Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 27.11.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale la data de 19.06.2014, reclamanţii VI şi CP au chemat în judecată pârâtele SC CEZ DISTRIBUŢIE SA şi SC ELECTRICA SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună şi să se constate că:
– reclamantul VI a lucrat in condiţiile grupei a I-a de munca în procent de 100% in perioadele 10.08.1973 – 18.06.1975 si 07.12.1976 -01.08.1981 şi să oblige pârâtele la emiterea unei adeverinţe care să conţină această menţiune;
– reclamantul CP a lucrat in condiţiile grupei a I-a de muncă în procent de 100% in perioada 16.09.1981 – 05.09.1990 şi să oblige pârâtele la emiterea unei adeverinţe care să conţină această menţiune.
În fapt, s-a arătat că, ei ca şi electricieni angajaţi ai pârâtei SC Electrica SA au desfăşurat activităţi constând în lucrări de întreţinere, revizie, reparaţie, lucrări de lichidare a avariilor si incidentelor la instalaţiile electrice sub tensiune şi scoase de sub tensiune.
Activitatea lor s-a desfăşurat în prezenţa unor factori de risc majori iar potrivit fişei postului sarcinile lor de serviciu justifică recunoaşterea beneficiului grupei I de munca.
Totodată au arătat că, condiţiile de muncă şi încadrarea aferentă, le-au fost recunoscute prin documentaţia tehnică anexată (procesul verbal din data de 26.08.1993 şi adresa nr.287/06.09.1993 a I.S.T.P.M MEHEDINŢI) care a certificat existenţa locurilor de muncă cu condiţii grele şi periculoase şi implicit acordarea de sporuri şi grupe de muncă tuturor salariaţilor F.R.E DROBETA TURNU SEVERIN, indiferent de pregătirea profesională, de funcţie şi loc de muncă, pentru toată perioada lucrată în aceste condiţii cu respectarea punctului 7. din ordin. Ori, ei au desfăşurat activitate timp de 8 ore zilnic, în condiţii grele.
Conform art.3 din Ordinul nr.50/1990 ” beneficiază de încadrarea in grupele I si II de muncă, potrivit celor menţionate, fară limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere si reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie si care îşi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat in grupele I si II de munca. ”
În susţinerea acţiunii s-au depus în copie următoarele: cărţi de identitate, extrase carnete de muncă şi adresa nr.2897/1993.
Acţiunea şi înscrisurile anexate în copie a fost comunicată pârâtelor conform art.201 alin.1 Cod procedură civilă.
Pârâta SC ELECTRICA SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. Electrica S.A., învederează faptul că S.C.Electrica S.A. nu are calitate procesuală în cauză deoarece sistemul Energetic Naţional a suferit mai multe reorganizări succesive iar întreprinderea de Reţele Electrice Craiova unde au lucrat reclamanţii a fost înfiinţată prin Decretul nr. 334/1977 pentru modificarea Decretului nr. 649/1969 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Energiei Electrice, devenit Legea nr. 44/1969 cu modificările ulterioare si înfiinţarea unor centrale in subordinea Ministerului Energiei Electrice.
Totodată a arătat că întreaga activitate pentru care se solicită acordarea grupei I de muncă a fost desfăşurată de către reclamanţi până la înfiinţarea Regiei Autonome de Electricitate (RENEL) in baza H.G.nr.1199/1990, fostă companie de stat, ce a luat locul “Departamentului Energiei Electrice şi Termice” (DEET) – fost “Ministerul Energiei Electrice” (MEE), Regie ce deţinea toate activităţile în domeniul sistemului energetic în România; producţie, transport, distribuţie, ca urmare a reorganizării fostei IRE.
