Având în vedere dispoziţiile art.137 alin.1 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului GV în privinţa rezilierii contractului şi a obligării pârâtei la plata daunelor-interese, invocată de pârâtă prin întâmpinare, pe care o va respinge ca neîntemeiată, din următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului pretins, iar calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel care este obligat în raportul juridic supus judecăţii. Aşadar, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de interesul urmărit pe calea justiţiei, iar cea pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.
Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a reclamantului GV în privinţa rezilierii contractului şi a obligării pârâtei la plata daunelor-interese, în condiţiile în care părţile semnatare ale contractului de prestări servicii nr.1261/02.06.2011 şi-au asumat clauza de la art.13.5 din contract.
Astfel, potrivit art.13.5 din contractul de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, “În cazul în care prestatorul şi/sau prezentatorul va fi îndreptăţit să considere contractul ca fiind reziliat, beneficiarul va fi obligat la plata sumei de 50.000 euro, exclusiv TVA cu titlu de daune-interese. Suma va fi plătită în Ron la cursul BNR din ziua în care beneficiarul a trimis prestatorului notificarea conţinând cererea de plată a sumei prevăzute în prezentul articol.”
Analizând actele şi lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. GM S.R.L., în calitate de prestator, reclamantul GV, în calitate de interpret, şi pârâta S.C. DMI S.A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, având ca obiect: i) asigurarea de către prestator pentru beneficiar a prestaţiei artistice a interpretului în scopul interpretării rolului de interpret şi prezentator în cadrul emisiunii “Vrei să fii milionar ?” ; ii) asigurarea de către prestator a pregătirii necesare interpretului în vederea interpretării rolului incluzând dar fără a se limita la, asigurarea transportului, comunicaţiilor, anumitor elemente de coregrafie şi vestimentaţie.
Contractul a fost încheiat pentru perioada 02.06.2011-31.12.2012, iar potrivit art.5.1 şi 5.2, beneficiarul este de acord să plătească prestatorului pentru serviciile prestate o sumă de 1.700 euro pentru fiecare ediţie produsă plus TVA. Plata se va efectua lunar de către beneficiar la cursul de schimb BNR din ultima zi a lunii în curs în baza facturii fiscale emisă de către prestator şi a unui raport de proiect întocmit de către interpret şi prezentat către beneficiar, plata urmând a fi efectuată în contul bancar al prestatorului indicat în contract, nu mai târziu de data calendaristică de 5 ale lunii imediat următoare lunii facturate.
Faţă de aceste clauze contractuale, instanţa reţine că pârâta nu s-a aflat în situaţia de nerespectare a dispoziţiilor contractuale referitoare la achitarea la termen a contravalorii serviciilor de care a beneficiat, în condiţiile în care factura nr.20 din 01.11.2012, în valoare de 57.383,98 lei, nu a fost emisă de reclamanta SC GM SRL, potrivit art.5.1 din contract, respectiv în raport de numărul de ediţii produse, stabilite ca indicator pentru calcularea contravalorii serviciilor prestate.
Astfel, întârzierea efectuării unor plăţi datorate pentru ediţiile produse în luna octombrie 2012 exclude culpa pârâtei, deoarece intervalul de timp necesar clarificării sumei datorate efectiv de pârâtă, datorită emiterii facturii nr.20 din 01.11.2012, a fost generat de însăşi faptul că la emiterea facturii în cauză nu s-a ţinut cont de conceptul de ediţie produsă, indicator expres stabilit prin acordul comun de voinţă al părţilor semnatare ale contractului, ci de indicatorul ediţie difuzată, care nu este reglementat prin contract sub aspectul calculării contravalorii serviciilor prestate.
În acest sens, se poate observa că pârâta a făcut dovada efectuării demersurilor necesare clarificării sumei cuprinsă în factura nr.20 din 01.11.2012, în valoare de 57.383,98 lei, solicitând emiterea unei noi facturi pentru serviciile prestate efectiv şi angajându-se să achite de îndată sumele ce vor fi corect facturate (filele 59-60).
