În examinarea situaţiei ce i s-ar crea apelantului inculpat, instanţa nu poate avea în vedere consideraţii de ordin personal, cum ar fi perioada în care inculpatul ar fi lipsit de permis de conducere sau alte împrejurări asemănătoare, ci numai aspecte de ordin juridic, cum este în speţă, natura pedepsei pronunţate.
Prin sentinţa penală nr. 1040 din data de 27 noiembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 9691/311/2014, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată formulată de către reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 336 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.V. , la pedeapsa de 180 de zile amendă conform dispoziţiilor art. 61 alin. 4 lit. c din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza dispoziţiilor art. 61 alin. 2 din Codul penal s-a stabilit valoarea unei zile amendă la 15 lei.
Executarea amenzii penale în cuantum de 2700 lei se va face potrivit dispoziţiilor art. 559 alin. 1 din Codul de procedură penală.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din Codul penal.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul S.V. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut în fapt că, inculpatul S.V. are vârsta de 25 de ani şi locuieşte în oraşul Piatra Olt, judeţul Olt.
În data de 22/23.11.2013, ora 02.47, organele de poliţie aflate în serviciul de supraveghere a traficului rutier pe raza oraşului Piatra-Olt, la intersecţia str. Invăţător Gugilă cu str. Niţuleşti, au oprit pentru control autoturismul marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare CP-334-SS care circula în direcţia Piatra Olt – Găneasa şi la volanul căruia a fost identificat inculpatul S.V. .
Cu ocazia controlului, întrucât inculpatul S.V. emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul etilotest Drager rezultând o alcoolemie de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat – test aparat Drager seria ARRM -0144, nr. test 00509 din data de 23.11.2013.
În continuare acesta a fost condus la o unitate spitalicească pentru a – i fi recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii îmbibaţiei alcoolice. Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2720/E/1819/1820 din 25.11.2013, rezultă că inculpatul S.V. avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,30 g ‰ proba -I de la ora 03.40, respectiv 1,15 g ‰ – proba II de la ora 04.40.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptul că în noaptea de 22/23.11.2013 a consumat băuturi alcoolice iar ulterior a condus autovehiculul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CP334SS pe drumurile publice din localitatea Piatra Olt, în jurul orei 02.47, în timp ce circula pe str. Învăţător Gugilă din această localitate, fiind depistat de organele de poliţie.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului a rezultat şi din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat de către organele de poliţie la data de 23.11.2013, proces verbal însuşit prin semnătură de către inculpatul S.V. dar şi din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1819/1820 din 27.11.2013 emis de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt.
În cursul judecăţii, inculpatul S.V. a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Analizând conţinutul dosarului de urmărire penală pentru soluţionarea laturii penale prima instanţă a constatat că din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunii (23.11.2013) şi până la data judecării prezentei cauze a intervenit o nouă lege penală, instanţa, faţă de conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06.05.2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, a constatat că în prezenta cauză sunt mai favorabile dispoziţiile Noului Cod penal care, deşi stabilesc aceleaşi limite de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii prevăd alternativ şi pedeapsa amenzii penale, sancţiune pe care art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R nu a înţeles să o prevadă şi spre care instanţa se va orienta în cadrul activităţii de individualizare a pedepsei în prezenta cauză. Pentru aceste motive, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către reprezentantul Ministerului Public.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S.V. , care în data de 23.11.2013, a condus autoturismul marca Mercedes, pe strada Înv. Gugilă din or. Piatra Olt, jud. Olt, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,30 g‰ la momentul prelevării primei probe biologice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
La stabilirea acestei situaţii de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, fișă alcooltest, buletin de analiză toxicologică, proces verbal de vizualizare a înregistrărilor camerelor montate în spaţiul public al localităţii Piatra Olt, declaraţii inculpat, alte înscrisuri.
Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 336 Cp., prima instanţă a reţinut că elementul material constă în acţiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Acţiunea inculpatului, care în data de 23.11.2013 a condus autoturismul marca Mercedes, pe str. Înv. Gugilă din or. Piatra Olt, jud. Olt, având o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge, realizează elementul material al infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul conceptului de siguranţă a traficului rutier, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză ex re, din însăşi săvârşirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. b C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l – a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui – starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În concret, s-a reţinut că inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată şi a răspuns la solicitările organelor judiciare. Totodată însă, la individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere şi valoarea mare a alcoolemiei dar şi faptul că inculpatul a condus un autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice pe raza or. Piatra, localitate urbană, cu densitate sporită a populaţiei, fiind astfel creată o stare de pericol deosebit de gravă pentru ceilalţi participanţi la trafic şi generate premisele producerii chiar a unor evenimente rutiere. Mai departe, aceste din urmă aspecte scot în evidenţă nu numai gradul de pericol social sporit al infracţiunii deduse judecăţii dar şi atitudinea sfidătoare a inculpatului în raport cu normele legale care reglementează circulaţia vehiculelor pe drumurile publice şi cu autorităţile statului chemate să vegheze la respectarea acestor reglementări şi să sancţioneze totodată conduita culpabilă a persoanelor în raport cu aceste norme.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca aplicarea unei pedepse constând în amenda penală corespunde nevoilor de apărare socială şi asigură îndeplinirea funcţiilor şi scopurilor sancţiunii, motiv pentru care va aplica inculpatului S.V. o pedeapsă cu amenda penala situată peste minimul special prevăzut de lege.
La aplicarea pedepsei prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.
Aşadar, având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 336 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 180 de zile amendă conform dispoziţiilor art. 61 alin. 4 lit. c din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. În baza dispoziţiilor art. 61 alin. 2 din Codul penal va stabili valoarea unei zile amendă la 15 lei.
Executarea amenzii penale în cuantum de 2700 lei se va face potrivit dispoziţiilor art. 559 alin. 1 din Codul de procedură penală.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din Codul penal, potrivit cu care, dacă persoana condamnată, cu rea credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor – amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.V. .Prin motivele scrise de apel, inculpatul a solicitat stabilirea unei pedepse cu închisoarea cu amânarea aplicării acesteia conform art. 83 C.p. invocând circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele sale personale favorabile.
Apel este nefondat, solicitarea apărării de a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, cu amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 Cod penal neputând fi primită, în condiţiile în care, în situaţia declarării apelului numai de către inculpat, în favoarea sa operează principiul non reformatio in peius.
Astfel, se constată că, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 2700 lei, stabilită conform art. 61 alin.2 şi alin. 4 lit.c) Cod penal.
Stabilirea unei pedepse cu închisoarea, chiar în situaţia în care s-ar face aplicarea art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei, ar constitui, faţă de natura sancţiunii, o agravare a situaţiei apelantului, în propria cale de atac, ceea ce ar înfrânge regula consacrată expres prin dispoziţiile art. 418 alin.1 Cod procedură penală.
În examinarea situaţiei ce i s-ar crea apelantului inculpat, instanţa nu poate avea în vedere consideraţii de ordin personal, cum ar fi perioada în care inculpatul ar fi lipsit de permis de conducere sau alte împrejurări asemănătoare, ci numai aspecte de ordin juridic, cum este în speţă, natura pedepsei pronunţate.
Această consecinţă juridică, pe care o produce exercitarea apelului constând în faptul că instanţa de apel, judecând cauza, nu poate crea celui care a declarat calea de atac o situaţie mai grea decât cea care rezultă din hotărârea atacată, se impune a fi respectată, chiar contrar manifestării de voinţă a inculpatului, neputându-se stabili acestuia o pedeapsă mai grea decât cea decisă de prima instanţă.
În lumina acestor consideraţii şi dispoziţii legale, apelul declarat de inculpat este privit ca nefundat, urmând a fi respins, în baza art. 421 pct. 1 lit.a) Cod procedură penală, iar conform art. 275 alin.2 Cod procedură penală, acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