Pin urmare S.C. Electrica S.A. s-a înfiinţat prin H.G.627/2000 şi nu a avut niciodată calitatea de angajator al reclamanţilor , nepreluând activitatea şi arhiva de personal existentă până la data de 10.08. 1981 şi respectiv 01.10.1983 când au încetat raporturile de muncă ale reclamanţilor cu aceste IRE Craiova , astfel încât S.C. Electrica S.A. nu poate, sub nici o formă, să aibă calitatea de angajator al reclamanţilor pentru perioade anterioare datei de înfiinţare cu atât mai mult cu cât nu a preluat prin protocol arhiva de personal şi nici pe reclamanţii din prezenta cauză şi în consecinţă societatea noastră nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii arată că reclamanţii tind să obţină o situaţie juridică nouă, nu doar o simpla constatare a unei stări de fapt existentă în perioada când erau salariaţi la întreprinderea de Reţele Electrica Craiova din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice.
Astfel, reclamanţii nu au fost transferaţi niciodată la S.C. Electrica S.A. cu sediul in Bucureşti str. Grigore Alexandrescu nr. 9, sectorul 1, societate înfiinţată în baza H.G. 627/2000, şi nu au încheiat cu reprezentantul societăţii noastre, în calitate de angajator, Contracte Individuale de Munca, fapt pentru care solicitarea reclamanţilor ca instanţa să constate după 41 de ani si respectiv 33 de ani, că activitatea desfăşurată la IRE Craiova respectiv întreprinderea Electrocentrale Drobeta Turnu Severin se încadrează in grupa I de muncă în procent de 100%, loc de muncă ce nu a fost niciodată al societăţii noastre iar în prezent este inexistent şi nu poate fi expertizat dacă se încadrează în grupa solicitată, este inadmisibilă.
Prin urmare solicită ca excepţia de inadmisibilitate, să fie unită cu fondul cauzei, pentru a fi soluţionată pe fond.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii pentru următoarele considerente:
Decretul-Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) a prevăzut expres faptul că ” Personalul de la locurile de munca şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective”.
Locurile de munca şi activităţile care se încadrează în grupele I şi II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege”.
Faţă de prevederile legale mai sus menţionate, au fost emise următoarele ORDINE:
Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Si Ocrotirilor Sociale;
Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii si Comisia Naţionala Pentru Protecţia Muncii;
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor si categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si II de muncă, fară limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreţinere si reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă si activităţile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.
Conform dispoziţiilor art. 6 din acelaşi ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete in care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică si nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Încadrarea in grupele I si II de muncă, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I – personalul să lucreze cel puţin 50 % din timp, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de muncă.
În Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de muncă, activităţile si categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă, enumerare care nu permite nici o asimilare între diversele locuri de munca.
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor si categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele l şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de muncă pentru persoanele care si-au desfăşurat activitatea in sistemul energetic.
Menţionează faptul că în ORDINUL nr.125 la punctele 112,113,114 si 115 au fost încadrate activităţile desfăşurate de către unii salariaţi din sistemul energetic in GRUPA a II-a de muncă.
Totodată, învederează faptul că din punct de vedere juridic locurile de muncă, activităţile si categoriile de personal care au fost încadrate in GRUPA a II-a de muncă nu se pot regăsi în acelaşi timp şi în GRUPA I de munca.
Subliniază faptul că încadrarea unei activităţi într-o anumită grupă de muncă printr-un act normativ, este necesară, dar nu şi suficienta, pentru ca o persoana să beneficieze de grupele de muncă impunându-se şi îndeplinirea condiţiilor prezentate in actele normative care le reglementează.
În contextul celor de mai sus, arată faptul că solicitarea reclamanţilor ca activitatea desfăşurată în sistemul energetic să fie încadrată de către instanţa in GRUPA I este neîntemeiată, dat fiind faptul că:
– prin acordarea Grupei I de munca s-ar încălca dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd următoarele : “existenta condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii căreia data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal”, ori locurile de muncă nu mai există în prezent pentru a fi expertizate.
În temeiul pct. 6 din Ord.50/1990, personalul in activitate beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca in vederea pensionarii daca lucrează efectiv la locurile de munca si activităţile prevăzute in anexele I si II.
Prin urmare, dreptul acestor angajaţi de a beneficia de încadrarea in grupele I sau II de munca ia naştere la momentul prestării muncii în activităţile sau locurile de muncă menţionate in anexele 1 si 2 la Ord. 50/1990, rolul unităţii angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Conform art. 4 din Ord. 50/1990 “încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situaţia in care, cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe, depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii..
