La primul termen de judecată, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei şi a pus-o în discuţia părţilor.
Apărătorii părţilor au solicitat admiterea excepţiei ca întemeiată.
Instanţa apreciază întemeiată excepţia motivat de următoarele considerente:
– prin cererea formulată de reclamante s-a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 124/13.03.1980 eliberat de NOTARIATUL DE STAT T cu privire la succesiunea defunctului SG, în referire la moştenitori şi cotele acestora.
– se observă că instanţa a fost investită cu o acţiune neevaluabilă în bani, deoarece se solicită anularea unui certificat de moştenitor numai în ceea ce priveşte stabilirea calităţii de moştenitor a reclamantei şi a cotei acesteia.
– acţiunea având ca obiect stabilirea calităţii de moştenitor este neevaluabilă în bani, în sprijinul acestei opinii fiind şi dispoziţiile din OUG 80/2013, astfel potrivit art. 5 alin.1 lit. b din acest act normativ „ (1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel: b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar. Se observă că se stabileşte o taxă fixă, spre deosebire de alte cereri care sunt considerate ca fiind evaluabile în bani, cum ar cereri pentru stabilirea masei succesorale ( 3% din valoarea masei succesorale) acţiuni în pretenţii, acţiuni în revendicare, etc.
– potrivit art. 94 din NCPC „Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra contractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;
h^1) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
i) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti; (…).”
– se observă că printre acţiunile neevaluabile în bani stabilite exclusiv de competenţa judecătoriei nu se regăsesc şi cele având ca obiect constatarea nulităţii unui act neevaluabil în bani.
– de altfel este cunoscut faptul că potrivit dispoziţiilor Noului cod de procedură civilă, aplicabil în speţă, judecătoria nu mai este instanţă de drept comun, cu tribunalul.
– deşi reclamantele, prin apărător au arătat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.118 din NCPC se observă că aceste dispoziţii nu specifică despre ce instanţă este vorba , judecătorie sau tribunal, în timp ce dispoziţiile art. 94 lit. i din NCPC stabilesc în competenţa exclusivă a judecătoriei numai cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare, nu şi cererile enumerate la art. 118.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere şi dispoziţiile art. 99 alin.1 din NCPC, în referire la art. 129 alin.1 şi art. 130 alin.2 din NCPC instanţa urmează a admite excepţia şi să decline competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia civilă instanţă căreia i se va înainta dosarul.
Apărătorii părţilor au solicitat admiterea excepţiei ca întemeiată.
Instanţa apreciază întemeiată excepţia motivat de următoarele considerente:
– prin cererea formulată de reclamante s-a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 124/13.03.1980 eliberat de NOTARIATUL DE STAT T cu privire la succesiunea defunctului SG, în referire la moştenitori şi cotele acestora.
– se observă că instanţa a fost investită cu o acţiune neevaluabilă în bani, deoarece se solicită anularea unui certificat de moştenitor numai în ceea ce priveşte stabilirea calităţii de moştenitor a reclamantei şi a cotei acesteia.
– acţiunea având ca obiect stabilirea calităţii de moştenitor este neevaluabilă în bani, în sprijinul acestei opinii fiind şi dispoziţiile din OUG 80/2013, astfel potrivit art. 5 alin.1 lit. b din acest act normativ „ (1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel: b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar. Se observă că se stabileşte o taxă fixă, spre deosebire de alte cereri care sunt considerate ca fiind evaluabile în bani, cum ar cereri pentru stabilirea masei succesorale ( 3% din valoarea masei succesorale) acţiuni în pretenţii, acţiuni în revendicare, etc.
– potrivit art. 94 din NCPC „Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra contractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;
h^1) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
i) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti; (…).”
– se observă că printre acţiunile neevaluabile în bani stabilite exclusiv de competenţa judecătoriei nu se regăsesc şi cele având ca obiect constatarea nulităţii unui act neevaluabil în bani.
– de altfel este cunoscut faptul că potrivit dispoziţiilor Noului cod de procedură civilă, aplicabil în speţă, judecătoria nu mai este instanţă de drept comun, cu tribunalul.
– deşi reclamantele, prin apărător au arătat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.118 din NCPC se observă că aceste dispoziţii nu specifică despre ce instanţă este vorba , judecătorie sau tribunal, în timp ce dispoziţiile art. 94 lit. i din NCPC stabilesc în competenţa exclusivă a judecătoriei numai cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare, nu şi cererile enumerate la art. 118.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere şi dispoziţiile art. 99 alin.1 din NCPC, în referire la art. 129 alin.1 şi art. 130 alin.2 din NCPC instanţa urmează a admite excepţia şi să decline competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia civilă instanţă căreia i se va înainta dosarul.
