Asigurari. Producerea evenimentului asigurat (accident auto). Conduita culpabila a ambilor conducatori auto

 
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 05.08.2013, sub nr. 20961/212/2013, reclamanta S.C. A.S.C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta  SC C.A. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 30985,08 lei reprezentând contravaloarea manoperei si a materialelor necesare reparatiei autovehiculului Ford Transit cu nr. de înmatriculare (…), conform facturii seria CT BLC nr. 001140 din data de 29.03.2013, emisa de S.C. BLC A.L. SRL si devizul nr. 1026/04.02.2013, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a aratat ca autoturismul sau, mentionat anterior, a fost implicat într-un accident, la data de 23.12.2012, iar organele de politie au încheiat procesul verbal seria CP nr. (…), în cuprinsul caruia s-a mentionat ca „G.D. a condus autoturismul  cu nr. de înmatriculare (…), pe DN3, din directia Ostrov catre Cobadin, iar în timp ce efectua viraj sau întoarcere spre stânga, nu s-a asigurat corespunzator din spate, moment în care microbuzul cu (…), care circula în spatele Opelului, a intrat în coliziune cu acesta”.
S-a mai aratat s-a constatat culpa exclusiva a conducatorului autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare (…) în producerea accidentului, motiv pentru care acesta a fost amendat cu suma de 280 lei si trei puncte de penalizare.
A mai mentionat reclamanta ca autoturismul conducatorului vinovat avea încheiata asigurare RCA cu pârâta, iar reclamanta a efectuat lucrarile de reparatie necesare la autovehiculul sau la BLC A.L. SRL, efectuând plata serviciilor de reparatie efectuate, ulterior formulând cerere de despagubire la societatea pârâta, care i-a raspuns reclamantei, prin adresa nr. 495/28.01.2013, în sensul ca s-a respins la plata cererea de despagubire deoarece, analizând declaratiile partilor implicate, dinamica accidentului, documentele si plansele fotografice aferente avariilor de pe cele doua autoturisme, s-a constatat ca accidentul nu s–a  produs din vina utilizatorului auto asigurat cu nr. (…).
În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 49,54 din Legea nr. 136/1995, art. 1349 Cod Civil.
În dovedirea pretentiilor formulate, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 1534,55 lei, conform dovezilor de plata aflate la filele 4 si 25 din dosar.  
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiuni ca neîntemeiata, aratând ca la data evenimentului era în vigoare Ordinul nr. 14/2011.
Pe cale de exceptie, au invocat exceptia netimbrarii cererii si exceptia inadmisibilitatii, motivat de faptul ca nu s-a respectat procedura informarii în materie de mediere.
Pe fondul cauzei, a aratat ca în baza politei de asigurare RCA cu nr. 05095974 din 27.12.2012, s-a deschis dosarul de daune cu indicativul RA1522CT12, ajungându-se la concluzia ca nu se poate acorda despagubirea în acest dosar deoarece, din analiza dinamicii corespunzatoare avariilor constatate la cele doua autovehicule, a rezultat ca acestea nu sunt complementare, fiind specifice unui impact de tip perpendicular, sub un unghi aproximativ de 90 de grade, zona de impact-deformare de la autoturismul asigurat aflându-se în toata partea lateral stânga care provine din impactul frontal pe întreaga latime a a autovehiculului pagubit.
Pârâta a aratat ca s-a efectuat un raport de investigatie de catre inspectorul departamentului Antifrauda, efectuându-se cercetari, masuratori, analizându-se procesul verbal al politiei, declaratiile partilor implicate.  
A mai aratat ca, potrivit raportului de investigatie, accidentul a avut loc pe fondul circulatiei cu o viteza cu mult peste limita legala în localitate si a unei manevre de depasire neregulamentara de catre conducatorul auto pagubit cu nr. de înmatriculare (…), prin încalcarea marcajului de trecere pietoni si a marcajului longitudinal – linia continua, surprinzând astfel asiguratul care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare (…), care a efectuat regulamentar o manevra de schimbare a directiei de mers la stânga, pe zona carosabilului unde marcajul continuu era întrerupt.
În drept, a invocat dispozitiile art. 205 C.proc.civ., Ordinul CSA 14/2011, art. 49, 54 din Legea nr. 13671995, art. 2223-2225 Cod Civil, OUG nr. 80/2013, OG nr. 32/1995, Legea nr. 115/2012, art. 193 alin.2 C.proc.civ.
În sustinere, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnica auto.
Prin încheierea din data de 17.02.2014, instanta a luat act de faptul ca pârâta nu mai invoca exceptia netimbrarii cererii, respectiv a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, pentru motivele mentionate în cuprinsul încheierii.
În cursul cercetarii judecatoresti, instanta a încuviintat, la solicitarea partilor, si a administrat proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica auto.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Conform raportului de expertiza efectuat de catre expert (…), la data de 23.12.2013, microbuzul Ford Transit cu nr. de înmatriculare (…) rula pe DN3, pe raza localitatii Viisoara, din directia Baneasa catre Cobadin, iar în zona situata în dreptul intrarii în curtea bisericii din localitate, carosabilul fiind asfaltat, în aliniament orizontal, fara declivitati, valorile de trafic erau normale pentru ora respectiva, 11,15, calea de rulare era umeda, vizibilitatea buna, circulatia fiind amenajata pe doua sensuri, separate de o linie simpla continua si întrerupta.
