Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputând lasa în sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, câta vreme acesta si-a spus parerea asupra creantei prin notificarea de neacceptare a creantei. Necercetarea fondului contestatiei. Casare cu trimitere spre rejudecare.
– art. 66-67 din Legea nr. 85/2006
– art. 73 din Legea nr. 85/2006
Decizia nr. 112/C/2015-A din 09.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 7838/111/C/2013/a1-A
Prin Sentinta nr. 7099/F/25.09.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de administratorul judiciar I.&L. IPURL.
A admis în parte contestatia precizata la tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L., formulata de contestatorul COMUNA S., în contradictoriu cu administratorul judiciar I.&L. IPURL.
A dispus înscrierea creditoarei COMUNA S. în tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L. cu un cuantum al creantei detinuta fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 – 04.11.2013 (reprezentând chirie) si obligatii bugetare constând în taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pâna la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probatiune la dosar de catre contestatoare.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Creantele pretinse de catre contestatoare, cu care solicita a fi înscrisa în tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C. B. E. S.R.L., constau în chirie aferenta perioadei iulie 2008 – 04.11.2013 (în temeiul contractului de închiriere nr. xxxx/29.08.2005) si obligatii bugetare constând în taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pâna la data de 04.11.2013 (data deschiderii procedurii generale a insolventei fata de debitoare).
Judecatorul sindic a retinut ca în temeiul contractului de închiriere mentionat, coroborat cu prevederile H.C.L. S. nr. 239/12.07.2002, debitoarea S.C. B. E. S.R.L. trebuia sa achite pentru folosinta spatiului din domeniul privat al Comunei S., cad. 2966 provenit din CF 60 H., o chirie lunara în cuantum de 0,08 RON, care urma sa se indexeze anual cu indicele de inflatie (art. 6 contract).
De asemenea, conform art. 6 alin. (12) din contract, modificarile ulterioare încheierii contractului la tarifele privind chiriile pentru spatii cu alta destinatie decât cea de locuinte, prin hotarâri ale Consiliului Local, se aplica si pentru spatiile închiriate prin licitatie, si vor fi acceptate de catre chirias, fara o prealabila înstiintare din partea administratorului.
Judecatorul sindic a constatat ca prin Hotarârea Consiliului Local S. nr. 412/16.12.2008 s-a statuat, conform art. 1, ca valoarea chiriei/mp pentru unitatile alimentare este de 11 lei/mp/luna.
Judecatorul sindic a retinut ca, în conformitate cu prevederile art. 969 alin. (1) Cod civil de la 1864 (aplicabil în cauza în temeiul art. 3 si art. 102 din Legea nr. 71/2011), contractele legal facute au putere de lege între partile contractante. Or, conventia partilor cu privire la plata contravalorii chiriei pentru spatiul închiriat este neîndoielnica, existând acordul partilor inclusiv cu privire la modificarea cuantumului chiriei conform variatiei acesteia în baza Hotarârilor Consiliului Local S.
În ceea ce priveste solicitarea contestatoarei privind înscrierea sa la masa credala a debitoarei S.C. B. E. S.R.L. cu sumele constând în taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pâna la data de 04.11.2013, judecatorul sindic a retinut, analizând înscrisurile depuse în probatiune, caracterul întemeiat al acestor pretentii.
Însa, în ceea ce priveste cuantumul sumelor solicitate prin contestatia precizata, judecatorul sindic a dispus înscrierea creditoarei COMUNA S. în tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L. cu un cuantum al creantei detinuta fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 – 04.11.2013 (reprezentând chirie) si obligatii bugetare constând în taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pâna la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probatiune la dosar de catre contestatoare, iar nu în cuantumul solicitat de creditoarea contestatoare, acest cuantum urmând a fi determinat de catre administratorul judiciar în baza actelor contabile puse la dispozitie de catre debitoare.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a admis în parte contestatia precizata la tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L., si a dispus înscrierea creditoarei COMUNA S. în tabelul preliminar al creantelor debitorului S.C. B. E. S.R.L. cu un cuantum al creantei detinuta fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 – 04.11.2013 (reprezentând chirie) si obligatii bugetare constând în taxa auto, impozit pe teren si taxa firma calculate pâna la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probatiune la dosar de catre contestatoare.
Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a formulat apel S.C. B. E. SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL G. A., prin care solicita în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, în subsidiar schimbarea hotarârii în sensul respingerii contestatiei.
Critica hotarârea instantei de fond care a retinut existenta unei creante certe, lichide si exigibile care îndeplineste cerintele Legii nr.85/2006 de a fi inclusa în tabelul preliminar al creantelor.
În cuprinsul motivelor avute în vedere de instanta se regasesc:
– pag.4 din sentinta, alin. 2 teza finala: “… acest cuantum urmând a fi determinat de catre administratorul judiciar în baza actelor contabile puse la dispozitie de catre debitoare”,
– pag.4 din sentinta alin.3 teza finala: “… astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probatiune de catre contestatoare”.
Suntem în prezenta unor dispozitii contradictorii, aspect care face imposibil de verificat rationamentul avut în vedere de instanta, motiv pentru care considera ca se impune casarea hotarârii si trimiterea ei spre rejudecare.
Critica hotarârea instantei de fond care în mod gresit retine ca datoreaza chirie potrivit modului de calcul contractual învederat de contestatoare si nu conform contractului initial.
Un alt aspect extrem de relevant pentru solutionarea cauzei, îl constituie caracterul exigibil al creantei pretinse:
– facturile emise de Comuna S. poarta data de 26 februarie 2014, ori societatea a intrat în insolventa la data de 04.11.2013, asadar aceasta creanta nu poate fi înscrisa în tabelul preliminar al creantelor, fiind ulterioara deschiderii procedurii.
În mod gresit instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, retinând ca suntem în prezenta unor creante fiscale, care sunt reglementate de Codul fiscal art.1.
Chiria nu se regaseste printre sumele limitativ enumerate în Codul Fiscal, pentru sumele cu titlu de obligatii fiscale, se emit titluri executorii, nu se emit facturi fiscale.
De asemenea, prin introducerea unei actiuni, termenul de prescriptie se întrerupe doar daca actiunea este admisa, ori în cazul de fata actiunea este doar suspendata.
O alta problema nerezolvata o reprezinta caracterul cert al creantei: nici judecatorul nu a putut stabili cuantumul creantei pasând responsabilitatea administratorului judiciar de a calcula cuantumul creantei comunei S.
În aceasta situatie, nu se mai poate vorbi despre un caracter cert al unei creante, care pe parcursul litigiului nu a putut fi determinata si ea urmeaza a fi determinata ulterior hotarârii.
În contextul în care diferendul între parti consta în modalitatea de calcul a chiriei contractuale datorate si care face obiectul altui dosar în care s-a dispus inclusiv efectuarea unei expertize contabile, în momentul de fata nu este un cuantum cert al creantei:
– pozitia societatii în insolventa este ca se datoreaza chirie potrivit clauzelor contractuale initiale
– pozitia reclamantei este ca se datoreaza chirie potrivit modificarilor contractuale aduse prin HCL 412/16.12.2008.
Reclamanta arata ca acest contract ar fi fost reziliat, însa societatii nu i s-a comunicat nici o notificare în acest sens, la dosar a fost depusa dovada expedierii, însa confirmare de primire care sa ateste receptia documentului nu exista.
Nici contestatoarea nu “este sigura” de cuantumul creantei, aceasta oscilând între diverse sume:
Fata de aceste aspecte, apreciaza ca rolul judecatorului era de a transa litigiul, motivat, în favoarea uneia din parti, si nu de a obliga administratorul judiciar sa calculeze cuantumul creantei.
De asemenea, contestatoarea a sesizat administratorul judiciar cu o declaratie de creanta formulata pentru suma de 415.448,29 lei, anexând în probatiune contractul de închiriere, hotarârea Consiliului Local al comunei S. nr. 412/2008, expertiza tehnica efectuata în dosar nr. 15991/271/2010 al Tribunalului B., ulterior, în cadrul solutionarii contestatiei, contestatoarea precizându-si de doua ori declaratia de creante, o data pentru suma de 462.900,05 lei, si o data pentru suma de 448.123,5 lei.
