La data de 16.12.2014, prin cererea înregistrată sub nr. …/87/2014, revizuenta VM, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TELEORMAN a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 121 din 18.01.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr…./87/2010, rămasă irevocabila prin decizia civilă nr. 708/2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă şi Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, şi a solicitat instanţei schimbarea sentinţei civile nr. 121/18.01.2012, a Tribunalului Teleorman în totalitate, în sensul anulării deciziei de pensionare nr. 205588 din 31.08.2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, restabilirea situaţiei anterioare în sensul menţinerii în plată a deciziei de pensionare nr. 205588 din data de 07.04.2009, cu plata drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2010 .
În susţinerea cererii formulate a arătat că la data de 07.04.2009 a fost emisă de Casa Judeţeană de Pensii Teleorman decizia de pensionare nr. 205588 fiindu-i stabilită pensia de serviciu în cuantum de 3042 lei , în conformitate cu prevederile Legii nr. 567/2004.
Urmare a apariţiei Legii nr. 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, stabilite în baza Legii nr. 567/2004 , au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, în consecinţă , reclamantei micşorându-i-se cuantumul pensiei la 822 lei , conform deciziei de pensionare nr. 205588 din 31.08.2010.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie, prin care a solicitat anularea acesteia şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii deciziei contestate, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
Această contestaţie a făcut obiectul dosarului nr. …/87/2010, iar instanţa prin sentinţa civilă nr. 121/2012 a respins acţiunea ca nefondată .
A formulat recurs împotriva acestei sentinţe, respins de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 708/2014.
Atât la data soluţionării cauzei în primă instanţă cât si în recurs, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti exista dosarul nr. 11879/2/2010, având ca obiect anularea H.G. 737/2010, privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe lângă acestea, stabilită prin Legea nr. 567/2004, precum si suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii.
Prin sentinţa civila nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 11879/2/2010, a fost admisă acţiunea, s-a anulat H.G. nr. 737/2010, în ceea ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 (pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe lângă acestea) şi s-a dispus suspendarea executării până la soluţionarea irevocabila a cauzei .
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice si Casa Naţionala de Pensii Publice, iar la data de 21 octombrie 2014, prin decizia nr. 3912, a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, s-a admis excepţia perimării recursurilor si s-au constatat perimate recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice si Casa Naţională de Pensii Publice împotriva sentinţei civile nr. 4660 din data de 5 iulie 2011, astfel că această sentinţă a rămas irevocabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin această sentinţă a reţinut că dreptul de pensie de serviciu derogator de la regimul public de pensii e recunoscut în statele Uniunii Europene, iar eliminarea acestui drept constituie o ingerinţă a statului, criza economică si financiară la care se face referire în expunerea de motive a legii, ar fi putut justifica doar adoptarea de măsuri, ce ar fi avut ca efect limitarea intr-un cuantum si intr-un interval de timp rezonabil a drepturilor recunoscute de lege, dar nu suprimarea acestora.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a reţinut că pensia de serviciu privită în cele două componente ale sale, cea contributivă si cea compensatorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, precum şi faptul că dreptul la pensia de serviciu a fost recunoscut prin legea nr. 567/2004, act normativ care nu cuprinde nici o dispoziţie, din care se poate trage concluzia că acordarea acestui drept este determinată de împrejurări speciale şi temporare, că reprezintă un beneficiu bănesc cu caracter stimulativ, care depinde de fondurile disponibile ale statului sau de alte elemente variabile.
A concluzionat că hotărârea judecătorească reprezentată de sentinţa civila nr. 4660 din 5 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 3912/21.10.2014 a Î.C.C.J., ce a intervenit după rămânerea irevocabila a sentinţei civile nr. 121/2012 , a cărei revizuire o solicita, îndeplineşte condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 c.pr.c.(codul vechi) pentru a fi considerată act nou, ce poate fi invocat în cererea de revizuire .
