Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.09.2013 sub nr. 13056/225/2013, contestatoarea Comuna Iloviţa a formulat contestaţie împotriva executării silite pornite de BEJ Popescu Gr. Alin în dosarul de executare cu nr. 123/2013, în contradictoriu cu Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN, solicitând să se dispună anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită .
În motivare a arătat că, a constituit o garanţie în favoarea cesionarului Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN constând în sumele aprobate anual prin bugetul de venituri şi cheltuieli al beneficiarului public, garanţie ce urmează a fi executata in condiţiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, potrivit dispoziţiilor din acordul de garantare capitolul Obiectul Acordului.
Potrivit art. 1.2 din acelaşi acord de garantare, garanţia mobiliară se constituie în favoarea fondului de garantare, în cazul în care acesta este executat de APDRP ca urmare a neonorării la scadenţă de către Comuna Ilovița a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare încheiat cu APDRP, recuperarea creanţei urmând a se face conform art. 8 din OUG nr. 79/2009, respectiv: executarea de către fondurile de garantare a creanţelor rezultate din neonorarea la scadenţă a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare se va face cu prioritate asupra sumelor defalcate din bugetul de stat, după caz a conturilor deschise la Trezoreria de stat şi a conturilor curente declarate de deschiderea scrisorii de garanţie, sau deschise şi declarate ulterior.
Potrivit art 4.1 din acordul de garantare părţile au convenit ca orice dispută referitoare la acest acord să fie soluţionată de instanţa de judecată de la sediul fondului de garantare din Municipiul Bucureşti, înţelegând astfel că şi executarea silită a acordului de garantare să fie supus încuviinţării instanţei de judecată de la sediul fondului de garantare şi nu instanţei de executare de la sediul lor, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Dată fiind calitatea de instituţie publică, a contestatoarei, a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv, faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de graţie de 6 luni care operează legal în beneficiul său.
Potrivit art. 2 din actul normativ menţionat „dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie”
Consideră că beneficiul termenului de graţie în favoarea instituţiilor publice este condiţionat de dovada neexecutării benevole a obligaţiei din cauza lipsei de fonduri situaţie în care se află şi instituţia reclamantă, dar şi de dovada demersurilor făcute pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiilor, urmând a produce dovezi în scopul susţinerii celor menţionate.
În acest sens, arată faptul că această situaţie este creată de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care a refuzat să achite comunei Ilovița suma de 186.508,33 lei, existând pe rolul instanţelor un litigiu în acest sens, litigiu demarat de Comuna Iloviţa.
În ceea ce priveşte cheltuielile de executare stabilite la valoarea de 11.461,12 lei, arată că au constatat că ele nu sunt evidenţiate distinct în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi nici nu sunt însoţite de dovezi ale achitării lor, însă în condiţiile activităţii curente şi raportat la normativele în materie – Hotărârea nr. 2/2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ele sunt disproporţionate în raport cu actele dosarului de executare, fiind exorbitante si împovărătoare pentru instituţia contestatoare.
În conformitate cu dispoziţiile art.6 din OG nr. 22/2002, precizează că, înțelege să solicite acordarea unui termen de gratie şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei derivând din acordul de garantare având în vedere considerentele expuse anterior, considerente ce vizează în principal lipsa fondurilor băneşti pentru achitarea sumelor ce fac obiectul executării silite.
Astfel, potrivit art.6 în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza, acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de gratie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
Dacă obligaţia de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluţionează de către instanţa de executare competentă.
De asemenea, contestatoarea, solicită şi suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
Arată că, instanţa, potrivit alin. (1) – (3), la cererea instituţiei debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plata a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni, iar încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
În ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a cauţiunii, precizează că cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.
În drept, şi-a întemeiat prezenta contestaţie pe dispoziţiile art. 711 şi următoarele din Codul de procedura civilă şi pe dispoziţiile OG nr. 22/2002.
La data de 25.10.2013, intimata Fondul Naţional de Garantare A Creditelor Pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN a formulat, cerere de introducere în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala cu sediul in Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, iar prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2013 , instanţa a respins această cerere .
Tot la data de 25.10.2013 a depus la dosar întâmpinare la contestaţia la executare formulată de contestator împotriva executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc Popescu Grigore Alin în dosarul de executare nr. 123/2013, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
A invocat excepţia inadmisibilității judecării acestei cereri pe calea contestaţiei la executare.
