Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 07.08.20101, intre reclamant, in calitate de vanzator si parat, în calitate de cumparator a intervenit conventia de vanzare-cumparare, pentru pretul de 2500 de lei, a autoturismului marca Dacia 1307, serie motor …., serie sasiu …., cu numar de inmatriculare …, autoturism al carui proprietar era reclamantul, astfel cum rezulta din carte de identitate a vehiculului.
Desi intre parti s-a încheiat un act scris constand in inscrisul sub semnatura privata intitulat „contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit”(fila 4), in care s-a materializat acordul de vointa al partilor, paratul nu s-a mai prezentat la organele competente in vederea efectuarii formalitatilor de inscriere a autoturismului pe numele cumparatorului.
Din probele administrate, instanta retine recunoasterea paratului in sensul incheierii contractului de vanzare-cumparare si al neefectuarii formalitatilor la organele competente.
Potrivit art. 1295 Cod civil, vânzarea-cumpărarea este un contract consensual şi translativ de proprietate, astfel încât, prin simplul acord de voinţă al părţilor şi fără îndeplinirea vreunei formalităţi, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Actiunea in constatare este admisibila in conditiile in care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispozitie o actiune in realizare, contractul de vanzare-cumparare fiind deja incheiat ca efect al realizarii acordului de vointa al partilor, iar, pe de alta parte, justifica un interes in promovarea prezentei actiuni, respectiv radierea autoturismului de pe numele său şi înmatricularea acestuia pe numele pârâtului cumpărător, respectiv înscrirea menţiunilor noului deţinător al autovehiculului în cartea de identitate, operatiuni care urmeaza sa se realizeze pe baza hotararii judecatoresti de catre organele competente, in conditiile în care paratul refuza sa se prezinte personal pentru aceste demersuri.
Fata de considerentele mai sus aratate, instanta apreciaza actiunea ca fiind intemeiata, astfel ca, in baza art. 111 Cod procedura civila, urmeaza sa o admita si sa constate intervenita conventia de vanzare-cumparare, la data de 07.08.2010, intre reclamant, in calitate de vanzator si parat, in calitate de cumparator si transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1307, serie motor …, serie sasiu …, cu numar de inmatriculare … din patrimoniul reclamantului in patrimoniul paratului.
Cu privire la chitanţa din 09.09.2014 depusă la dosar la data de 12.11.2014 ulterior închiderii dezbaterilor şi reţinerii în pronunţare a cauzei, instanţa constată că cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost realizată abia odată cu concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, capăt de cerere cu care instanţa nu a fost legal învestită, iar oricum, instanţa nu poate ţine cont de înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor, conform art. 452 C.proc.civ şi 394 alin. (3) C.proc.civ.
La data de 07.08.20101, intre reclamant, in calitate de vanzator si parat, în calitate de cumparator a intervenit conventia de vanzare-cumparare, pentru pretul de 2500 de lei, a autoturismului marca Dacia 1307, serie motor …., serie sasiu …., cu numar de inmatriculare …, autoturism al carui proprietar era reclamantul, astfel cum rezulta din carte de identitate a vehiculului.
Desi intre parti s-a încheiat un act scris constand in inscrisul sub semnatura privata intitulat „contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit”(fila 4), in care s-a materializat acordul de vointa al partilor, paratul nu s-a mai prezentat la organele competente in vederea efectuarii formalitatilor de inscriere a autoturismului pe numele cumparatorului.
Din probele administrate, instanta retine recunoasterea paratului in sensul incheierii contractului de vanzare-cumparare si al neefectuarii formalitatilor la organele competente.
Potrivit art. 1295 Cod civil, vânzarea-cumpărarea este un contract consensual şi translativ de proprietate, astfel încât, prin simplul acord de voinţă al părţilor şi fără îndeplinirea vreunei formalităţi, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Actiunea in constatare este admisibila in conditiile in care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispozitie o actiune in realizare, contractul de vanzare-cumparare fiind deja incheiat ca efect al realizarii acordului de vointa al partilor, iar, pe de alta parte, justifica un interes in promovarea prezentei actiuni, respectiv radierea autoturismului de pe numele său şi înmatricularea acestuia pe numele pârâtului cumpărător, respectiv înscrirea menţiunilor noului deţinător al autovehiculului în cartea de identitate, operatiuni care urmeaza sa se realizeze pe baza hotararii judecatoresti de catre organele competente, in conditiile în care paratul refuza sa se prezinte personal pentru aceste demersuri.
Fata de considerentele mai sus aratate, instanta apreciaza actiunea ca fiind intemeiata, astfel ca, in baza art. 111 Cod procedura civila, urmeaza sa o admita si sa constate intervenita conventia de vanzare-cumparare, la data de 07.08.2010, intre reclamant, in calitate de vanzator si parat, in calitate de cumparator si transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1307, serie motor …, serie sasiu …, cu numar de inmatriculare … din patrimoniul reclamantului in patrimoniul paratului.
Cu privire la chitanţa din 09.09.2014 depusă la dosar la data de 12.11.2014 ulterior închiderii dezbaterilor şi reţinerii în pronunţare a cauzei, instanţa constată că cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost realizată abia odată cu concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, capăt de cerere cu care instanţa nu a fost legal învestită, iar oricum, instanţa nu poate ţine cont de înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor, conform art. 452 C.proc.civ şi 394 alin. (3) C.proc.civ.
