Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 12.02.2015 sub nr. 13029/299/2015, contestatorul S.P.C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul A.M.P., prin procurator C.P., contestaţie la executare împotriva încheierii FN întocmită la data de 26.01.2015, de către BEJ A.I. cu privire la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 2.179,80 lei în dosarul de executare nr. 328/2014, precum şi împotriva tuturor actelor de executare silită cu privire la cheltuielile de executare, solicitând instanţei să dispună anularea acestor acte de executare silită, iar în subsidiar exonerarea de plata cheltuielilor de executare sau micşorarea cuantumului acestora, considerându-le nejustificat de mari. A solicitat de asemenea suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
În motivare, contestatorul a arătat că, prin somaţia iniţială, emisă în data de 19.12.2014 şi comunicată în data de 22.12.2014 de către BEJ A.I., acesta a fost somat să desfiinţeze următoarele lucrări: grup sanitar, platformă betonată cu destinaţia de terasă de vară şi construcţia din lemn, conform sentinţei civile nr. 594/13.04.2007, modificată prin decizia civilă nr. 773A/04.12.2007, în caz contrar, dacă nu se va conforma în zece zile, urmând a se proceda la executarea silită. În continuare, contestatorul a luat toate măsurile posibile pentru a se conforma celor menţionate în somaţia iniţială, deşi aceasta a fost comunicată în perioada sărbătorilor de iarnă, fiindu-i extraordinar de greu să găsească personal pentru a aduce la îndeplinire sarcina. A mai precizat contestatorul că, deşi şi-a îndeplinit obligaţiile în termen stipulat, în data de 04.02.2015 a primit somaţia de plată şi încheierea privind cheltuielile de executare în cuantum de 2.179,80 lei , din care suma de 2.000 lei cu titlu de onorariu.
Contestatorul consideră că onorariul este exagerat de oneros faţă de dispoziţiile O.M.J nr. 2550/2006 care prevăd pentru desfiinţare lucrări un onorariu pentru executor între 60 lei-2200 lei, apreciind că stabilirea unui onorariu quasi-maximal nu este justificată faţă de faptul că executorul nu a întâmpinat nicio dificultate în executarea hotărârii. De asemenea, precizează că executorul judecătoresc nu a făcut dovada cheltuielilor de comunicare, efectuare acte de procedură, multiplicare acte, pe care le menţionează în încheierea din 26.01.2015, în cuantum de 179,80 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 669 alin. 4 C.pr.civ.
În probaţiune, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus la dosar înscrisurile de la filele 7-14.
Contestatorul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 207,58 lei, conform facturii seria CNPRWB1630 nr. 00012463 (f. 70) şi dovada consemnării cauţiunii în cuantum de 220 lei la dispoziţia instanţei (f. 74-75).
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanţei, BEJ A.I. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 328/2014.
Sub aspect probator, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că este admisibilă şi duce la soluţionarea procesului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 594/13.04.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 33009/3/2005 modificată prin admiterea în apelului în decizia civilă nr. 773 A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, contestatorul S.P.C. a fost obligat să ridice în termen de 30 zile următoarele bunuri: grup sanitar (C3 din anexa la raportul de expertiză întocmit de expert F.C.), o platformă betonată cu destinaţia terasă de vară şi construcţia din lemn (C2).
La data de 17.12.2014, creditorul-intimat A.M.P., prin procurator C.P. (procura la f 40) s-a adresat cu o cerere către BEJ A.I., solicitând punerea în executare silită a sentinţei civile nr. 594/13.04.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 33009/3/2005 modificată prin admiterea în apelului în decizia civilă nr. 773 A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din data de 18.12.2014, BEJ A.I. a dispus încuviinţarea executării silite în baza cererii de executare silite înregistrată sub nr. 328/17.12.2014, prin rezoluţiei de primire din 17.12.2014, împotriva debitorului S.P.C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 594/13.04.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 33009/3/2005 modificată prin admiterea în apelului în decizia civilă nr. 773 A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin somaţia din data de 19.12.2014, s-a pus în vedere debitorului-contestator ca în termen de 10 zile de la comunicarea somaţiei să desfiinţeze lucrările la care se face menţiune în titlul executoriu, cu menţiunea că, în caz contrar, executarea silită va avea loc la data de 14.01.2015, ora 13:00, pe cheltuiala debitorului.
La data de 13.01.2015, debitorul a depus la BEJ un înscris prin care a precizat că a executat de bună voie construcţia indicată ca C3 în raportul de expertiză, construcţia de lemn indicată ca C2 şi terasa de vară, readucând-o la forma sa iniţială.
La data de 14.01.2015, BEJ A.I., a încheiat proces –verbal (f. 50) prin care a constatat la faţa locului că debitorul şi-a îndeplinit de bună voie obligaţia de a face prevăzută în titlul executoriu menţionat.
Prin încheierea din data de 26.01.2015, BEJ A.I. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 2.179,80 lei, după cum urmează: 2.000 lei – onorariu executor judecătoresc şi 179,80 lei reprezentând cheltuieli de comunicare, efectuare acte de procedură, multiplicare acte.
În prezenta cauză, contestatorul S.P.C. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare pornite împotriva acestuia prin încheierea din data de 26.01.2015 şi somaţia emisă la data de 29.01.2015 în dosarul de executare nr. 328/2014 al BEJ A.I., criticând cuantumul cheltuielilor de executare.
Analizând contestaţia la executare, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, în parte, pentru următoarele considerente:
Art. 622 C.pr.civ. prevede „ (1) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.
(4) Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod”.