În motivarea acestei excepţii, arătă că, cererea formulată de contestator, nu se poate soluţiona pe calea contestaţiei la executare, întrucât acesta nu critică actele de executare, întinderea şi aplicarea titlului executoriu sau a încheierilor emise de executorul judecătoresc şi nu se încadrează în nici una din situaţiile prevăzute de legiuitor în art. 711 Cod Procedură Civilă Nou.
Contestatorul în dosarul ce face obiectul acestei cauze, solicită în conformitate cu dispoziţiile a art. 2 din OG nr. 22/2002 amânarea la plată a debitului datorat intimatei, în temeiul acordului de garantare încheiat în data de 17.02.2011.
Această cerere în opinia intimatei nu poate fi judecată în cadrul unei contestaţii la executare şi pe cale de consecinţă, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Consideră intimata că a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale,respectiv , art.682 c.p.civ., competenţa pentru încuviinţarea cererii de executare silită revenind Judecătoriei Drobeto Turnu Severin, care a admis cererea intimatei în dosarul nr. 11773/225/2013.
În art. 4.1 din acordul de garantare, părţile au înţeles să stabilească instanţa competentă pentru soluţionarea altor litigii decât cele rezultate din executarea silită a unui debitor.
De la dispoziţiile referitoare la executarea silită nu se poate deroga, întrucât, legiuitorul a prevăzut expres instanţa care încuviinţează cererea de executare silită.
Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 invocate de contestator, privind nerespectarea termenului de graţie de 6 luni stabilit în favoarea unui debitor ce are calitatea de instituţie publică sau autoritate publică, arătă următoarele:
În fapt, în temeiul prevederilor OUG nr. 79/2009, intimatului i-au fost alocate sume în vederea acordării de scrisori de garanţie în favoarea Agenţiei de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la cererea beneficiarilor care prezintă contracte de finanţare încheiate cu APDRP.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 din OUG 79/2009, beneficiarii acestor scrisori de garanţie pot fi entităţi care nu desfăşoară activităţi generatoare de venituri din activităţi economice directe: comunele şi oraşele, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară organismele de drept public, grupurile de acţiune locală (GAL), organizaţiile şi federaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii.
Potrivit art. 5 alin. (1) din HG nr. 1262/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 79/2009, la solicitarea entităţilor prevăzute în art. 3 din OUG nr. 79/2009, fondurile de garantare acordă scrisori de garanţie în favoarea APDRP pe baza contractelor de finanţare nerambursabilă/actelor adiţionale încheiate cu APDRP şi a acordului de garantare.
Conform acestui act normativ, intimata a acordat prin scrisoarea de garanţie de restituire a avansului nr. 92/17.02.2011 suma de 3.437.500,00 lei în favoarea Agenţiei de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit pentru garantarea obligaţiilor de plată a avansului de 49,97 % din fondurile nerambursabile pentru implementarea proiectului integrat, prevăzut în contractul de finanţare nr. C322010942700059/11.06.2010 (Înființarea sistem centralizat de alimentare cu apă în localitatea Iloviţa şi Bahna, înființare reţea de canalizare si realizare staţie epurare, modernizare drum comunal Moiseşti, reabilitare cămin cultural, Grădiniţă P+M, comuna Iloviţa, judeţul Mehedinţi).
Pentru garantarea acestui împrumut, contestatoarea s-a obligat prin acordul de garantare din data de 17.02.2011, să constituie în favoarea intimatei o garanţie asupra sumelor aprobate anual prin bugetul de venituri şi cheltuieli al beneficiarului public şi care va fi executată în condiţiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Având în vedere faptul că nu a justificat sumele primite în avans în termenul stipulat în contractul de finanţare nr. C322010942700059/11.06.2010, APDRP a solicitat FNGCIMM SA IFN executarea scrisorii de garanţie de restituire a avansului nr. 92/17.02.2011.
Prin urmare, în baza OP nr. 2536/23.08.2012, intimata a achitat către Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit suma de 372.248,05 lei pentru sumele nejustificate de Comuna Iloviţa în baza contractului de finanţare mai sus menţionat.
În art. 8 din OUG nr. 79/2009, s-a prevăzut rangul creanţelor în care se încadrează creanţele fondurilor de garantare rezultate din scrisorile de garanţie, executate de APDRP, respectiv al creanţelor fiscale.
