(Tribunalul Bihor – Secţia a III a Civilă de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 224/27.01.2015)
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 09.01.2013, sub număr de dosar 246/111/2013*, reclamanta S.C. A S.R.L. a chemat în judecată pârâta DGFP, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei nr.348 din 14.09.2012 privind soluţionarea contestaţiei şi a deciziei privind atragerea răspunderii solidare pentru obligaţiile debitoarei S.C. B S.R.L.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că decizia administrativă de atragere a răspunderii solidare a societăţii faţă de B S.R.L., întemeiată în drept pe dispoziţiile art.27 alin.3 lit.b) din Codul de procedură fiscală, este nelegală şi netemeinică, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui control comun cu debitorul, aşa cum este definit de art.27 alin.4 din Codul de procedură fiscală, deoarece atât societatea B S.R.L. cât şi societatea A S.R.L. nu se mai află sub controlul asociaţilor sau administratorilor statutari, fiind sub incidenţa Legii nr.85/2006.
Astfel, a arătat că pe rolul Tribunalului Bihor există dosarul nr.2053/111/2011 în care, prin încheierea din data de 10.02.2011 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de B S.R.L., fiind numit administrator judiciar X, iar la data de 20.09.2011 s-a dispus intrarea societăţii în faliment.
Pe de altă parte, a arătat că şi societatea A S.R.L. se află sub procedura insolvenţei, deschisă la data de 12.08.2009 în dosar nr.5365/111/2009, atribuţiile administratorului statutar fiind preluate de către administratorul judiciar.
Prin urmare, în condiţiile în care, după deschiderea procedurii insolvenţei, atribuţiile administratorului statutar sunt exercitate de către administratorul/lichidatorul judiciar numit de către judecătorul sindic, este evident că la momentul emiterii deciziei atacate cele două societăţi nu se aflau sub control comun, or textul de lege face referire la existenţa unui control comun asupra celor două societăţi la momentul emiterii deciziei şi nu oricând anterior acestui moment.
2. Pârâta legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a precizat poziţia în cauză.
II. Procedura de soluţionare a cauzei. Probe
La solicitarea instanţei, pârâta D.G.RF.P. Cluj Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a depus întreaga documentație care a fost la baza emiterii actelor administrative atacate.
În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.
III. Considerentele Tribunalului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin decizia emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice s-a dispus atragerea răspunderii solidare a societăţii reclamante cu debitoarea B SRL, pentru un debit fiscal de 251.589 lei, în temeiul art.27 alin.3 lit.b) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie pe cale administrativă, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Titlul IX C.proc.fisc., respinsă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Din declaraţiile informative 394 depuse pentru semestrul I 2009 şi semestrul II 2010 de către cele două societăţi, rezultă că societatea A SRL a avut tranzacţii comerciale cu peste 50% din clienţii societăţii B SRL, astfel în sementrul I 2009 societatea a avut raporturi comerciale cu furnizorii societăţii B S.R.L. în proporţie de 63% din totalul achiziţiilor declarate de aceasta iar în sementrul II 2010 singurul client al societăţii B SRL a fost societatea Y SRL, care este şi client al societăţii A SRL.
S-a apreciat de pârâtă că apărările invocate de reclamantă, conform cărora nu este îndeplinită condiţia existenţei unui control comun al societăţilor deoarece societatea B SRL se află în procedura insolvenţei reglementată de Legea nr.85/2006 din data de 16.02.2011, controlul acesteia fiind exercitat de administratorul judiciar, nu pot fi reţinute întrucât se bazează pe o interpretare eronată a legii. Art.27 alin.4 lit.a) defineşte controlul ca fiind majoritatea drepturilor de vot fie în adunarea generală a asociaţilor, fie în consiliul de administraţie, or, în cazul de faţă, K. A. are calitatea de administrator şi asociat atât în cadrul societăţii B SRL cât şi în cadrul societăţii A SRL, deţinând majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societăţii.
În concordanţă cu susţinerile organului fiscal, raportând situaţia de speţă la textele legale incidente, Tribunalul apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii solidare a societăţii reclamante.
Potrivit dispoziţiilor art.27 alin.3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile enumerate la lit.a) – c).
În sarcina reclamantei au fost reţinute ca fiind incidente dispoziţiile art.27 alin.3 lit.b) C.proc.fisc., care se referă la existenţa raporturilor comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor, coroborate cu cele ale art.27 alin.4 lit.a) C.proc.fisc., care redau semnificaţia termenului de control ca reprezentând majoritatea drepturilor de vot fie în adunarea generală a societăţii comerciale, fie în consiliul de administraţie al acesteia.
Din aceste dispoziţii legale rezultă condiţiile care trebuie îndeplinite pentru atragerea răspunderii solidare, şi anume existenţa condiţiei obligatorii ca societatea debitoarea să fi fost declarată insolvabilă sau insolventă, cea privind controlul direct sau indirect exercitat de către persoana juridică a cărei răspundere solidară se atrage asupra debitorului, precum şi cea referitoare la activitatea desfăşurată.
În speţă aceste condiţii sunt îndeplinite.
Astfel, faţă de debitoarea Nevaldine SRL a fost deschisă procedura insolvenţei la data de 16.02.2011, în dosarul nr.2053/111/2011 al Tribunalului Bihor, iar la data de 20.09.2011 procedura falimentului, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.
Din informaţiile privind societatea reclamantă Mineral Star Impex SRL şi societatea Nevaldine SRL furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor existente în documentaţia pârâtei, cât şi a celor depuse la dosarul cauzei în urma solicitării instanţei, rezultă că cele două societăţi au desfăşurat acelaşi tip de activitate precum şi faptul că în perioada 2009 – 2011 supusă analizei, numitul K.A a fost administrator şi asociat majoritar al celor două societăţi, deţinând o cotă de participare în proporţie de peste 90%, fiind întrunită cerinţa prevăzută de art.27 alin.3 C.proc.fisc., cele două societăţi fiind sub control comun.
Susţinerile reclamantei privind inexistenţa unui control comun al societăţilor deoarece societatea B SRL se află în procedura insolvenţei, prin urmare controlul acesteia este exercitat de administratorul judiciar, nu pot fi reţinute, fiind neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, prevederile art.27 alin.4 lit.a) care definesc controlul ca fiind majoritatea drepturilor de vot fie în adunarea generală, fie în consiliul de administraţie – condiţie dovedită ca fiind îndeplinită în cauză, iar pe de altă parte, întrucât deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul Legii nr.85/2006 nu exclude procedura atragerii răspunderii solidare şi nu reprezintă un motiv care să facă inaplicabile dispoziţiile art.27 C.proc.fisc.
În ceea ce priveşte a treia condiţie, din declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României depuse de cele două societăţi pentru semestrul I 2009 şi semestrul II 2010, rezultă că reclamanta a avut tranzacţii comerciale cu peste 50% din clienţii societăţii B SRL.
Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că prin decizia contestată nr.320 din 20.07.2012 s-a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art.27 alin.3 lit.b) C.proc.fisc., fiind îndeplinite condiţiile răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea B SRL.
2. Temeiul legal
Pentru aceste motive, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Faţă de soluţia pronunţată, în cauză nu se acordă cheltuieli de judecată.