Reclamanţii nici nu au fost nominalizaţi de către conducerea unităţii şi sindicat, în vederea încadrării in grupa I de muncă, conform cerinţelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor ca încadrarea in grupa I de muncă să se realizeze in procent de 100%, menţionează faptul că şi această solicitare este neîntemeiată, având in vedere următoarele aspecte:
– Procentul se calculează proporţional cu timpul efectiv lucrat in condiţiile activităţii ce se încadrează în grupa I de muncă şi nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat”.Ori din punct de vedere fizic un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi pentru a beneficia de un procent de 100%.
Anul de muncă efectiv lucrat în condiţii deosebite de muncă se stabileşte prin totalizarea „perioadelor”(deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri şi nu totalizarea „timpului efectiv lucrat”.
Au mai arătata că reclamanţii îşi întemeiază cererea pe prevederile Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării in vigoare al Legii anterior menţionate, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiţii deosebite. Această hotărâre a fost abrogata de HG nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite anterior datei de 01.04.2001, în vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de muncă conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverinţe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiţii deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca.”
Mai mult decât atât, arată că reclamanţii aveau posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului 50/1990 atunci când acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment când ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
În contextul celor de mai sus, având in vedere faptul ca reclamanţii nu fac dovada existentei documentelor care să ateste desfăşurarea activităţii în grupa I de munca in procent de 100%, solicită respingerea cererii formulata de către reclamanţi în contradictoriu cu S.C. Electrica S.A. ca neîntemeiată.
În combaterea acţiuni reclamanţilor depun o serie de hotărâri judecătoreşti prin care instanţele au respins acţiuni similare.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamanţilor care au depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiilor şi apărările pe fond invocate de pârâta SC ELECTRICA SA şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pârâta SC CEZ DISTRIBUŢIE SA depune întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată pe următoarele considerente:
SC CEZ DISTRIBUŢIE SA s-a înfiinţat în anul 2002 şi ca atare nu deţine arhiva angajatorului SC ELECTRICA SA referitoare la documente pa care aceasta le-a întocmit cu privire la grupa I de muncă, deoarece această arhivă nu a fost predată niciodată de SC Electrica SA către societatea lor, iar SC Electrica SA există, este în fiinţă şi evident că această entitate a re calitate procesuală pasivă având în vedere că a fost angajatorul reclamanţilor.
S.C. CEZ DISTRIBUŢIE S.A. arată că nu a preluat niciun fel de arhivă referitoare la documentele prevăzute pentru stabilirea grupelor de muncă, iar pe de alta parte nu are cum să fie obligată să elibereze adeverinţa solicitată, cât timp angajatorul reclamanţilor -S.C. Electrica S.A. – există şi a avut sute de procese pe aceasta temă. Fac precizarea că S.C. CEZ DISTRIBUŢIE S.A. ( fostă F.D.F.E.E. Electrica Oltenia S.A.) este o societate înfiinţată in anul 2002, prin H.G. nr. 1342/2001 pentru reorganizarea Societăţii Comerciale de Distribuţie si Furnizare a Energiei Electrice S.C. Electrica S.A, ulterior acestei reorganizări S.C. Electrica S.A. continuând să existe ca persoana juridică.
Prin încheierea din data de 09 octombrie 2014 instanţa consideră necesar emiterea unei adrese către pârâtele SC CEZ DISTRIBUŢIE SA şi SC ELECTRICA SA, pentru a depune la dosarul cauzei următoarele: documentaţia de încadrare în grupe de muncă a salariaţilor pe perioadele în litigiu, fişele de post privind pe reclamaţi pe perioadele în litigiu şi Contractele colective de muncă aplicabile pentru perioadele în litigiu.