În cadrul contestatiei au fost depuse în probatiune si documente suplimentare (facturi fiscale, extrase din evidentele contestatoarei) care nu fusesera depuse de catre contestatoare în dovedirea declaratiei de creante cu care a sesizat administratorul judiciar si care, în mod evident, nu au fost avute în vedere de acesta la analizarea cererii.
Prin hotarârea pronuntata, judecatorul sindic a dispus înscrierea contestatoarei în tabelul preliminar cu sumele care rezulta din documentele depuse de catre aceasta (si nu cu sumele solicitate prin declaratia de creanta si precizarile ulterioare), precum si în baza actelor contabile puse la dispozitie de catre debitoare.
Judecatorul sindic ar fi trebuit sa analizeze declaratia de creanta din perspectiva actelor depuse de catre contestatoare în dovedirea declaratiei sale de creanta si supuse spre analiza administratorului judiciar.
În conformitate cu art. 67 din Legea nr. 85/2006 verificarea legitimitatii, a valorii exacte si a ordinii de prioritate a fiecarei creante se realizeaza de catre administratorul judiciar pe baza “documentelor depuse”.
Or, la momentul înregistrarii declaratiei de creante, contestatoarea nu a depus spre verificare decât contractul de închiriere, Hotarârea Consiliului Local al comunei S. nr. 412/2008, expertiza tehnica efectuata în dosar nr. 15991/271/2010 al Tribunalului B.
Conform Raportului de expertiza contabila anexat de catre contestatoare în probatiune, „în conformitate cu prevederile Contractului de închiriere, la data de 09.05.2013, data întocmirii Raportului de expertiza contabila, pârâta SC B. E. SRL ar fi achitat în favoarea reclamantei comuna S., în avans, contravaloare chiriei în suma de 189,24 lei”. „În conformitate cu prevederile HCL 412/16.12.2008, la data de 09.05.2013, data întocmirii Raportului de expertiza contabila, pârâta SC B. E. SRL ar avea de achitat în favoarea reclamantei comuna S., contravaloarea chiriei si majorari de întârziere în suma de 372.779,29 lei”.
Arata ca în mod corect si temeinic a concluzionat administratorul judiciar ca nu exista o creanta certa în contra debitoarei, neputând fi astfel înscrisa în tabelul preliminar.
Apreciaza ca solutionarea contestatiei nu putea avea în vedere documentele depuse în probatiune de catre contestatoarea în fata judecatorului sindic, din cel putin doua motive: ele nu au fost supuse analizei administratorului judiciar, nefiind anexate declaratiei de creanta în conformitate cu art. 65 alin. 2 din Legea nr. 85/2006; facturile fiscale depuse în fata judecatorului sindic sunt toate emise în data de 26.02.2014.
Din acest ultim aspect rezulta urmatoarele:
Ele nu existau nici la momentul deschiderii procedurii (04.11.2013) si nici la data formularii contestatiei la tabelul preliminar; neexistând, ele nu au fost niciodata remise debitoarei, nefiindu-i asadar opozabile la data deschiderii procedurii; sunt corecte atât cele retinute în cuprinsul Raportului de expertiza cât si cele mentionate de administratorul judiciar, în sensul ca, din perspectiva evidentelor contabile ale societatii debitoare, creanta nu exista; neexistând, ele nu puteau fi analizate de catre administratorul judiciar, documentele depuse de catre contestator în anexa declaratiei de creanta fiind asadar singurele care puteau fi avute în vedere la aceasta analiza, iar potrivit acestora caracterul incert al creantei este mai mult decât evident, emiterea unor astfel de documente ar fi fost absolut necesara, în contextul în care raporturile nascute din contractul de închiriere dintre parti sunt unele de natura civila.
În conformitate cu art. 6 alin. 8 din acest contract “decontarea platii se face prin conturile bancare specificate în factura emisa lunar de catre administrator”.
Or, în acest context, câta vreme pâna la data deschiderii procedurii nu a fost emisa, asa cum rezulta din documentele de la dosar, nici o factura fiscala pe seama debitoarei, este evident ca nu se putea aprecia ca aceasta ar avea o datorie fata de contestatoarea din prezenta cauza.
Având în vedere faptul ca facturile fiscale au fost emise la data de 26.02.2014 si depuse în dosarul cauzei, si ca ele nu au fost comunicate niciodata debitoarei, este evident faptul ca ele nu pot fi considerate ca individualizeaza creante nascute anterior deschiderii procedurii.