Sentinţa civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti nu putea fi prezentată instanţei cu ocazia soluţionării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 5080/87/2010, al Tribunalului Teleorman, întrucât, a fost declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, recurs ce a fost soluţionat la data de 21 octombrie 2014.
Prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a anulat H.G. nr. 737/2010 în ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010, care a constituit temeiul de emitere a deciziei de pensionare nr. 205588/31.08.2010.
În ipoteza în care această hotărâre a Curţii de Apel Bucureşti ar fi fost cunoscută de instanţă cu ocazia judecării cauzei ar fi fost de natură să conducă la o altă soluţie decât la cea pronunţată.
În dovedirea cererii formulate a depus următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 121/ 2012 , pronunţată de Tribunalul Teleorman in dosarul nr…./87/2010, decizia civila nr. 708/2014, decizia de pensionare nr. 205588/31.08.2010 , 205558/12.10.2010 şi nr. 205588/2009, copie carte de identitate, cupon de pensie.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C.p.c. raportat la art. 25 şi art. 27 din Noul cod de procedură civilă.
Legal citat, intimata CASA JUDEŢEANA DE PENSII TELEORMAN nu a formulat întâmpinare în cauză.
Soluţionând cererea de revizuire, prin prisma motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 509 pct. 5 Cod proc civ, invocate de revizuent, Tribunalul a constatat că aceasta este nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod de .procedură civilă , invocate de către revizuentă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prin prezenta cerere de revizuire, se solicită : revizuirea sentinţei civile nr. 121 din 18.01.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman in dosarul nr…./87/2010, rămasă irevocabila prin decizia civila nr. 708/2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – prin schimbarea sentinţei civile nr. 121 din 18 ianuarie 2012, a Tribunalului Teleorman în totalitate, în sensul anulării deciziei de pensionare nr. 205588 din 31.08.2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, restabilirea situaţiei anterioare în sensul menţinerii în plată a deciziei de pensionare nr. 205588 din data de 07.04.2009, cu plata drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2010.
Prin sentinţa civila nr. 121/2012, Tribunalul Teleorman –Secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal a respins ca nefondata cererea reclamantului, reţinând că acesta nu contestă modul de calcul al pensiei contributive , ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, ci faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depăşeşte acest cuantum şi care se suportă din bugetul de stat.
Revizuenta VM a susţinut că prin sentinţa civila nr.4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţata in dosarul nr.11879/2/2010, prin care a fost admisa acţiunea, s-a anulat H.G. nr.737/2010, în ceea ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art.1 lit.c din Legea nr.119/2010 si s-a dispus suspendarea executării pana la soluţionarea irevocabila prin decizia nr.3912 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, face parte din categoria înscrisurilor doveditoare, arătate de dispoziţiile art. 322.pct 5 vechiul cod de procedură civilă , îndeplinind valenţele juridice ale unui înscris nou , chiar dacă s-ar reţine că este un înscris emis ulterior, după judecarea litigiului in fond.
A mai susţinut că prin sentinţa civila nr.4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a anulat H.G. nr.737/2010 in ce priveşte Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art.1 lit.c din Legea nr.119/2010,care a constituit temeiul de emitere a deciziei de pensionare nr. 205588/31.08.2010 şi că situaţia de fapt reţinuta prin aceasta hotărâre nu a fost examinată si nici avută in vedere de Tribunalul Teleorman la soluţionarea cauzei, fiind de natură sa conducă la o alta soluţie decât la cea pronunţata.
Susţinerile revizuentei sunt lipsite de temei, în condiţiile în care sentinţa civila nr. 4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, nu îndeplineşte condiţiile unui înscris emis după pronunţarea hotărârii atacate prin revizuire chiar daca prin aceasta s-ar constata o situaţie fundamental diferita de cea reţinuta de instanţa de fond şi care este anterioara pronunţării hotărârii .
Prin noţiunea de ,, înscris doveditor,, se înţelege acel înscris nou care daca ar fi fost cunoscut la data pronunţaţii hotărârii atacate ar fi putut conduce la o alta soluţie pe fond decât cea adoptată.