Pentru recuperarea acestor sume, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din OUG nr. 79/2009, s-a acordat mandat fondurilor de garantare în vederea executării creanţei rezultate din neonorarea la scadenţă de către beneficiarii publici şi ai organismelor de drept public a obligaţiilor asumate, prin contractele de finanţare încheiate, stabilindu-se că aceasta se va face cu prioritate asupra sumelor defalcate din bugetul de stat, a conturilor deschise la Trezoreria Statului sau, după caz, a conturilor curente declarate la emiterea scrisorii de garanţie ori deschise şi declarate ulterior.
Astfel, intimata a achitat către APDRP suma de 372.248,05 lei şi a notificat contestatorul prin adresa nr. 18941/29.08.2012 pentru plata acestui debit. Somaţia a fost primită de către contestator în data de 03.09.2012.
Având în vedere faptul că, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, nu a achitat acest debit, prin cererea nr. 19929/ 23.08.2013, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc Popescu Grigore Alin, executoarea silită a contestatorului în baza acordului de garantare din data de 17.02.2011.
Contestatorul neîntemeiat susţine ca are intenţia să-şi execute de bună-voie obligaţia, acesta neachitând intimatei nici o sumă de bani de aproximativ un an şi 3 luni.
Apreciază că, în situaţia în care instanţa ar considera întemeiată contestaţia la executare ce face obiectul acestei cauze şi ar dispune acordarea unei perioade de graţie în favoarea contestatorului pe o perioadă de 6 luni conform dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, s-ar ajunge în situaţia în care debitul acumulat de contestator s-ar majora întrucât creanţele fondurilor de garantare rezultate din scrisorile de garanţie executate de APDRP au regim de creanţă fiscală (art. 8 alin. 1 din OUG nr. 79/2009) la care se adaugă accesorii potrivit procedurii speciale în materie de creanţe fiscale, respectiv OG nr. 92/2003.
O prelungire a termenului de plată pentru contestator va conduce la efecte negative, datoria acestuia devenind şi mai împovărătoare prin adăugarea accesoriilor, iar şansele de recuperare a debitului vor fi diminuate.
De asemenea, în considerarea apărărilor mai sus invocate, solicită respingerea ca neîntemeiata şi a capătului de cerere accesoriu formulat de contestator privind suspendarea executării silite până la soluţionarea cererii ce face obiectul acestei cauze.
Cu privire la criticile aduse de contestator referitoare la cuantumul onorariului datorat Biroului Executorului Judecătoresc Popescu Grigore Alin în dosarul nr. 123/2013, arătă ca acesta este stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Legea 188/2000 şi cade în sarcina contestatorului, creditorul fiind obligat doar la avansarea unei sume la înregistrarea cererii de executare silită.
Având în vedere apărările mai sus formulate, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare ce face obiectul judecării acestei cauze.
În drept, au fost invocate, dispoziţiile art. 205 si art. 711 Cod Procedură Civilă , art. 3, art. 8 din OUG nr. 79/2009, art. 5 alin. (1) din HG nr. 1262/2009.
Prin încheierea din data de 29.10.2013 , instanţa a admis cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator şi a dispune suspendarea executării silite începută în dosarul execuţional nr.123/E/2013 al BEJ Popescu Gr.Alin până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
Sub aspectul materialului probator, apreciind Că este admisibilă şi poate duce la soluţionarea procesului, instanţa, în baza art.255 c.p.civ. coroborat cu art.258 c.p.civ şi art.292 c.p.civ a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv, încheierea din Camera de Consiliu din 10.09.2013, încheierea din 13.09.2013 a BEJ Popescu Gr. Alin, somaţia nr.123/E/2013, scrisoarea de garanţie pentru restituirea avansului nr.92/17.02.2011, adresa nr. 9444 din 15.10.2013 emisă de Fondul National de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN, Notificarea nr. 18941/29.08.2012, confirmarea de primire, notă de fundamentare privind bugetul local de venituri şi cheltuieli de anul 2014.
La solicitarea instanţei, conform dispoziţiilor art.716 alin.2 c.p.civ., a fost înaintat dosarul de executare nr. 123/E/2013 al BEJ Popescu Gr. Alin, în copii certificate pentru conformitate.