Pe cale de consecinta, ele nu ar putea face obiectul înscrierii în tabelul preliminar de creante.
Cu privire la creantele bugetare solicitate de catre creditoare, acestea reprezinta taxe si impozite locale aferente unor bunuri care au iesit din patrimoniul debitoarei prin executare silita. Ca atare, obligatia de achitare a acestora nu incumba debitoarei, ci noilor proprietari, fiind în egala masura culpa acestora ca nu au facut opozabila dobândirea proprietatii si fata de organul administratiei publice locale.
Si din aceasta perspectiva, hotarârea este nefondata, impunându-se respingerea contestatiei.
Pentru aceste motive solicita, în principal, admiterea apelului, casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere ca nu este motivata hotarârea si în subsidiar schimbarea în totalitate în sensul respingerii contestatiei ca nefondata.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, COMUNA S. solicita respingerea a apelului, si pe cale de consecinta mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate.
Prin sentinta „s-a admis contestatia precizata la tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C. B. E. S.R.L., si s-a dispus înscrierea comunei S. în tabelul preliminar al creantelor debitoarei cu un cuantum al creantei detinute fata de aceasta aferenta perioadei iulie 2008 – 04. noiembrie 2013, reprezentând chirie si obligatii bugetare constând în taxa auto, impozit pe teren, taxa firma calculate pâna la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse de noi la dosar.
Prin motivele de apel, apelanta debitoare considera ca intimata nu are o creanta certa, lichida si exigibila.
De asemenea, sustine ca în situatia în care intentia instantei de fond a fost aceea de a înscrie creanta potrivit documentelor depuse de intimata, si nu cele rezultate din evidenta debitoarei, considera ca nu datoreaza chirie potrivit calculului facut.
Considera ca în mod gresit a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Cu privire la respingerea exceptiei prescrieri dreptului la actiune, considera ca în mod legal instanta de fond a respins-o retinând faptul ca s-a promovat pe rolul Tribunalului B., dosarul nr. 15991/271/2010, având ca obiect evacuare si pretentii reprezentând chiria stabilita prin contractul de închiriere nr. xxxx/26.08.2005. În cadrul acelui dosar s-a efectuat o expertiza tehnica prin care s-a stabilit cuantumul chiriei cu majorarile legale. La data de 19.02.2012, dosarul cu nr. 15991/271/2010, s-a disjuns în sensul ca cererea având ca obiect pretentii a format obiectul unui nou dosar cu nr. 946/111/2014, care apoi a fost suspendat ca urmare a deschiderii procedurii insolventei de catre debitoare.
Astfel, termenul de prescriptie privind pretentiile intimatei fata de debitoare s-a întrerupt prin formularea actiunii civile la data de 12.08.2010, conform dispozitiilor art. 16 lit. b) din Decretul-Lege nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Cu privire la creanta comunei S. apreciaza ca în mod legal instanta de fond a admis contestatia deoarece:
Creanta este certa, deoarece, rezulta din contractul de închiriere încheiat în forma autentica la data de 29.08.2005, – articolele 6 pct. 6,7,8, 11 si 12, precum si din HCL S. nr. 412/16.12.2008 prin care s-a stabilit chiria pentru spatii comerciale la 11 lei/mp., în temeiul carora debitoarea trebuia sa achite o chirie lunara în cuantum de 11 lei/mp., pentru spatiul comercial în suprafata de 431 mp., proprietatea închiriata acestei debitoare.
Debitoarea însa a refuzat plata chiriei datorata, astfel ca începând cu anul 2008 si pâna în prezent acesta foloseste spatiul comercial fara sa achite vreo chirie.
În cadrul dosarului civil, cu nr. 15991/271/2010, comuna S., a solicitat obligarea debitoarei la plata chiriei datorate începând cu iulie 2008, conform HCL nr. 412/2008, adica 11 lei/mp., cu majorarile aferente.
În cadrul acestui litigiu, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, prin care s-a stabilit chiria datorata pâna la data efectuarii raportului, la care s-au adaugat majorarile de întârziere.