În cauza a cărei revizuire se solicita revizuenta, nu a contestat modul de calcul al pensiei contributive , ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, ci faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depăşeşte acest cuantum şi care se suportă din bugetul de stat.
Revizuenta a criticat, cu ocazia soluţionării cererii sale în cauza …/87/2010 încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, susţinând că intrarea în vigoare a Legii 119/2010 care impune anularea pensiilor de serviciu pentru personalul auxiliar de justiţie, nu poate afecta drepturi de pensie deja stabilite, nu poate retroactiva şi că având în vedere jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, o normă juridică care să conducă la reducerea pensiilor este în contradicţie cu Constituţia română şi cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate faţă de orice altă dispoziţie de drept intern, în temeiul art. 20, alin. 2 din Constituţie.
De altfel, şi din considerentele reţinute de către instanţă în sentinţa civilă nr.121/18.01.2012, reiese că revizuenta, nu a contestat modalitatea de calcul a pensiei ,aşa cum era stabilita potrivit dispoziţiilor H.G. nr.737/2010 privind Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art.1 lit.c din Legea nr.119/2010.
Cererea sa vizează anularea unei decizii de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a pune în discuţie că i-ar fi fost greşit calculată pensia, aceasta punând în discuţie norma de drept aplicabilă şi contestând chiar actul normativ şi normele constituţionale.
Şi în situaţia în care Tribunalul ar aprecia că sentinţa civila nr. 4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, îndeplineşte condiţiile unui înscris doveditor din cele arătate de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de.procedură.civilă , cererea ar fi nefondată, în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada conduitei obstrucţioniste a parţii adverse sau a împrejurărilor mai presus de voinţa parţilor care au împiedicat înfăţişarea înscrisului pe durata soluţionării procesului in fond, dovada ce incumba acesteia şi se concretizează in dovedirea demersurilor efectuate prin care s-a încercat obţinerea înscrisului.
Evenimentele produse după pronunţarea hotărârii atacate , aşa cum susţine revizuenta şi actele prin care se materializează mijloacele de proba nu intra in conţinutul noţiunii de ,, înscris,, pentru a justifica promovarea cererii de revizuire .
Din aceste considerente, Tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de .procedură.civilă şi pe cale de consecinţă, urmează să respingă cererea de revizuire formulata de revizuenta VM
În susţinerea cererii formulate a arătat că la data de 07.04.2009 a fost emisă de Casa Judeţeană de Pensii Teleorman decizia de pensionare nr. 205588 fiindu-i stabilită pensia de serviciu în cuantum de 3042 lei , în conformitate cu prevederile Legii nr. 567/2004.
Urmare a apariţiei Legii nr. 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, stabilite în baza Legii nr. 567/2004 , au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, în consecinţă , reclamantei micşorându-i-se cuantumul pensiei la 822 lei , conform deciziei de pensionare nr. 205588 din 31.08.2010.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie, prin care a solicitat anularea acesteia şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii deciziei contestate, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
Această contestaţie a făcut obiectul dosarului nr. …/87/2010, iar instanţa prin sentinţa civilă nr. 121/2012 a respins acţiunea ca nefondată .
A formulat recurs împotriva acestei sentinţe, respins de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 708/2014.
Atât la data soluţionării cauzei în primă instanţă cât si în recurs, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti exista dosarul nr. 11879/2/2010, având ca obiect anularea H.G. 737/2010, privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe lângă acestea, stabilită prin Legea nr. 567/2004, precum si suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii.
Prin sentinţa civila nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 11879/2/2010, a fost admisă acţiunea, s-a anulat H.G. nr. 737/2010, în ceea ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 (pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe lângă acestea) şi s-a dispus suspendarea executării până la soluţionarea irevocabila a cauzei .
