
Contrar celor reţinute în considerentele hotărârii atacate, chiar dacă SCFDCISRL nu a invocat, în drept, dispoziţiile art.46 din Legea nr.85/2006, in rem instanţa a fost investită cu acest capăt de acţiune, deoarece contestatoarea a solicitat anularea măsurii de achitare a oricăror sume, cu excepţia celor efectuate către furnizorii de utilităţi, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca efect al nulităţii, dar prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestui petit.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art.480 alin. 3 din Codul de procedură civilă, întrucât s-a constatat că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, s-a anulat hotărârea atacată şi s-a reţinut cauza, Curtea de Apel urmând să judece procesul, evocând fondul.
