Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile depuse la f. 4 – 8 în dosar, reiese că defuncta O.M.J a decedat la data de 12.11.2012, potrivit menţiunilor din actul de deces nr. XXXX/13.11.2012. Reclamantul este fratele defunctei iar pârâtul soţul supravieţuitor al acesteia.
La data de 1.11.2006 O.MJ. a întocmit testamentul autentificat sub nr. 1762 de Societatea Civila “Libra” Biroul Notarial – Notari Asociati prin care a înţeles să îl instituie pe pârât ca legatar universal. În baza acestui testament s-au întocmit certificatele de moştenitor nr. 21/29.11.2012 şi nr. 23/10.12.2012 emise de BNP I.N. în dosarul notarial nr. 33/2012, prin care s-a constatat că pârâtul este unicul moştenitor de pe urma defunctei O.M.J. în calitate de legatar universal.
Numita C.N., sora defunctei şi a reclamantului, a declarat că înţelege să rămână străină de succesiunea de pe urma defunctei OMJ, semnând declaraţia de renunţare la succesiune autentificată de S.P.N. Z şi J sub nr. 424/27.02.2014 f. 178).
Conform relaţiilor comunicate de către Camera Notarilor Publici Bucureşti, reclamantul nu a renunţat la succesiunea de pe urma surorii sale.
Reclamantul a solicitat prin acţiunea de faţă constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor indicate, invocând frauda la lege, şi anularea testamentului pentru lipsa discernământului.
Referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor, faţă de data decesului defunctei şi de prevederile art. 6 alin. 2 NCC instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil.
Conform art. 976 alin. 2 NCC colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv cu defunctul. Totodată, art. 1087 NCC stabileşte că sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.
Potrivit art. 72 alin. 1 şi 3 din legea nr. 36/1995 – în forma în vigoare la data emiterii certificatelor de moştenitor contestate – „după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit. Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament”.
Reclamantul a solicitat nulitatea absolută a certificatelor de moştenitor la care s-a făcut referire anterior invocând frauda la lege, întrucât nu a fost citat în dosarul notarial nr. 33/2012 al BNP I. N.
Art. 1237 NCC stabileşte: cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Acest articol, deşi plasat în cartea V a Codului civil, este aplicabil pentru toate actele juridice, nu doar pentru cele bilaterale.
Astfel, pentru a se reţine o fraudă la lege, trebuie să se dovedească două elemente conexe: faptul că s-a eludat aplicarea unei norme juridice imperative, precum şi faptul că respectivul act juridic a reprezentat mijlocul de eludare.
Or, în cazul de faţă, instanţa reţine că nu s-a eludat nicio normă juridică imperativă. Astfel cum rezultă din textul legal redat mai sus, BNP IN avea obligaţia de a cita în dosarul notarial în care s-au emis certificatele de moştenitor nr. 21/29.11.2012 şi nr. 23/10.12.2012 numai pe pârât, întrucât acesta era legatar universal instituit printr-un testament autentic, iar reclamantul nu este moştenitor rezervatar, putând fi exheredat indirect, conform art. 1074 alin. 2 teza a II-a NCC.
Prin urmare, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege pentru a se constata o fraudă la lege în privinţa celor două certificate de moştenitor.
Cât priveşte cererea de anulare a testamentului autentificat sub nr. 1762/1.11.2006 de Societatea Civila “Libra” Biroul Notarial – Notari Asociati, faţă de susţinerile reclamantului prezentate pe parcursul judecăţii, instanţa reţine că motivul invocat îl reprezintă lipsa discernământului.
Având în vedere data încheierii testamentului şi prevederile art. 6 alin. 2 NCC, instanţa reţine că sunt aplicabile în cauză prevederile vechiului Cod Civil de la 1864.
Prin sentinţa civilă nr. 1932/6.02.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul cu nr. 17467/299/2011 s-a dispus punerea sub interdicţie a defunctei OMJ. În considerentele aceste sentinţe s-a reţinut că O MJ, născută la …, a fost diagnosticată cu demenţă tip mixt, fiind încadrată în grad de handicap „grav” potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. … /01.11.2007 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Totodată, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/714/2011 efectuat în acea cauză (f. 112 – 115 în prezentul dosar) s-a reţinut că defuncta prezenta Demenţă Alzheimer – stadiu grav şi că nu avea la acel moment capacitatea psihică de autoîngrijire şi autocontrol şi de a decide conform propriilor interese.
Examinând toate actele medicale aflate la f. 112 – 126 în dosar rezultă că acestea vizează perioada 2007 – 2011.
În raport de aceste acte medicale, instanţa constată că nu s-a făcut dovada lipsei discernământului testatoarei OMJ, astfel cum a afirmat reclamanta.
Astfel, toate informaţiile provenite din aceste acte medicale sunt din perioada ulterioară încheierii testamentului.
Regimul juridic al nulităţii unui act juridic cuprinde condiţiile esenţiale, de fond şi de validitate pentru încheierea sa valabilă (prevăzute în materia actelor juridice sinalagmatice de art. 948 şi următoarele Cod Civil 1864, texte aplicabile şi în materia actului juridic unilateral, cum este testamentul), or este necesar ca încălcarea dispoziţiilor ce reglementează aceste condiţii să se fi produs la momentul încheierii actului.