Conform art. 248C.p.civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de acordare a unui termen de graţie de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002, faţă de prevederile art.2 şi art.6 din OG nr.22/2002, instanţa, reţine că formularea unei astfel de cereri este specifică doar fazei de executare, astfel că va respinge ca neîntemeiată, excepţia invocată de către intimată.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 27.08.2013 intimata F.N.G.C.I.M.M a formulat cerere de executare silită a acordului de garantare din data de 17.02.2011,în vederea recuperării creanţei de 372248,05 lei, formându-se dosarul de executare nr.123/E/2013 al Birou Executor Judecătoresc Popescu Gr.Alin.
Prin încheierea din data de 10.09.2013 pronunţată în dosarul nr. 11773/225/2013 s-a încuviinţat executarea silită a acordului de garantare din data de 17.02.2011.
În dosarul de executare nr.123/E/2013 Judecătoresc Popescu Gr.Alin a emis somaţia din data de 13.09.2013 către Com.Iloviţa, prin care a fost somată să achite în o zi liberă suma de 372248,05 lei reprezentând debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată conform art.628 c.p.civ., precum şi cheltuielile de executare, pe care le-a stabilit prin încheierea din 13.09.2013 la suma de 11461,12 lei, 20 lei timbraj.
Cu referire la competenţa teritorială a Judecătoriei Dr. Tr.Severin, ca instanţă de încuviinţare a executării silite, contrar susţinerilor contestatorului, instanţa reţine că, potrivit art.650 alin.2 cp.civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, iar potrivit art.650 alin.1 c.p.civ. instanţa de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, care face executarea, în speţă constatându-se că instanţa de executare este Judecătoria Dr. Tr. Severin, întrucât în circumscripția ei se află biroul executorului judecătoresc, care face executarea.
Cât priveşte formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 123/E/2013 Judecătoresc Popescu Gr.Alin, instanţa constată că disp.art. 2 şi art. 3 din OG nr. 22/2002 prevăd că “dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie”.
Instanţa apreciază că termenul respectiv a fost instituit de legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţilor stabilite prin titluri executorii.
Desigur, creditorul are posibilitatea de a trece la executarea silită şi înaintea termenului de 6 luni, în măsura în care probează că altele sunt consideraţiile pentru care debitorul refuză plata, decât cele legate de lipsa de fonduri, ori în cauză contestatoarea debitoare a făcut dovada lipsei de fonduri pentru achitarea debitului ce decurge din acordul de garantare din data de 17.02.2011 şi a cheltuielilor de executare (f.112-125).
Astfel, constatând că debitoarea a făcut dovada lipsei de fonduri,iar somaţia din data de 13.09.2013 cuprinde termenul de o zi liberă în care contestatorul trebuie să achite debitul , instanţa apreciind că aceasta poate invoca beneficiul stabilit de art. 2 din OG nr. 22/2002, va anula în parte somaţia de executare nr.123/E/2013 al Birou Executor Judecătoresc Popescu Gr.Alin , cu privire la termenul de „una zi liberă”.
Referitor la cererea de acordare a termenului de termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective, prevăzute de art.6 din OG nr.22/2002, instanţa reţine că, în speţă, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, iar, în lipsa acestora, instanţa va acorda termenul de graţie şi nici nu va eşalona plata.
În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa reţine că la data de 13.09.2013, BEJ Popescu Gr.Alin prin încheiere a stabilit cheltuielile de executare la suma de 11461,12 lei, compusă din: 11188,12 lei onorariu executor şi TVA, 248 lei consultantă în legătură cu constituirea actelor execuţionale, 5 lei cheltuieli de transport, 20 lei taxa de timbru.
Onorariul executorului judecătoresc, este stabilit potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, conform căruia executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.
Cum, debitul pus în executare se ridică suma de 372248,05 lei, onorariul executorului judecătoresc se calculează raportat la această sumă, iar instanţa constată că se încadrează în limitele legale, astfel încât nu se justifică diminuarea onorariului executorului judecătoresc. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât debitul nu a fost recuperat.
Cât priveşte celelelalte cheltuieli de executare, instanţa apreciază că acestea sunt justificate şi se încadrează în limitele prevăzute de HG nr.19/2010 privind aprobarea Statultului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc.
În consecinţă având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art.711 C.P.Civ., instanţa va admite în parte contestaţia la executare formulata de contestatoarea COMUNA ILOVIŢA în contradictoriu cu intimaţii BEJ POPESCU GR. ALIN şi FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII IFN şi va anula în parte somaţia de executare nr.123/E/2013 al Birou Executor Judecătoresc Popescu Gr.Alin, din 13.09.2013, cu privire la termenul de „una zi liberă”, menţinând celelalte dispoziţii ale acesteia.