În momentul în care, în cauza respectiva nu mai era necesar administrarea altor probe, cu rea-credinta si pentru a nu achita chiria datorata, debitoarea si-a initiat cererea de intrare în insolventa, astfel ca în aceasta situatie, în urma disjungerii dosarului, pretentiile privind plata chiriei a format obiectul dosarului nr. 946/111/2014, care s-a suspendat.
S-a depus declaratie de creanta, cu întreaga suma datorata de debitoare, cu titlu de chirie si obligatii bugetare, creanta care a fost respinsa în mod netemeinic de catre administratorul judiciar, pe considerentul ca aceste sume nu apar în evidenta contabila a debitoarei.
Ca urmare, s-a formulat contestatie împotriva tabelului preliminar, solicitând instantei sa admita contestatia si pe cale de consecinta sa oblige administratorul judiciar a o înscrie la masa credala a debitoarei, cu suma 448.123,5 lei, reprezentând chirie pentru perioada iulie 2008 – noiembrie 2013, si 4.022 lei obligatii bugetare.
În mod temeinic si legal instanta de fond a apreciat ca în conformitate cu prevederile art. 969 Cod civil, contractele legal facute, au putere de lege între partile contractante.
Astfel, prin contractul de închiriere s-a stabilit chiria ce urmeaza sa o achite precum si posibilitatea modificarii chiriei prin HCL, motiv pentru care creanta este certa, fiind stabilita la suma de 11 lei/mp, este actuala si exigibila întrucât nu a fost achitata.
Învedereaza instantei ca nu poate fi luata în considerare pozitia administratorului special G. A., prin care sustine ca din evidentele ei nu rezulta sumele solicitate, întrucât aceasta si-a întocmit evidenta contabila dupa bunul ei plac, înscriind doar acele creante care îi conveneau.
De altfel, pe parcursul derularii contractului, debitoarea a refuzat primirea oricarei facturi si a oricarei corespondente, asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.
Apelanta în mod nereal sustine ca prin sentinta instantei de fond, s-ar fi admis creanta ca si cum ar fi o creanta bugetara, deoarece din cuprinsul hotarârii rezulta ca se admite contestatia si urmeaza sa înscrie în tabelul preliminar al creantelor comuna S., cu un cuantum al creantei detinute fata de debitoare aferent perioadei iulie 2008 – 04.11.2013, reprezentând chirie si obligatii bugetare constând în taxe, etc.
Ca urmare, instanta nu a facut nici o confuzie între obligatii bugetare si obligatii contractuale.
Cu privire la facturile emise arata ca acestea au fost emise în fiecare luna, însa apelanta a refuzat sa-le primeasca si sa le achite. Ceea ce s-a depus la dosarul instantei sunt copii ale facturilor initiale.
Totodata, în mod legal instanta de fond a dispus ca administratorul judiciar sa stabileasca cuantumul creantei raportat la actele justificative depuse si la declaratia de creanta din care rezulta suma pe care o datoreaza.
Este sarcina administratorului judiciar sa stabileasca si sa înscrie în tabelul preliminar al creantelor toate creantele si nu a instantei.
Cu privire la cuantumul creantei, arata ca prin declaratia de creanta s-a solicitat suma de 415.448 lei, iar ulterior în cadrul contestatiei pentru termenul din 15.05.2014, s-a precizat ca se solicita suma de 462.900,05 si s-a motivat ca acesta include chiria pâna la finele lunii mai 2014.
Examinând sentinta apelata, raportat la motivele de apel invocate, instanta a retinut ca apelul este fondat.
Prin declaratia de creanta depusa în dosarul de insolventa, creditoarea Comuna S. a solicitat înscrierea sa în tabelul preliminar de creante al debitoarei S.C. B. E. S.R.L. cu suma de 415.448,29 lei, reprezentând chiria aferenta spatiului închiriat.