Din acest punct de vedere ar fi fost necesar ca reclamantul să facă dovada lipsei discernământului testatoarei anterior sau la momentul încheierii testamentului în discuţie, respectiv data de 1.11.2006.
Coroborând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză – NF – propusă de pârât (f. 209) şi ŢM – propusă de reclamant (f. 242) – reiese că la sfârşitul anului 2006 (perioadă în care s-a întocmit testamentul atacat) defuncta se afla în deplinătatea facultăţilor mintale, comportându-se normal, vorbind coerent, având probleme doar cu vederea. Ulterior, după 2008 starea sa de sănătate s-a deteriorat nemaifiind coerentă în conversaţie.
Referitor la proba cu expertiză medico – legală, instanţa a apreciat-o ca neutilă dat fiind că actele medicale depuse la dosar vizau perioada ulterioară întocmirii testamentului atacat. De asemenea, conform relaţiilor comunicate la f. 247 – 247, 226, 213, 215 – 219, nu au putut fi identificate acte medicale în ceea ce o priveşte pe defunctă din perioada lunii noiembrie 2006.
Cât priveşte celelalte susţineri ale reclamantului formulate pe parcursul judecăţii, instanţa reţine că testamentul în discuţie este un act autentic, făcând dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările agentului instrumentator (respectiv, notarul), deci şi în ceea ce priveşte semnătura aplicată de către defunctă pe înscrisul în discuţie.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada unor motive de nulitate care să afecteze testamentul încheiat de defunctă, iar împrejurările invocate de reclamant legate de atitudinea presupus violentă a pârâtului, care ar fi izolat-o pe defunctă de familia sa, pot reprezenta eventual cauze de revocare a testamentului pentru ingratitudine, însă analiza lor excede cadrului procesual obiectiv cu care reclamantul a învestit instanţa.
În acest context, instanţa reţine că şi capetele de cerere subsecvente, indicate de reclamant în cererea introductivă, sunt neîntemeiate, din moment ce nu s-a constatat vreo cauză de nulitate a testamentului.
Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul O.M., ca neîntemeiată.
Ţinând seama de soluţia pronunţată asupra excepţiilor lipsei calităţii procesual pasive la termenul de judecată de la 11.04.2014 acţiunea formulată de reclamantul R.G.P. în contradictoriu cu pârâtele BNPUBLIC IN şi SC “L” BIROUL NOTARIAL – NOTARI ASOCIATI va fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Din înscrisurile depuse la f. 4 – 8 în dosar, reiese că defuncta O.M.J a decedat la data de 12.11.2012, potrivit menţiunilor din actul de deces nr. XXXX/13.11.2012. Reclamantul este fratele defunctei iar pârâtul soţul supravieţuitor al acesteia.
La data de 1.11.2006 O.MJ. a întocmit testamentul autentificat sub nr. 1762 de Societatea Civila “Libra” Biroul Notarial – Notari Asociati prin care a înţeles să îl instituie pe pârât ca legatar universal. În baza acestui testament s-au întocmit certificatele de moştenitor nr. 21/29.11.2012 şi nr. 23/10.12.2012 emise de BNP I.N. în dosarul notarial nr. 33/2012, prin care s-a constatat că pârâtul este unicul moştenitor de pe urma defunctei O.M.J. în calitate de legatar universal.
Numita C.N., sora defunctei şi a reclamantului, a declarat că înţelege să rămână străină de succesiunea de pe urma defunctei OMJ, semnând declaraţia de renunţare la succesiune autentificată de S.P.N. Z şi J sub nr. 424/27.02.2014 f. 178).
Conform relaţiilor comunicate de către Camera Notarilor Publici Bucureşti, reclamantul nu a renunţat la succesiunea de pe urma surorii sale.
Reclamantul a solicitat prin acţiunea de faţă constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor indicate, invocând frauda la lege, şi anularea testamentului pentru lipsa discernământului.
Referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor, faţă de data decesului defunctei şi de prevederile art. 6 alin. 2 NCC instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil.
Conform art. 976 alin. 2 NCC colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv cu defunctul. Totodată, art. 1087 NCC stabileşte că sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.
Potrivit art. 72 alin. 1 şi 3 din legea nr. 36/1995 – în forma în vigoare la data emiterii certificatelor de moştenitor contestate – „după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit. Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament”.
Reclamantul a solicitat nulitatea absolută a certificatelor de moştenitor la care s-a făcut referire anterior invocând frauda la lege, întrucât nu a fost citat în dosarul notarial nr. 33/2012 al BNP I. N.
Art. 1237 NCC stabileşte: cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Acest articol, deşi plasat în cartea V a Codului civil, este aplicabil pentru toate actele juridice, nu doar pentru cele bilaterale.
Astfel, pentru a se reţine o fraudă la lege, trebuie să se dovedească două elemente conexe: faptul că s-a eludat aplicarea unei norme juridice imperative, precum şi faptul că respectivul act juridic a reprezentat mijlocul de eludare.