În motivare a arătat că, a constituit o garanţie în favoarea cesionarului Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN constând în sumele aprobate anual prin bugetul de venituri şi cheltuieli al beneficiarului public, garanţie ce urmează a fi executata in condiţiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, potrivit dispoziţiilor din acordul de garantare capitolul Obiectul Acordului.
Potrivit art. 1.2 din acelaşi acord de garantare, garanţia mobiliară se constituie în favoarea fondului de garantare, în cazul în care acesta este executat de APDRP ca urmare a neonorării la scadenţă de către Comuna Ilovița a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare încheiat cu APDRP, recuperarea creanţei urmând a se face conform art. 8 din OUG nr. 79/2009, respectiv: executarea de către fondurile de garantare a creanţelor rezultate din neonorarea la scadenţă a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare se va face cu prioritate asupra sumelor defalcate din bugetul de stat, după caz a conturilor deschise la Trezoreria de stat şi a conturilor curente declarate de deschiderea scrisorii de garanţie, sau deschise şi declarate ulterior.
Potrivit art 4.1 din acordul de garantare părţile au convenit ca orice dispută referitoare la acest acord să fie soluţionată de instanţa de judecată de la sediul fondului de garantare din Municipiul Bucureşti, înţelegând astfel că şi executarea silită a acordului de garantare să fie supus încuviinţării instanţei de judecată de la sediul fondului de garantare şi nu instanţei de executare de la sediul lor, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Dată fiind calitatea de instituţie publică, a contestatoarei, a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv, faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de graţie de 6 luni care operează legal în beneficiul său.
Potrivit art. 2 din actul normativ menţionat „dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie”
Consideră că beneficiul termenului de graţie în favoarea instituţiilor publice este condiţionat de dovada neexecutării benevole a obligaţiei din cauza lipsei de fonduri situaţie în care se află şi instituţia reclamantă, dar şi de dovada demersurilor făcute pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiilor, urmând a produce dovezi în scopul susţinerii celor menţionate.
În acest sens, arată faptul că această situaţie este creată de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care a refuzat să achite comunei Ilovița suma de 186.508,33 lei, existând pe rolul instanţelor un litigiu în acest sens, litigiu demarat de Comuna Iloviţa.
În ceea ce priveşte cheltuielile de executare stabilite la valoarea de 11.461,12 lei, arată că au constatat că ele nu sunt evidenţiate distinct în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi nici nu sunt însoţite de dovezi ale achitării lor, însă în condiţiile activităţii curente şi raportat la normativele în materie – Hotărârea nr. 2/2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ele sunt disproporţionate în raport cu actele dosarului de executare, fiind exorbitante si împovărătoare pentru instituţia contestatoare.
În conformitate cu dispoziţiile art.6 din OG nr. 22/2002, precizează că, înțelege să solicite acordarea unui termen de gratie şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei derivând din acordul de garantare având în vedere considerentele expuse anterior, considerente ce vizează în principal lipsa fondurilor băneşti pentru achitarea sumelor ce fac obiectul executării silite.
Astfel, potrivit art.6 în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza, acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de gratie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
Dacă obligaţia de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluţionează de către instanţa de executare competentă.
De asemenea, contestatoarea, solicită şi suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
Arată că, instanţa, potrivit alin. (1) – (3), la cererea instituţiei debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plata a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni, iar încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
În ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a cauţiunii, precizează că cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.
În drept, şi-a întemeiat prezenta contestaţie pe dispoziţiile art. 711 şi următoarele din Codul de procedura civilă şi pe dispoziţiile OG nr. 22/2002.
La data de 25.10.2013, intimata Fondul Naţional de Garantare A Creditelor Pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN a formulat, cerere de introducere în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala cu sediul in Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, iar prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2013 , instanţa a respins această cerere .
Tot la data de 25.10.2013 a depus la dosar întâmpinare la contestaţia la executare formulată de contestator împotriva executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc Popescu Grigore Alin în dosarul de executare nr. 123/2013, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
A invocat excepţia inadmisibilității judecării acestei cereri pe calea contestaţiei la executare.