Administratorul judiciar I. L. IPURL a respins cererea creditoarei de înscriere în tabelul preliminar al creantelor, pe motiv ca aceasta nu este certa. Din cuprinsul notificarii expediate de administratorul judiciar acestei creditoare, rezulta ca, potrivit evidentelor contabile ale debitoarei, nu exista nici un debit cu titlu de chirie fata de Comuna S. si, totodata, pe rolul Tribunalului B. este în curs de solutionare dosarul nr. 15991/271/2010 având ca obiect evacuarea debitoarei din spatiu si obligarea acesteia la contravaloarea chiriei datorate. Or, în acest context, luând în considerare documentele contabile ale societatii debitoare, administratorul judiciar a concluzionat ca are caracter incert creanta invocata de creditoarea Comuna S., refuzându-se, astfel, înscrierea sa în tabelul preliminar al creantelor.
Creditoarea a formulat contestatie împotriva tabelului preliminar al creantelor, solicitând înscrierea sa în tabel cu suma de 415.448,29 lei. Prin notele de sedinta depuse la dosar la data de 07.05.2014, creditoarea si-a precizat suma solicitata la 462.900,05 lei, din care 4.360 lei reprezentând obligatii fiscale (taxa auto, impozit teren, taxa viza autorizatie si taxa firma) si 458.279,05 lei cu titlu de chirie, în baza contractului de închiriere nr. xxxx/26.08.2005.
Ulterior, prin Precizarile depuse de aceeasi creditoare la data de 26.06.2014, aceasta si-a modificat din nou cuantumul creantei la suma totala de 448.123,5 lei.
Prin sentinta ce face obiectul apelui judecatorul-sindic a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de administratorul judiciar si a dispus admiterea în parte a contestatiei si înscrierea creditoarei Comuna S. în tabelul preliminar al creantelor cu un cuantum al creantei aferente perioadei iulie 2008-04.11.2013 reprezentând chirie si obligatii bugetare calculate pâna la data de 04.11.2013, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probatiune de catre contestatoare.
Întrucât în cuprinsul motivelor de apel a fost criticata si solutia data de catre judecatorul-sindic asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, instanta de apel a analizat în principal aceasta exceptie, retinând ca sentinta pronuntata este legala sub acest aspect.
Astfel, corect a retinut judecatorul-sindic ca, în privinta chiriei pretinse de catre creditoare, aceasta este aferenta perioadei iulie 2008-noiembrie 2013, iar prin introducerea actiunii în evacuare si pretentii pe rolul Judecatoriei O., ce face obiectul dosarului nr. 15991/271/2010, cursul prescriptiei extinctive s-a întrerupt, în baza art. 16 lit. b) din Decretul 167/1958. Potrivit acestui text de lege, prescriptia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca necompetenta. Efectul întreruptiv nu se produce doar daca cererea de chemare în judecata a fost respinsa, anulata sau s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
În speta, prin introducerea actiunii în pretentii vizând plata chiriei, în anul 2010, a operat întreruperea termenului de prescriptie extinctiva. Faptul ca dosarul respectiv a fost suspendat de drept în baza art. 36 din Legea 85/2006 nu are nici un efect asupra întreruperii prescriptiei, un asemenea efect avându-l doar respingerea, anularea, constatarea perimarii cererii sau renuntarea la judecarea acesteia. Or, în dosarul nr. 15991/271/2010, instanta nu a pronuntat o solutie de genul celor enumerate, care sa puna capat solutionarii litigiului, ci a suspendat dosarul tocmai în considerarea deschiderii procedurii insolventei împotriva societatii pârâte, aceasta urmând sa îsi declare creanta în dosarul de insolventa.
Fata de aceste considerente, s-a retinut ca nefondat motivul de apel vizând modul de solutionare de catre judecatorul-sindic a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, sentinta fiind legala sub acest aspect.
În ceea ce priveste solutionarea pe fond a contestatiei, Curtea a retinut ca modalitatea în care judecatorul-sindic a transat litigiul echivaleaza cu nepronuntarea asupra fondului contestatiei.
Din interpretarea prevederilor art. 66-67 din Legea insolventei, rezulta ca, în urma depunerii unei cereri de admitere a creantei, administratorul judiciar va efectua verificarea creantei respective în baza cererii si a documentelor depuse, efectuând o cercetare amanuntita, pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante. În acest sens, administratorul judiciar va putea solicita explicatii de la debitor si, totodata, va putea solicita creditorului, ori de câte ori considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar are obligatia sa întocmeasca si sa înregistreze la tribunal tabelul preliminar al creantelor (art. 72 din lege), împotriva caruia debitorul, creditorii sau orice alta parte interesata vor putea formula contestatii.