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice si Casa Naţionala de Pensii Publice, iar la data de 21 octombrie 2014, prin decizia nr. 3912, a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, s-a admis excepţia perimării recursurilor si s-au constatat perimate recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice si Casa Naţională de Pensii Publice împotriva sentinţei civile nr. 4660 din data de 5 iulie 2011, astfel că această sentinţă a rămas irevocabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin această sentinţă a reţinut că dreptul de pensie de serviciu derogator de la regimul public de pensii e recunoscut în statele Uniunii Europene, iar eliminarea acestui drept constituie o ingerinţă a statului, criza economică si financiară la care se face referire în expunerea de motive a legii, ar fi putut justifica doar adoptarea de măsuri, ce ar fi avut ca efect limitarea intr-un cuantum si intr-un interval de timp rezonabil a drepturilor recunoscute de lege, dar nu suprimarea acestora.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a reţinut că pensia de serviciu privită în cele două componente ale sale, cea contributivă si cea compensatorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, precum şi faptul că dreptul la pensia de serviciu a fost recunoscut prin legea nr. 567/2004, act normativ care nu cuprinde nici o dispoziţie, din care se poate trage concluzia că acordarea acestui drept este determinată de împrejurări speciale şi temporare, că reprezintă un beneficiu bănesc cu caracter stimulativ, care depinde de fondurile disponibile ale statului sau de alte elemente variabile.
A concluzionat că hotărârea judecătorească reprezentată de sentinţa civila nr. 4660 din 5 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 3912/21.10.2014 a Î.C.C.J., ce a intervenit după rămânerea irevocabila a sentinţei civile nr. 121/2012 , a cărei revizuire o solicita, îndeplineşte condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 c.pr.c.(codul vechi) pentru a fi considerată act nou, ce poate fi invocat în cererea de revizuire .
Sentinţa civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti nu putea fi prezentată instanţei cu ocazia soluţionării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 5080/87/2010, al Tribunalului Teleorman, întrucât, a fost declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, recurs ce a fost soluţionat la data de 21 octombrie 2014.
Prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a anulat H.G. nr. 737/2010 în ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010, care a constituit temeiul de emitere a deciziei de pensionare nr. 205588/31.08.2010.
În ipoteza în care această hotărâre a Curţii de Apel Bucureşti ar fi fost cunoscută de instanţă cu ocazia judecării cauzei ar fi fost de natură să conducă la o altă soluţie decât la cea pronunţată.
În dovedirea cererii formulate a depus următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 121/ 2012 , pronunţată de Tribunalul Teleorman in dosarul nr…./87/2010, decizia civila nr. 708/2014, decizia de pensionare nr. 205588/31.08.2010 , 205558/12.10.2010 şi nr. 205588/2009, copie carte de identitate, cupon de pensie.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C.p.c. raportat la art. 25 şi art. 27 din Noul cod de procedură civilă.
Legal citat, intimata CASA JUDEŢEANA DE PENSII TELEORMAN nu a formulat întâmpinare în cauză.
Soluţionând cererea de revizuire, prin prisma motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 509 pct. 5 Cod proc civ, invocate de revizuent, Tribunalul a constatat că aceasta este nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod de .procedură civilă , invocate de către revizuentă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prin prezenta cerere de revizuire, se solicită : revizuirea sentinţei civile nr. 121 din 18.01.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman in dosarul nr…./87/2010, rămasă irevocabila prin decizia civila nr. 708/2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – prin schimbarea sentinţei civile nr. 121 din 18 ianuarie 2012, a Tribunalului Teleorman în totalitate, în sensul anulării deciziei de pensionare nr. 205588 din 31.08.2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, restabilirea situaţiei anterioare în sensul menţinerii în plată a deciziei de pensionare nr. 205588 din data de 07.04.2009, cu plata drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2010.
Prin sentinţa civila nr. 121/2012, Tribunalul Teleorman –Secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal a respins ca nefondata cererea reclamantului, reţinând că acesta nu contestă modul de calcul al pensiei contributive , ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, ci faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depăşeşte acest cuantum şi care se suportă din bugetul de stat.