În motivarea acestei excepţii, arătă că, cererea formulată de contestator, nu se poate soluţiona pe calea contestaţiei la executare, întrucât acesta nu critică actele de executare, întinderea şi aplicarea titlului executoriu sau a încheierilor emise de executorul judecătoresc şi nu se încadrează în nici una din situaţiile prevăzute de legiuitor în art. 711 Cod Procedură Civilă Nou.
Contestatorul în dosarul ce face obiectul acestei cauze, solicită în conformitate cu dispoziţiile a art. 2 din OG nr. 22/2002 amânarea la plată a debitului datorat intimatei, în temeiul acordului de garantare încheiat în data de 17.02.2011.
Această cerere în opinia intimatei nu poate fi judecată în cadrul unei contestaţii la executare şi pe cale de consecinţă, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Consideră intimata că a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale,respectiv , art.682 c.p.civ., competenţa pentru încuviinţarea cererii de executare silită revenind Judecătoriei Drobeto Turnu Severin, care a admis cererea intimatei în dosarul nr. 11773/225/2013.
În art. 4.1 din acordul de garantare, părţile au înţeles să stabilească instanţa competentă pentru soluţionarea altor litigii decât cele rezultate din executarea silită a unui debitor.
De la dispoziţiile referitoare la executarea silită nu se poate deroga, întrucât, legiuitorul a prevăzut expres instanţa care încuviinţează cererea de executare silită.
Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 invocate de contestator, privind nerespectarea termenului de graţie de 6 luni stabilit în favoarea unui debitor ce are calitatea de instituţie publică sau autoritate publică, arătă următoarele:
În fapt, în temeiul prevederilor OUG nr. 79/2009, intimatului i-au fost alocate sume în vederea acordării de scrisori de garanţie în favoarea Agenţiei de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la cererea beneficiarilor care prezintă contracte de finanţare încheiate cu APDRP.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 din OUG 79/2009, beneficiarii acestor scrisori de garanţie pot fi entităţi care nu desfăşoară activităţi generatoare de venituri din activităţi economice directe: comunele şi oraşele, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară organismele de drept public, grupurile de acţiune locală (GAL), organizaţiile şi federaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii.
Potrivit art. 5 alin. (1) din HG nr. 1262/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 79/2009, la solicitarea entităţilor prevăzute în art. 3 din OUG nr. 79/2009, fondurile de garantare acordă scrisori de garanţie în favoarea APDRP pe baza contractelor de finanţare nerambursabilă/actelor adiţionale încheiate cu APDRP şi a acordului de garantare.
Conform acestui act normativ, intimata a acordat prin scrisoarea de garanţie de restituire a avansului nr. 92/17.02.2011 suma de 3.437.500,00 lei în favoarea Agenţiei de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit pentru garantarea obligaţiilor de plată a avansului de 49,97 % din fondurile nerambursabile pentru implementarea proiectului integrat, prevăzut în contractul de finanţare nr. C322010942700059/11.06.2010 (Înființarea sistem centralizat de alimentare cu apă în localitatea Iloviţa şi Bahna, înființare reţea de canalizare si realizare staţie epurare, modernizare drum comunal Moiseşti, reabilitare cămin cultural, Grădiniţă P+M, comuna Iloviţa, judeţul Mehedinţi).
Pentru garantarea acestui împrumut, contestatoarea s-a obligat prin acordul de garantare din data de 17.02.2011, să constituie în favoarea intimatei o garanţie asupra sumelor aprobate anual prin bugetul de venituri şi cheltuieli al beneficiarului public şi care va fi executată în condiţiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Având în vedere faptul că nu a justificat sumele primite în avans în termenul stipulat în contractul de finanţare nr. C322010942700059/11.06.2010, APDRP a solicitat FNGCIMM SA IFN executarea scrisorii de garanţie de restituire a avansului nr. 92/17.02.2011.
Prin urmare, în baza OP nr. 2536/23.08.2012, intimata a achitat către Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit suma de 372.248,05 lei pentru sumele nejustificate de Comuna Iloviţa în baza contractului de finanţare mai sus menţionat.
În art. 8 din OUG nr. 79/2009, s-a prevăzut rangul creanţelor în care se încadrează creanţele fondurilor de garantare rezultate din scrisorile de garanţie, executate de APDRP, respectiv al creanţelor fiscale.