În urma solutionarii contestatiei, judecatorul-sindic poate sa admita în tot sau în parte ori sa respinga înscrierea creantei respective în tabelul de creante. În caz de admitere, cum este în speta de fata, judecatorul-sindic are obligatia de a arata în mod exact cuantum creantei care va fi înscrisa în tabel, nefiind posibil sa lase în sarcina administratorul judiciar obligatia de a determina cuantumul creantei, câta vreme acesta si-a expus propria parere asupra creantei în urma verificarii realizate si a întocmirii tabelului preliminar al creantelor.
Mai mult decât atât, însesi considerentele sentintei sunt contradictorii, în conditiile în care se precizeaza ca raportarea cuantumul creantei se va face atât la înscrisurile depuse în probatiune de catre creditoare, cât si la actele contabile puse la dispozitie de catre debitoare. În acest sens, s-a retinut ca, în notificarea expediata creditoarei Comuna S., administratorul judiciar învedereaza faptul ca, din evidentele contabile ale debitoarei, nu rezulta existenta vreunui debit cu titlu de chirie al debitoarei, pe când actele depuse în probatiune de catre contestatoare tind la dovedirea existentei creantei.
Nelegalitatea sentintei rezida, astfel, din aceea ca, desi obiectul contestatiei cu care fusese sesizat era stabilirea legitimitatii creantei pretinse de creditoarea Comuna S. si determinarea cuantumul exact al acesteia, judecatorul-sindic nu a analizat în fapt aceste aspecte. Din considerentele sentintei rezulta ca, desi initial prin contractul de închiriere, partile au stabilit un anumit cuantum al chiriei, ulterior, în baza unei hotarâri a Consiliului Local S., chiria pentru spatiile cu alta destinatie decât aceea de locuinta a fost majorata, iar în acest context, judecatorul-sindic a retinut ca noua chirie majorata îi este opozabila debitoarei, fata de clauzele contractuale. Cu toate acestea, însa, nu a determinat în concret cuantumul creantei cu care este îndreptatita creditoarea a se înscrie în tabelul de creante, desi dispunea de toate elementele necesare pentru a proceda în acest sens.
Totodata, judecatorul-sindic a dispus ca, la determinarea creantei de catre administratorul judiciar, acesta sa aiba în vedere înscrisurile depuse în probatiune de catre creditoarea contestatoare, printre acestea aflându-se si o serie de facturi emise ulterior deschiderii procedurii, aspect relevat de catre administratorul judiciar si asupra caruia judecatorul-sindic nu s-a pronuntat deloc în considerente.
Aceeasi situatie exista si în privinta partii din creanta constând în obligatiile bugetare invocate de creditoare, care au fost contestate de catre administratorul judiciar pe motivul ca privesc bunuri care au iesit din patrimoniul debitoarei în urma unor executari silite, aspect necercetat deloc de catre judecatorul-sindic.
Rezulta, deci, ca, raportat la solutia pronuntata, judecatorul-sindic nu a transat litigiul cu care a fost sesizat, ci a obligat administratorul judiciar sa calculeze cuantumul creantei, o asemenea solutie nefiind conforma prevederilor legii insolventei, caci scopul pentru care creditorul nemultumit recurge la formularea unei contestatii împotriva tabelului preliminar de creante este tocmai acela de a supune judecatorului-sindic, în conditii de contradictorialitate cu administratorul judiciar care a întocmit tabelul de creante, examinarea temeiniciei creantei invocate si a stabilirii cuantumului exact al acesteia.
În consecinta, solutia pronuntata echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei, care face imposibila realizarea controlului judiciar asupra modului de solutionare a contestatiei, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 3 paragraf 1 noul Cod de procedura civila a fost admis apelul si anulata sentinta, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, tinând cont de considerentele prezentei decizii. În rejudecare, judecatorul-sindic va avea în vedere si apararile apelantei debitoare cu privire la facturile depuse la dosarul cauzei doar în faza de solutionare a contestatiei, precum si cu privire la temeinicia perceperii obligatiilor bugetare constând în taxe si impozite aferente unor bunuri care se sustine ca ar fi iesit din patrimoniul debitoarei.