Faţă de situaţia de fapt existentă în cauză, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art.969 C. civ., potrivit cărora: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau prin cauzele autorizate de lege”, fiind instituit principiul forţei obligatorii a contractului, conform căruia înţelegerile valabil încheiate se impun părţilor întocmai ca şi legea, convenţiile fiind astfel obligatorii, iar nu facultative.
În materia obligaţiilor, creditorul care pretinde executarea unei creanţe trebuie să dovedească existenţa ei, iar debitorul care pretinde că s-a eliberat, va trebui să facă dovada plăţii.
Sub acest aspect, instanţa apreciază că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat existenţa în patrimoniul reclamantei care a emis factura a creanţei constând în suma de 57.383,98 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.20 din 01.11.2012, atâta timp cât suma a fost facturată printr-o interpretare a clauzelor contractului care nu îşi găseşte suportul în voinţa comună a părţilor exprimată prin semnarea contractului.
Faţă de situaţia de fapt existentă în cauză, instanţa reţine că nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei pentru plata sumei de 57.383,98 lei, din moment ce pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel cum au fost asumate, nefiind dovedită existenţa vreunei fapte ilicite săvârşite de aceasta şi, prin urmare, nici atingerea vreunui drept subiectiv patrimonial al reclamanţilor şi nici producerea vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor.
De asemenea, instanţa reţine că susţinerile reclamanţilor privind încălcarea de către pârâtă a obligaţiei de consultare prealabilă sunt neîntemeiate, atâta timp cât la art.13 penultimul alineat s-a convenit că prin sezon se înţelege un număr de 36 de ediţii iniţial contractate cu Casa de Producţie TV Z şi numărul de ediţii ulterior contractate perioadei iniţiale prin încheierea de Acte Adiţionale între beneficiar şi Casa de Producţie corespunzătoare fiecărui sezon.
Aşadar, din această clauză rezultă cu evidenţă că numărul de 36 de ediţii a fost convenit în mod expres doar pentru primul sezon, urmând ca ulterior acesta să fie stabilit în raport de actele adiţionale ce se încheiau în viitor cu Casa de Producţie, pârâta neangajându-se în niciun caz la un număr de ediţii viitoare pe care nu avea de unde să-l cunoască la momentul semnării contractului de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, acesta depinzând în mod clar de acte adiţionale ce urmau a fi încheiate în viitor.
Mai mult, această interpretare este confirmată şi întărită de însăşi clauza de la ultimul alineat al art.13.1, unde părţile au stabilit de comun acord că beneficiarul are obligaţia de a notifica prestatorul şi/sau interpretul de începerea fiecărui sezon în parte şi numărul corespunzător de ediţii aferente fiecărui sezon.
Faţă de această clauză, instanţa reţine că pârâta nu s-a obligat să consulte în prealabil reclamanţii, ci doar să-i notifice cu privire la elementele contractului mai sus menţionate, iar schimbările intervenite în formatul de difuzare a emisiunii, respectiv prin difuzarea unei ediţii produse, în două părţi, nu au nicio influenţă asupra numărului de ediţii produse, atâta timp cât indicatorul ediţie produsă pentru calcularea contravalorii serviciilor prestate nu a fost schimbat, prin modificarea contractului, cu un alt indicator, respectiv ediţie difuzată, chiar dacă schimbările cu privire la difuzare au implicat activităţi suplimentare din partea interpretului.
În ceea ce priveşte rezilierea contractului, instanţa reţine că potrivit art.13.3 din contract, prestatorul şi interpretul au dreptul de a considera contractul ca fiind reziliat de plin drept fără cerere de chemare în judecată, punere în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă în cazul nerespectării de către beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile asumate la art.7 lit.a), b) sau c) şi nu remediază această situaţie în termen de 15 zile de la semnalarea încălcării. Potrivit art.7.1 lit.a) din contract, beneficiarul se obligă să achite onorariul cuvenit prestatorului în cuantumul prevăzut la art.5, precum şi la termenele, în condiţiile şi în modalităţile stabilite în articolul menţionat.