Pentru recuperarea acestor sume, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din OUG nr. 79/2009, s-a acordat mandat fondurilor de garantare în vederea executării creanţei rezultate din neonorarea la scadenţă de către beneficiarii publici şi ai organismelor de drept public a obligaţiilor asumate, prin contractele de finanţare încheiate, stabilindu-se că aceasta se va face cu prioritate asupra sumelor defalcate din bugetul de stat, a conturilor deschise la Trezoreria Statului sau, după caz, a conturilor curente declarate la emiterea scrisorii de garanţie ori deschise şi declarate ulterior.
Astfel, intimata a achitat către APDRP suma de 372.248,05 lei şi a notificat contestatorul prin adresa nr. 18941/29.08.2012 pentru plata acestui debit. Somaţia a fost primită de către contestator în data de 03.09.2012.
Având în vedere faptul că, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, nu a achitat acest debit, prin cererea nr. 19929/ 23.08.2013, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc Popescu Grigore Alin, executoarea silită a contestatorului în baza acordului de garantare din data de 17.02.2011.
Contestatorul neîntemeiat susţine ca are intenţia să-şi execute de bună-voie obligaţia, acesta neachitând intimatei nici o sumă de bani de aproximativ un an şi 3 luni.
Apreciază că, în situaţia în care instanţa ar considera întemeiată contestaţia la executare ce face obiectul acestei cauze şi ar dispune acordarea unei perioade de graţie în favoarea contestatorului pe o perioadă de 6 luni conform dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, s-ar ajunge în situaţia în care debitul acumulat de contestator s-ar majora întrucât creanţele fondurilor de garantare rezultate din scrisorile de garanţie executate de APDRP au regim de creanţă fiscală (art. 8 alin. 1 din OUG nr. 79/2009) la care se adaugă accesorii potrivit procedurii speciale în materie de creanţe fiscale, respectiv OG nr. 92/2003.
O prelungire a termenului de plată pentru contestator va conduce la efecte negative, datoria acestuia devenind şi mai împovărătoare prin adăugarea accesoriilor, iar şansele de recuperare a debitului vor fi diminuate.
De asemenea, în considerarea apărărilor mai sus invocate, solicită respingerea ca neîntemeiata şi a capătului de cerere accesoriu formulat de contestator privind suspendarea executării silite până la soluţionarea cererii ce face obiectul acestei cauze.
Cu privire la criticile aduse de contestator referitoare la cuantumul onorariului datorat Biroului Executorului Judecătoresc Popescu Grigore Alin în dosarul nr. 123/2013, arătă ca acesta este stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Legea 188/2000 şi cade în sarcina contestatorului, creditorul fiind obligat doar la avansarea unei sume la înregistrarea cererii de executare silită.
Având în vedere apărările mai sus formulate, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare ce face obiectul judecării acestei cauze.
În drept, au fost invocate, dispoziţiile art. 205 si art. 711 Cod Procedură Civilă , art. 3, art. 8 din OUG nr. 79/2009, art. 5 alin. (1) din HG nr. 1262/2009.
Prin încheierea din data de 29.10.2013 , instanţa a admis cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator şi a dispune suspendarea executării silite începută în dosarul execuţional nr.123/E/2013 al BEJ Popescu Gr.Alin până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
Sub aspectul materialului probator, apreciind Că este admisibilă şi poate duce la soluţionarea procesului, instanţa, în baza art.255 c.p.civ. coroborat cu art.258 c.p.civ şi art.292 c.p.civ a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv, încheierea din Camera de Consiliu din 10.09.2013, încheierea din 13.09.2013 a BEJ Popescu Gr. Alin, somaţia nr.123/E/2013, scrisoarea de garanţie pentru restituirea avansului nr.92/17.02.2011, adresa nr. 9444 din 15.10.2013 emisă de Fondul National de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN, Notificarea nr. 18941/29.08.2012, confirmarea de primire, notă de fundamentare privind bugetul local de venituri şi cheltuieli de anul 2014.
La solicitarea instanţei, conform dispoziţiilor art.716 alin.2 c.p.civ., a fost înaintat dosarul de executare nr. 123/E/2013 al BEJ Popescu Gr. Alin, în copii certificate pentru conformitate.
Conform art. 248C.p.civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de acordare a unui termen de graţie de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002, faţă de prevederile art.2 şi art.6 din OG nr.22/2002, instanţa, reţine că formularea unei astfel de cereri este specifică doar fazei de executare, astfel că va respinge ca neîntemeiată, excepţia invocată de către intimată.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 27.08.2013 intimata F.N.G.C.I.M.M a formulat cerere de executare silită a acordului de garantare din data de 17.02.2011,în vederea recuperării creanţei de 372248,05 lei, formându-se dosarul de executare nr.123/E/2013 al Birou Executor Judecătoresc Popescu Gr.Alin.