Revizuenta VM a susţinut că prin sentinţa civila nr.4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţata in dosarul nr.11879/2/2010, prin care a fost admisa acţiunea, s-a anulat H.G. nr.737/2010, în ceea ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art.1 lit.c din Legea nr.119/2010 si s-a dispus suspendarea executării pana la soluţionarea irevocabila prin decizia nr.3912 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, face parte din categoria înscrisurilor doveditoare, arătate de dispoziţiile art. 322.pct 5 vechiul cod de procedură civilă , îndeplinind valenţele juridice ale unui înscris nou , chiar dacă s-ar reţine că este un înscris emis ulterior, după judecarea litigiului in fond.
A mai susţinut că prin sentinţa civila nr.4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a anulat H.G. nr.737/2010 in ce priveşte Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art.1 lit.c din Legea nr.119/2010,care a constituit temeiul de emitere a deciziei de pensionare nr. 205588/31.08.2010 şi că situaţia de fapt reţinuta prin aceasta hotărâre nu a fost examinată si nici avută in vedere de Tribunalul Teleorman la soluţionarea cauzei, fiind de natură sa conducă la o alta soluţie decât la cea pronunţata.
Susţinerile revizuentei sunt lipsite de temei, în condiţiile în care sentinţa civila nr. 4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, nu îndeplineşte condiţiile unui înscris emis după pronunţarea hotărârii atacate prin revizuire chiar daca prin aceasta s-ar constata o situaţie fundamental diferita de cea reţinuta de instanţa de fond şi care este anterioara pronunţării hotărârii .
Prin noţiunea de ,, înscris doveditor,, se înţelege acel înscris nou care daca ar fi fost cunoscut la data pronunţaţii hotărârii atacate ar fi putut conduce la o alta soluţie pe fond decât cea adoptată.
În cauza a cărei revizuire se solicita revizuenta, nu a contestat modul de calcul al pensiei contributive , ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, ci faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depăşeşte acest cuantum şi care se suportă din bugetul de stat.
Revizuenta a criticat, cu ocazia soluţionării cererii sale în cauza …/87/2010 încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, susţinând că intrarea în vigoare a Legii 119/2010 care impune anularea pensiilor de serviciu pentru personalul auxiliar de justiţie, nu poate afecta drepturi de pensie deja stabilite, nu poate retroactiva şi că având în vedere jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, o normă juridică care să conducă la reducerea pensiilor este în contradicţie cu Constituţia română şi cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate faţă de orice altă dispoziţie de drept intern, în temeiul art. 20, alin. 2 din Constituţie.
De altfel, şi din considerentele reţinute de către instanţă în sentinţa civilă nr.121/18.01.2012, reiese că revizuenta, nu a contestat modalitatea de calcul a pensiei ,aşa cum era stabilita potrivit dispoziţiilor H.G. nr.737/2010 privind Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art.1 lit.c din Legea nr.119/2010.
Cererea sa vizează anularea unei decizii de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a pune în discuţie că i-ar fi fost greşit calculată pensia, aceasta punând în discuţie norma de drept aplicabilă şi contestând chiar actul normativ şi normele constituţionale.
Şi în situaţia în care Tribunalul ar aprecia că sentinţa civila nr. 4660/5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, îndeplineşte condiţiile unui înscris doveditor din cele arătate de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de.procedură.civilă , cererea ar fi nefondată, în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada conduitei obstrucţioniste a parţii adverse sau a împrejurărilor mai presus de voinţa parţilor care au împiedicat înfăţişarea înscrisului pe durata soluţionării procesului in fond, dovada ce incumba acesteia şi se concretizează in dovedirea demersurilor efectuate prin care s-a încercat obţinerea înscrisului.
Evenimentele produse după pronunţarea hotărârii atacate , aşa cum susţine revizuenta şi actele prin care se materializează mijloacele de proba nu intra in conţinutul noţiunii de ,, înscris,, pentru a justifica promovarea cererii de revizuire .
Din aceste considerente, Tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de .procedură.civilă şi pe cale de consecinţă, urmează să respingă cererea de revizuire formulata de revizuenta VM