Faţă de considerentele mai sus prezentate, se poate observa că în cauză nu sunt întrunite condiţiile intervenirii rezilierii contractului de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, astfel cum au fost convenite de părţi, atâta timp cât nu s-a dovedit că pârâta nu şi-ar fi respectat obligaţiile contractuale referitoare la consultarea prealabilă şi pe cele legate de plata contravalorii serviciilor de care a beneficiat.
Pe cale de consecinţă, pârâta nu poate fi obligată nici la plata daunelor-interese solicitate de reclamanţi în cadrul capătului 2 de cerere pentru rezilierea contractului în baza art.13.5 din contract.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept prezentate, instanţa va respinge capetele unu şi doi de cerere, indicate la pct.1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantii S.C. GM S.R.L. şi GV în contradictoriu cu pârâta S.C. DMI S.A, ca fiind neîntemeiate.
Faţă de dispoziţiile art.274 alin.1 şi 3 C. proc. civ., instanţa va obliga reclamanţii în solidar să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 lei, reprezentând onorariu redus de avocat.
În ceea ce priveşte reducerea onorariului de avocat de la suma de 23.425,84 lei la 10.000 lei, instanţa apreciază suma de 10.000 lei corespunde unui nivel rezonabil în raport de cuantumul pretenţiilor reclamanţilor şi de activitatea desfăşurată de avocat pentru pârâtă, precum şi de natura şi complexitatea cauzei, fiind de notat că din această sumă vor fi achitate de către avocat şi impozitele, taxele şi contribuţiile pe care le datorează bugetului general consolidat al statului, precum şi baroului de avocaţi, obligaţiile respective fiind calculate prin raportare la onorariul perceput de avocat.
Totodată, se poate observa că onorariul de avocat în cuantum de 10.000 lei corespunde criteriilor de apreciere prevăzute la art.127 din Statutul profesiei de avocat, existând aşadar proporţionalitate între munca desfăşurată de avocat şi onorariul achitat de pârâtă, fiind de subliniat faptul că unele dintre criteriile stabilite la art.127 privesc importanţa intereselor în cauză, avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat şi situaţia financiară a clientului.
Instanţa va lua act că reclamanţii îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului pretins, iar calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel care este obligat în raportul juridic supus judecăţii. Aşadar, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de interesul urmărit pe calea justiţiei, iar cea pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.
Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a reclamantului GV în privinţa rezilierii contractului şi a obligării pârâtei la plata daunelor-interese, în condiţiile în care părţile semnatare ale contractului de prestări servicii nr.1261/02.06.2011 şi-au asumat clauza de la art.13.5 din contract.
Astfel, potrivit art.13.5 din contractul de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, “În cazul în care prestatorul şi/sau prezentatorul va fi îndreptăţit să considere contractul ca fiind reziliat, beneficiarul va fi obligat la plata sumei de 50.000 euro, exclusiv TVA cu titlu de daune-interese. Suma va fi plătită în Ron la cursul BNR din ziua în care beneficiarul a trimis prestatorului notificarea conţinând cererea de plată a sumei prevăzute în prezentul articol.”
Analizând actele şi lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. GM S.R.L., în calitate de prestator, reclamantul GV, în calitate de interpret, şi pârâta S.C. DMI S.A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, având ca obiect: i) asigurarea de către prestator pentru beneficiar a prestaţiei artistice a interpretului în scopul interpretării rolului de interpret şi prezentator în cadrul emisiunii “Vrei să fii milionar ?” ; ii) asigurarea de către prestator a pregătirii necesare interpretului în vederea interpretării rolului incluzând dar fără a se limita la, asigurarea transportului, comunicaţiilor, anumitor elemente de coregrafie şi vestimentaţie.
Contractul a fost încheiat pentru perioada 02.06.2011-31.12.2012, iar potrivit art.5.1 şi 5.2, beneficiarul este de acord să plătească prestatorului pentru serviciile prestate o sumă de 1.700 euro pentru fiecare ediţie produsă plus TVA. Plata se va efectua lunar de către beneficiar la cursul de schimb BNR din ultima zi a lunii în curs în baza facturii fiscale emisă de către prestator şi a unui raport de proiect întocmit de către interpret şi prezentat către beneficiar, plata urmând a fi efectuată în contul bancar al prestatorului indicat în contract, nu mai târziu de data calendaristică de 5 ale lunii imediat următoare lunii facturate.