Expertul a precizat ca anterior intrarii în curtea bisericii, la o distanta de aproximativ 35 m, exista o trecere de pietoni marcata si semnalizata regulamentar.  
S-a mai constatat ca, în fata autoturismului reclamantului, circula autoturismul Opel Astra cu nr. de înmatriculare CT-55-GNC, condus de G.D., care, dupa trecerea de marcajul pietonal, s-a decis sa intre în curtea bisericii, motiv pentru care a semnalizat si a început manevra de virare la stânga exact în momentul în care microbuzul s-a pozitionat pe spatiul contrasensului, pentru efectuarea manevrei de depasire, împrejurare în care cele doua autovehicule s-au ciocnit, microbuzul lovind autoturismul frontal cu coltul dreapta fata partea laterala stânga a autoturismului, acestea deplasându-se spre partea stânga a carosabilului, motiv pentru care au iesit pe acostament, ulterior microbuzul intrând cu partea dreapta într-un pom.
Expertul a aratat ca viteza celor doua autoturisme nu reprezinta cauza determinanta a producerii accidentului, viteza estimata a microbuzului fiind de 41,83 km/h, iar viteza autoturismului era inferioara vitezei microbuzului.
A mai precizat expertul ca conducatorul microbuzului a încalcat prevederile art. 120 alin.1 lit. j din HG nr. 1391/2006, privind aprobarea Regulamentului pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, în timp ce conducatorul autoturismului a încalcat prevederile art. 116 alin.1 si 2 din HG nr. 1391/2006, privind aprobarea Regulamentului pentru aplicarea OUG nr. 195/2002.
Expertul a aratat ca, pentru readucerea microbuzului la o stare tehnica corespunzatoare unei circulatii în conditii optime pe drumurile publice, sunt necesare lucrari de reparatii sau/si înlocuiri de piese, care totalizeaza suma de 21506,55 lei.
În raspunsul la obiectiuni, expertul a mentionat ca autoturismul era în deplasare, iar conducatorul auto a semnalizat intentia de schimbare a directiei de deplasare, respectiv ca efectuarea manevrei de virare în unghi de 90 de grade, respectiv parasirea DN3 si intrarea în curtea bisericii, se putea efectua în conditii de siguranta la o viteza de 30-35 km/h.
Fata de concluziile expertului auto desemnat în cauza, ale politistului care a întocmit procesul verbal de contraventie seria CP nr. (…)/23.12.2012 (fila 11) si raportul de investigatie privind cauzele si împrejurarile producerii accidentului efectuat în dosarul de dauna nr. RA1522CT12, instanta retine incidenta în cauza a dispozitiilor art. 28. alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit cu care în situatia în care nu se poate stabili întinderea raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numarul partilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despagubire în proportia în care nu s-a facut raspunzatoare de producerea accidentului.
În aceste conditii, în care nu se poate determina matematic proportia culpei participantilor la accident, dar se retin conduite culpabile din partea ambilor conducatori auto, în lipsa carora accidentul nu s-ar fi produs în forma respectiva, instanta retine culpa comuna, în proportii egale, a celor doi conducatori auto.  
Se mai retine ca polita de asigurare nr. 05095974&19.07.2012 a fost încheiata dupa intrarea în vigoare a NCC.
În drept, instanta retine ca, potrivit art. 2223 NCC:
„ (1)În cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare partile pot conveni sa cuprinda în asigurare si raspunderea civila a altor persoane decât contractantul asigurarii.”
Conform art. 2224 NCC:
„(1)Drepturile tertelor persoane pagubite se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
(2)Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite, în limitele obligatiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.”
De asemenea, art. 2225 NCC prevede ca: „Daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie încheiata între asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, în caz de neîntelegere, prin hotarâre judecatoreasca”, iar art. 2226 NCC stabileste ca: „(1)Asiguratorul plateste despagubirea direct tertei persoane prejudiciate, în masura în care aceasta nu a fost despagubita de catre asigurat. (2)Creditorii asiguratului nu pot urmari despagubirea prevazuta la alin. (1). (3)Despagubirea se plateste asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit-o pe terta persoana prejudiciata.”
Instanta îsi va însusi concluziile expertului auto desemnat în cauza, în ce priveste valoarea prejudiciului produs reclamantului prin avarierea autovehiculului acestuia, estimat de catre expert la suma de 21506,55 lei.
Prin urmare, instanta va admite în parte actiunea si va obliga pârâta la plata sumei de  10753,275 lei, reprezentând 1/2 din cuantumul total al prejudiciului  cuantificat de catre expertul judiciar. 
În privinta cheltuielilor de judecata, potrivit art.453 alin.2 teza finala, instanta va dispune compensarea cheltuielilor de judecata.
Se constata ca reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru de 1534,55 lei (filele 4 si 25 din dosar), în timp ce pârâta a achitat onorariul de expert în cuantum de 1000 lei (fila 93), cheltuielile de judecata totale efectuate fiind de 2534,55 lei.
Cum instanta a stabilit culpa comuna a ambelor parti, va stabili obligatia de achitate a cheltuielilor de judecata în acelasi cuantum pentru parti, fiecarei parti revenindu-i obligatia de a suporta suma de 1267,275 lei. Cum reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru de 1534,55 lei, instanta va dispune obligarea pârâtei la plata catre reclamant a sumei de 267,275 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.