SC Electrica SA răspunde la dresa solicitată de instanţă că nu poate pune la dispoziţie nici un document relevant pentru soluţionare cauzei deoarece reclamanţii nu sunt salariaţi ai acestei societăţi, iar SC Cez Distribuţie SA depune înscrisurile cere se regăsesc în arhiva societăţii cu privire la reclamanţii VI şi CP.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu declaraţia martorului BŞR (fila 120), instanţa respingând proba cu expertiză tehnică în specialitatea cu Protecţia Muncii nefiind utilă soluţionării cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamanţii au fost angajaţii fostei Întreprinderi de Reţele Electrice Craiova – Sucursala Drobeta Turnu Severin aşa cum rezultă din copie cărţilor de muncă, iar la intrarea în vigoare a HG 365/1998, respectiv HG 627/2000, în urma procesului de reorganizare a sistemului energetic naţional toate drepturile şi obligaţiile acestei societăţi au fost preluate de SC Electrica SA.
Prin HG 1999/1990 a fost înfiinţată Regia Autonomă de Electricitate RENEL în cadrul căreia SC Electrica SA era o Direcţie Generală de Transport şi Distribuţie a Energiei Electricei, iar prin HG 365/1998 a fost înfiinţată Compania Naţională de Electricitate – CONEL SA în cadrul cărei SC Electrica SA a fost filiala cu obiect de activitate distribuţia şi furnizarea energiei electrice.
Prin HG 627/2000 Compania Națională de Electricitate s/a divizat în Transelectrica, Termoelectrica, Hidroelectrica și respectiv Electrica, astfel toate societățile nou înființate au preluat toate drepturile și sunt ținute de toate obligațiile fostei Companii Naționale de Electricitate și se substituie în drepturile și obligațiile în raporturile juridice cu terții.
Ulterior prin HG 1342/2001 și HG 74/2005 SC Electrica SA s-a reorganizat în 8 societăți comerciale și 8 sucursala de întreținere și servicii energetice și prin aceste acte normative a fost păstrată legătura obligațională a SC Electrica SA față de angajații săi prin dispozițiile art.4 alin.2, art.45 și 46 din HG 1432/2001.
Ca atare pârâta SC Electrica SA are calitate procesuală pasivă, fiind continuitorul în drepturi a fostului IRE, existând identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți.
În ceea ce privește pârâta Cez Distribuție din actele dosarului rezultă că această unitate a preluat arhiva fostelor instituții IRE reorganizate, în acest sens această pârâtă comunicând la dosarul cauzei înscrisurile care se găsesc în arhiva societății cu privire la reclamanții VI și CP și cum în prezenta cauză reclamanții solicită și emiterea unei adeverințe cu privire la grupa de muncă și această pârâtă are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâte, instanţa constată că inadmisibilităţile reprezintă în esenţă apărări de fond, acestea nu pot face obiectul excepţiilor procesuale, astfel încât aspectele legate de admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată vor fi analizate în contextul fondului litigiului, excepţia invocată în acest sens urmând a fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, se reţine că reclamanții în speţă solicită în primul capăt de cerere să se constate că în perioadele 10.08.1973 – 18.06.1975 si 07.12.1976 -01.08.1981; 16.09.1981 – 05.09.1990 şi-au desfăşurat activitatea în condiţiile grupei I de muncă în procent de 100% , aceștia fiind angajați pe perioada în litigiu ca și electricieni, activitatea constând în lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avarilor și incidentelor la instalațiile sub tensiune.
În speță reclamanții salariați în cadrul IRE au consemnat în carnetul de muncă pentru perioada indicată în acțiune meseria de electrician, ori prin Ordinul 100/1990 care a completat Ordinul 50/1990 iar prin Ordinul 125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile personale cu condițiile deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, pentru salariații care și-au desfășurat activitate în sistemul energetic, locurile de muncă fiind menționate la punctele 112,113, 114 și 115 din anexa nr.2 la Ordinul 125/1990
Decretul-Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) a prevăzut expres faptul că ” Personalul de la locurile de munca şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective”.
Locurile de munca şi activităţile care se încadrează în grupele I şi II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege”.
Faţă de prevederile legale mai sus menţionate, au fost emise următoarele ORDINE:
Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Si Ocrotirilor Sociale;
Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii si Comisia Naţionala Pentru Protecţia Muncii;
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor si categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreţinere si reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă si activităţile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.