Faţă de aceste clauze contractuale, instanţa reţine că pârâta nu s-a aflat în situaţia de nerespectare a dispoziţiilor contractuale referitoare la achitarea la termen a contravalorii serviciilor de care a beneficiat, în condiţiile în care factura nr.20 din 01.11.2012, în valoare de 57.383,98 lei, nu a fost emisă de reclamanta SC GM SRL, potrivit art.5.1 din contract, respectiv în raport de numărul de ediţii produse, stabilite ca indicator pentru calcularea contravalorii serviciilor prestate.
Astfel, întârzierea efectuării unor plăţi datorate pentru ediţiile produse în luna octombrie 2012 exclude culpa pârâtei, deoarece intervalul de timp necesar clarificării sumei datorate efectiv de pârâtă, datorită emiterii facturii nr.20 din 01.11.2012, a fost generat de însăşi faptul că la emiterea facturii în cauză nu s-a ţinut cont de conceptul de ediţie produsă, indicator expres stabilit prin acordul comun de voinţă al părţilor semnatare ale contractului, ci de indicatorul ediţie difuzată, care nu este reglementat prin contract sub aspectul calculării contravalorii serviciilor prestate.
În acest sens, se poate observa că pârâta a făcut dovada efectuării demersurilor necesare clarificării sumei cuprinsă în factura nr.20 din 01.11.2012, în valoare de 57.383,98 lei, solicitând emiterea unei noi facturi pentru serviciile prestate efectiv şi angajându-se să achite de îndată sumele ce vor fi corect facturate (filele 59-60).
Faţă de situaţia de fapt existentă în cauză, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art.969 C. civ., potrivit cărora: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau prin cauzele autorizate de lege”, fiind instituit principiul forţei obligatorii a contractului, conform căruia înţelegerile valabil încheiate se impun părţilor întocmai ca şi legea, convenţiile fiind astfel obligatorii, iar nu facultative.
În materia obligaţiilor, creditorul care pretinde executarea unei creanţe trebuie să dovedească existenţa ei, iar debitorul care pretinde că s-a eliberat, va trebui să facă dovada plăţii.
Sub acest aspect, instanţa apreciază că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat existenţa în patrimoniul reclamantei care a emis factura a creanţei constând în suma de 57.383,98 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.20 din 01.11.2012, atâta timp cât suma a fost facturată printr-o interpretare a clauzelor contractului care nu îşi găseşte suportul în voinţa comună a părţilor exprimată prin semnarea contractului.
Faţă de situaţia de fapt existentă în cauză, instanţa reţine că nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei pentru plata sumei de 57.383,98 lei, din moment ce pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel cum au fost asumate, nefiind dovedită existenţa vreunei fapte ilicite săvârşite de aceasta şi, prin urmare, nici atingerea vreunui drept subiectiv patrimonial al reclamanţilor şi nici producerea vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor.
De asemenea, instanţa reţine că susţinerile reclamanţilor privind încălcarea de către pârâtă a obligaţiei de consultare prealabilă sunt neîntemeiate, atâta timp cât la art.13 penultimul alineat s-a convenit că prin sezon se înţelege un număr de 36 de ediţii iniţial contractate cu Casa de Producţie TV Z şi numărul de ediţii ulterior contractate perioadei iniţiale prin încheierea de Acte Adiţionale între beneficiar şi Casa de Producţie corespunzătoare fiecărui sezon.
Aşadar, din această clauză rezultă cu evidenţă că numărul de 36 de ediţii a fost convenit în mod expres doar pentru primul sezon, urmând ca ulterior acesta să fie stabilit în raport de actele adiţionale ce se încheiau în viitor cu Casa de Producţie, pârâta neangajându-se în niciun caz la un număr de ediţii viitoare pe care nu avea de unde să-l cunoască la momentul semnării contractului de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, acesta depinzând în mod clar de acte adiţionale ce urmau a fi încheiate în viitor.