Referitor la legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 26.01.2015, instanţa reţine prevederile art. 669 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, prin încheiere ce constituie titlu executoriu. Însă, cheltuielile de executare trebuie să fie reale şi stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cele din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2250/2006 şi cele ale Anexei 1 la Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea nr. 19/2010 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuat de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie obligaţia cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanţa reţine că, pentru identitate de raţiune şi având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispoziţiile 451 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile şi în faza de executare silită, astfel cum prevede art. 669 alin. 4. Prin aplicarea acestor dispoziţii, instanţa nu intervine în relaţia dintre executorul judecătoresc şi creditor şi nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de executare silită; însă, instanţa are posibilitatea de a micşora cuantumul cheltuielilor pe care şi le recuperează creditorul cu acest titlu, în situaţia în care sunt nepotrivit de mari faţă de munca îndeplinită de executorul judecătoresc.
Verificând încheierea din data de 26.01.2015 prin care executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare aferente Dosarului nr. 328/2014, instanţa constată că o parte dintre acestea sunt nejustificate.
Astfel, prin confruntarea onorariului de executor aferent activităţii de executare silită, menţionat în încheierea din data de 26.01.2015, cu dispoziţiile de la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2250/2006(care prevăd că pentru desfiinţare lucrări onorariul minimal este de 150 lei şi onorariul maximal este de 2.200 lei pentru debitorii persoane fizice), se constată că, în speţă, executorul judecătoresc a stabilit onorariul în cuantum aproape maximal.
Ţinând seama că intimatul-creditor nu a probat că, anterior sesizării organului de executare, ar fi solicitat debitorului să desfiinţeze lucrările, cât şi de faptul că nu s-a întâmpinat niciun fel de opoziţie la executarea din partea debitorului, mai mult, la momentul prezentării la faţa locului, executorul a constatat că obligaţiile au fost executate de bună voie în termenul prevăzut în somaţie, având în vedere că activitatea executorului judecătoresc s-a redus la întocmirea încheierilor de deschidere a dosarului execuţional şi de stabilire a cheltuielilor de executare silită, la încuviinţarea executării silite, la întocmirea celor două somaţii şi a procesului-verbal din 14.01.2015 (aceste activităţi fiind taxate separate), instanţa va reduce cheltuielile reprezentând onorariul executorului judecătoresc, la suma de 200 lei.
Faţă de aceste considerente, conform art. 719 alin. 1 C.proc.civ., instanţa va admite în parte contestaţia la executare şi va dispune anularea în parte a încheierii din data de 26.01.2015 întocmită în dosarul de executare nr. 328/2014 constituit la BEJ A.I., precum şi somaţia emisă la data de 29.01.2015 în acelaşi dosar de executare, în ceea ce priveşte reţinerea sumei de 2.000 lei cu titlu de onorariu executor, stabilind că onorariul executorului judecătoresc este de 200 lei.
Cu privire la celelalte cheltuieli de executare în cuantum de 179,80 lei instanţa apreciază că aceste cheltuieli sunt justificate faţă de înscrisurile depuse la dosar, executorul judecătoresc fiind obligat să emită somaţii, să efectueze copii de pe actele din dosarul de executare pentru a le comunica o dată cu somaţia, să înregistreze dosarul de executare, să formeze dosarul de executare, arhivarea dosarului de executare, încuviinţare executare silită, emitere încheiere stabilire cheltuieli de executare silită, taxe poştale aferente comunicărilor actelor, emitere adrese către Inspectoratul General al Jandarmeriei şi către Secţia 1 de Poliţie.
Potrivit art. 718 C.pr.civ., instanţa poate suspenda executarea până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită. Contestaţia la executare a fost soluţionată la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, cererea de suspendare a executării silite urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Conform art. 716 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatorul la plata către BEJ A.I. a sumei de 39 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare, sumă ce va fi consemnată în contul RO74 CECE B504 71RO N000 0000 deschis la CEC BANK Ag Victoria, la dispoziţia BEJ A.I., sau prin plata directă la biroul executorului judecătoresc.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f C.pr.civ., „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f ) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă “. Pentru aceste motive, instanţa va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 207,58 lei, la rămânerea definitivă a hotărârii.
Faţă de faptul că cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca rămasă fără obiect, potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. 4 C.pr.civ. şi prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 719 alin. 6 C.pr.civ., instanţa va dispune restituirea către contestator a cauţiunii în cuantum de 220 lei, consemnată conform recipisei nr. 3976834/1 emisa de CEC Bank – Unitatea Victoria la data de 07.04.2015, depusă in dosarul nr. 13029/299.2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 719 alin. 4 C.pr.civ., hotărârea se va comunica din oficiu Biroului executorului judecătoresc A.I., după rămânerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte contestaţia la executare privind pe contestator S.P.C., cu domiciliul în …. şi pe intimat A.M.P., prin procurator C.P., cu domiciliul în sector 2, ….
Anulează în parte încheierea din data de 26.01.2015 întocmită în dosarul de executare nr. 328/2014 constituit la BEJ A.I., precum şi somaţia emisă la data de 29.01.2015 în acelaşi dosar de executare, în ceea ce priveşte reţinerea sumei de 2.000 lei cu titlu de onorariu executor, stabilind că onorariul executorului judecătoresc este de 200 lei.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
În temeiul art. 716 alin. 2 C.pr.civ., obligă contestatorul la plata către BEJ A.I. a sumei de 39 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar de executare.
Dispune restituirea către contestator a sumei de 207,58 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru contestaţia la executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Dispune restituirea către contestator a cauţiunii în cuantum de 220 lei achitată pentru cererea de suspendare a executării silite, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În temeiul art. 719 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica din oficiu Biroului executorului judecătoresc A.I., după rămânerea definitivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 20.04.2015.