Or, în cazul de faţă, instanţa reţine că nu s-a eludat nicio normă juridică imperativă. Astfel cum rezultă din textul legal redat mai sus, BNP IN avea obligaţia de a cita în dosarul notarial în care s-au emis certificatele de moştenitor nr. 21/29.11.2012 şi nr. 23/10.12.2012 numai pe pârât, întrucât acesta era legatar universal instituit printr-un testament autentic, iar reclamantul nu este moştenitor rezervatar, putând fi exheredat indirect, conform art. 1074 alin. 2 teza a II-a NCC.
Prin urmare, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege pentru a se constata o fraudă la lege în privinţa celor două certificate de moştenitor.
Cât priveşte cererea de anulare a testamentului autentificat sub nr. 1762/1.11.2006 de Societatea Civila “Libra” Biroul Notarial – Notari Asociati, faţă de susţinerile reclamantului prezentate pe parcursul judecăţii, instanţa reţine că motivul invocat îl reprezintă lipsa discernământului.
Având în vedere data încheierii testamentului şi prevederile art. 6 alin. 2 NCC, instanţa reţine că sunt aplicabile în cauză prevederile vechiului Cod Civil de la 1864.
Prin sentinţa civilă nr. 1932/6.02.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul cu nr. 17467/299/2011 s-a dispus punerea sub interdicţie a defunctei OMJ. În considerentele aceste sentinţe s-a reţinut că O MJ, născută la …, a fost diagnosticată cu demenţă tip mixt, fiind încadrată în grad de handicap „grav” potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. … /01.11.2007 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Totodată, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/714/2011 efectuat în acea cauză (f. 112 – 115 în prezentul dosar) s-a reţinut că defuncta prezenta Demenţă Alzheimer – stadiu grav şi că nu avea la acel moment capacitatea psihică de autoîngrijire şi autocontrol şi de a decide conform propriilor interese.
Examinând toate actele medicale aflate la f. 112 – 126 în dosar rezultă că acestea vizează perioada 2007 – 2011.
În raport de aceste acte medicale, instanţa constată că nu s-a făcut dovada lipsei discernământului testatoarei OMJ, astfel cum a afirmat reclamanta.
Astfel, toate informaţiile provenite din aceste acte medicale sunt din perioada ulterioară încheierii testamentului.
Regimul juridic al nulităţii unui act juridic cuprinde condiţiile esenţiale, de fond şi de validitate pentru încheierea sa valabilă (prevăzute în materia actelor juridice sinalagmatice de art. 948 şi următoarele Cod Civil 1864, texte aplicabile şi în materia actului juridic unilateral, cum este testamentul), or este necesar ca încălcarea dispoziţiilor ce reglementează aceste condiţii să se fi produs la momentul încheierii actului.
Din acest punct de vedere ar fi fost necesar ca reclamantul să facă dovada lipsei discernământului testatoarei anterior sau la momentul încheierii testamentului în discuţie, respectiv data de 1.11.2006.
Coroborând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză – NF – propusă de pârât (f. 209) şi ŢM – propusă de reclamant (f. 242) – reiese că la sfârşitul anului 2006 (perioadă în care s-a întocmit testamentul atacat) defuncta se afla în deplinătatea facultăţilor mintale, comportându-se normal, vorbind coerent, având probleme doar cu vederea. Ulterior, după 2008 starea sa de sănătate s-a deteriorat nemaifiind coerentă în conversaţie.
Referitor la proba cu expertiză medico – legală, instanţa a apreciat-o ca neutilă dat fiind că actele medicale depuse la dosar vizau perioada ulterioară întocmirii testamentului atacat. De asemenea, conform relaţiilor comunicate la f. 247 – 247, 226, 213, 215 – 219, nu au putut fi identificate acte medicale în ceea ce o priveşte pe defunctă din perioada lunii noiembrie 2006.
Cât priveşte celelalte susţineri ale reclamantului formulate pe parcursul judecăţii, instanţa reţine că testamentul în discuţie este un act autentic, făcând dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările agentului instrumentator (respectiv, notarul), deci şi în ceea ce priveşte semnătura aplicată de către defunctă pe înscrisul în discuţie.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada unor motive de nulitate care să afecteze testamentul încheiat de defunctă, iar împrejurările invocate de reclamant legate de atitudinea presupus violentă a pârâtului, care ar fi izolat-o pe defunctă de familia sa, pot reprezenta eventual cauze de revocare a testamentului pentru ingratitudine, însă analiza lor excede cadrului procesual obiectiv cu care reclamantul a învestit instanţa.
În acest context, instanţa reţine că şi capetele de cerere subsecvente, indicate de reclamant în cererea introductivă, sunt neîntemeiate, din moment ce nu s-a constatat vreo cauză de nulitate a testamentului.
Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul O.M., ca neîntemeiată.
Ţinând seama de soluţia pronunţată asupra excepţiilor lipsei calităţii procesual pasive la termenul de judecată de la 11.04.2014 acţiunea formulată de reclamantul R.G.P. în contradictoriu cu pârâtele BNPUBLIC IN şi SC “L” BIROUL NOTARIAL – NOTARI ASOCIATI va fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