Mai mult, această interpretare este confirmată şi întărită de însăşi clauza de la ultimul alineat al art.13.1, unde părţile au stabilit de comun acord că beneficiarul are obligaţia de a notifica prestatorul şi/sau interpretul de începerea fiecărui sezon în parte şi numărul corespunzător de ediţii aferente fiecărui sezon.
Faţă de această clauză, instanţa reţine că pârâta nu s-a obligat să consulte în prealabil reclamanţii, ci doar să-i notifice cu privire la elementele contractului mai sus menţionate, iar schimbările intervenite în formatul de difuzare a emisiunii, respectiv prin difuzarea unei ediţii produse, în două părţi, nu au nicio influenţă asupra numărului de ediţii produse, atâta timp cât indicatorul ediţie produsă pentru calcularea contravalorii serviciilor prestate nu a fost schimbat, prin modificarea contractului, cu un alt indicator, respectiv ediţie difuzată, chiar dacă schimbările cu privire la difuzare au implicat activităţi suplimentare din partea interpretului.
În ceea ce priveşte rezilierea contractului, instanţa reţine că potrivit art.13.3 din contract, prestatorul şi interpretul au dreptul de a considera contractul ca fiind reziliat de plin drept fără cerere de chemare în judecată, punere în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă în cazul nerespectării de către beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile asumate la art.7 lit.a), b) sau c) şi nu remediază această situaţie în termen de 15 zile de la semnalarea încălcării. Potrivit art.7.1 lit.a) din contract, beneficiarul se obligă să achite onorariul cuvenit prestatorului în cuantumul prevăzut la art.5, precum şi la termenele, în condiţiile şi în modalităţile stabilite în articolul menţionat.
Faţă de considerentele mai sus prezentate, se poate observa că în cauză nu sunt întrunite condiţiile intervenirii rezilierii contractului de prestări servicii nr.1261/02.06.2011, astfel cum au fost convenite de părţi, atâta timp cât nu s-a dovedit că pârâta nu şi-ar fi respectat obligaţiile contractuale referitoare la consultarea prealabilă şi pe cele legate de plata contravalorii serviciilor de care a beneficiat.
Pe cale de consecinţă, pârâta nu poate fi obligată nici la plata daunelor-interese solicitate de reclamanţi în cadrul capătului 2 de cerere pentru rezilierea contractului în baza art.13.5 din contract.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept prezentate, instanţa va respinge capetele unu şi doi de cerere, indicate la pct.1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantii S.C. GM S.R.L. şi GV în contradictoriu cu pârâta S.C. DMI S.A, ca fiind neîntemeiate.
Faţă de dispoziţiile art.274 alin.1 şi 3 C. proc. civ., instanţa va obliga reclamanţii în solidar să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 lei, reprezentând onorariu redus de avocat.
În ceea ce priveşte reducerea onorariului de avocat de la suma de 23.425,84 lei la 10.000 lei, instanţa apreciază suma de 10.000 lei corespunde unui nivel rezonabil în raport de cuantumul pretenţiilor reclamanţilor şi de activitatea desfăşurată de avocat pentru pârâtă, precum şi de natura şi complexitatea cauzei, fiind de notat că din această sumă vor fi achitate de către avocat şi impozitele, taxele şi contribuţiile pe care le datorează bugetului general consolidat al statului, precum şi baroului de avocaţi, obligaţiile respective fiind calculate prin raportare la onorariul perceput de avocat.
Totodată, se poate observa că onorariul de avocat în cuantum de 10.000 lei corespunde criteriilor de apreciere prevăzute la art.127 din Statutul profesiei de avocat, existând aşadar proporţionalitate între munca desfăşurată de avocat şi onorariul achitat de pârâtă, fiind de subliniat faptul că unele dintre criteriile stabilite la art.127 privesc importanţa intereselor în cauză, avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat şi situaţia financiară a clientului.
Instanţa va lua act că reclamanţii îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