Conform dispoziţiilor art. 6 din acelaşi ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete in care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică si nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Încadrarea in grupele I si II de muncă, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I – personalul să lucreze cel puţin 50 % din timp, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de muncă.
În Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de muncă, activităţile si categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă, enumerare care nu permite nici o asimilare între diversele locuri de munca.
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor si categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele l şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de muncă pentru persoanele care si-au desfăşurat activitatea in sistemul energetic.
Astfel solicitarea reclamanţilor ca activitatea desfăşurată în sistemul energetic să fie încadrată de către instanţa in GRUPA I este neîntemeiată, dat fiind faptul că:
– prin acordarea Grupei I de munca s-ar încălca dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd următoarele : “existenta condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii căreia data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal”, ori locurile de muncă nu mai există în prezent pentru a fi expertizate.
În temeiul pct. 6 din Ord.50/1990, personalul in activitate beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca in vederea pensionarii daca lucrează efectiv la locurile de munca si activităţile prevăzute in anexele I si II.
Prin urmare, dreptul acestor angajaţi de a beneficia de încadrarea in grupele I sau II de munca ia naştere la momentul prestării muncii în activităţile sau locurile de muncă menţionate in anexele 1 si 2 la Ord. 50/1990, rolul unităţii angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Conform art. 4 din Ord. 50/1990 “încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situaţia in care, cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe, depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii..
Reclamanţii nici nu au fost nominalizaţi de către conducerea unităţii şi sindicat, în vederea încadrării in grupa I de muncă, conform cerinţelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor ca încadrarea in grupa I de muncă să se realizeze in procent de 100%, menţionează faptul că şi această solicitare este neîntemeiată, având in vedere următoarele aspecte:
– Procentul se calculează proporţional cu timpul efectiv lucrat in condiţiile activităţii ce se încadrează în grupa I de muncă şi nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat”.Ori din punct de vedere fizic un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi pentru a beneficia de un procent de 100%.
Anul de muncă efectiv lucrat în condiţii deosebite de muncă se stabileşte prin totalizarea „perioadelor”(deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri şi nu totalizarea „timpului efectiv lucrat”.
Cu privire la solicitarea de către reclamanți a efectuării unei expertize de specialitate, instanţa reţine că proba solicitată nu este relevantă întrucât în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul 50/1990, existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinări de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor şi confirmate de către inspectorii de stat teritoriali de către Inspecţia Muncii, deci îndeplinirea condiţiilor în grupa I şi II trebuie stabilită după această procedură şi nu prin asimilare cu alte sectoare de activitate.
Totodată o eventuală expertiză tehnică de specialitate nu ar putea stabili exact condiţiile de muncă ale reclamanților şi timpul de expunere în coroborare cu evenimentele tehnice şi lucrările la care a participat, fiind imposibil practic de a se stabili cât timp din cele opt ore de lucru zilnice a lucrat reclamantul în condiţiile grupei I de muncă, în funcţie de lucrările şi intervenţiile pe care le-a efectuat, expertul neputând stabili retroactiv cât din programul de lucru al reclamantului s-a desfăşurat în condiţiile grupei I de muncă.
Chiar în condițiile stabiliri faptului că reclamanții au lucrat în aceleași condiții de muncă cu alți salariați, care au obținut grupa I de muncă în urma unor litigii similare în instanță – a se vedea poziția martorului BŞR, această probă nu este de natură a duce la o altă concluzie, întrucât instanța, pe de o parte nu poate extinde sfera de aplicare a Ordinului la alte categorii de beneficiari decât de cei prevăzuți în mod expres în actul aplicabil, iar pe de altă parte instanța nu poate trece peste voința acestor entități: angajator, sindicat de încadrare a activității reclamaților în grupa I de muncă.
Sunt considerente pentru care urmează a se dispune respingerea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâte și a acţiunii ca neîntemeiată.
Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia nr.900/19.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins apelul reclamantei.