Prin încheierea din data de 10.09.2013 pronunţată în dosarul nr. 11773/225/2013 s-a încuviinţat executarea silită a acordului de garantare din data de 17.02.2011.
În dosarul de executare nr.123/E/2013 Judecătoresc Popescu Gr.Alin a emis somaţia din data de 13.09.2013 către Com.Iloviţa, prin care a fost somată să achite în o zi liberă suma de 372248,05 lei reprezentând debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată conform art.628 c.p.civ., precum şi cheltuielile de executare, pe care le-a stabilit prin încheierea din 13.09.2013 la suma de 11461,12 lei, 20 lei timbraj.
Cu referire la competenţa teritorială a Judecătoriei Dr. Tr.Severin, ca instanţă de încuviinţare a executării silite, contrar susţinerilor contestatorului, instanţa reţine că, potrivit art.650 alin.2 cp.civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, iar potrivit art.650 alin.1 c.p.civ. instanţa de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, care face executarea, în speţă constatându-se că instanţa de executare este Judecătoria Dr. Tr. Severin, întrucât în circumscripția ei se află biroul executorului judecătoresc, care face executarea.
Cât priveşte formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 123/E/2013 Judecătoresc Popescu Gr.Alin, instanţa constată că disp.art. 2 şi art. 3 din OG nr. 22/2002 prevăd că “dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie”.
Instanţa apreciază că termenul respectiv a fost instituit de legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţilor stabilite prin titluri executorii.
Desigur, creditorul are posibilitatea de a trece la executarea silită şi înaintea termenului de 6 luni, în măsura în care probează că altele sunt consideraţiile pentru care debitorul refuză plata, decât cele legate de lipsa de fonduri, ori în cauză contestatoarea debitoare a făcut dovada lipsei de fonduri pentru achitarea debitului ce decurge din acordul de garantare din data de 17.02.2011 şi a cheltuielilor de executare (f.112-125).
Astfel, constatând că debitoarea a făcut dovada lipsei de fonduri,iar somaţia din data de 13.09.2013 cuprinde termenul de o zi liberă în care contestatorul trebuie să achite debitul , instanţa apreciind că aceasta poate invoca beneficiul stabilit de art. 2 din OG nr. 22/2002, va anula în parte somaţia de executare nr.123/E/2013 al Birou Executor Judecătoresc Popescu Gr.Alin , cu privire la termenul de „una zi liberă”.
Referitor la cererea de acordare a termenului de termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective, prevăzute de art.6 din OG nr.22/2002, instanţa reţine că, în speţă, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, iar, în lipsa acestora, instanţa va acorda termenul de graţie şi nici nu va eşalona plata.
În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa reţine că la data de 13.09.2013, BEJ Popescu Gr.Alin prin încheiere a stabilit cheltuielile de executare la suma de 11461,12 lei, compusă din: 11188,12 lei onorariu executor şi TVA, 248 lei consultantă în legătură cu constituirea actelor execuţionale, 5 lei cheltuieli de transport, 20 lei taxa de timbru.
Onorariul executorului judecătoresc, este stabilit potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, conform căruia executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.
Cum, debitul pus în executare se ridică suma de 372248,05 lei, onorariul executorului judecătoresc se calculează raportat la această sumă, iar instanţa constată că se încadrează în limitele legale, astfel încât nu se justifică diminuarea onorariului executorului judecătoresc. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât debitul nu a fost recuperat.
Cât priveşte celelelalte cheltuieli de executare, instanţa apreciază că acestea sunt justificate şi se încadrează în limitele prevăzute de HG nr.19/2010 privind aprobarea Statultului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc.
În consecinţă având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art.711 C.P.Civ., instanţa va admite în parte contestaţia la executare formulata de contestatoarea COMUNA ILOVIŢA în contradictoriu cu intimaţii BEJ POPESCU GR. ALIN şi FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII IFN şi va anula în parte somaţia de executare nr.123/E/2013 al Birou Executor Judecătoresc Popescu Gr.Alin, din 13.09.2013, cu privire la termenul de „una zi liberă”, menţinând celelalte dispoziţii ale acesteia.
