Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 3.11.2014, sub nr. 53332/299/2014, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâţii C.F.C. şi C.A.D., solicitând instanţei ca, în temeiul art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, să dispună obligarea pârâţilor la racordarea apartamentului reclamantei la branşamentul comun de apă al imobilului, de la care a fost debranşată abuziv de către aceştia, fără acordul său, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, reclamanta a arătat că este proprietarul apartamentului situat în …, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1179/112/1997, celălalt apartament din casa naţionalizată fiind deţinut de pârâţi. A susţinut că abuzurile pârâţilor au continuat prin debranşarea sa de la instalaţia de apă în data de 15 decembrie 2013, în plină iarnă, imobilul fiind racordat la instalaţia de apă şi canalizare cu un singur branşament care se află în două cămine, la care au acces doar pârâţii. A menţionat că a achitat apa, în fiecare lună, în sistem pauşal la A.N. S.A. A mai afirmat că pârâţii i-au obstrucţionat şi accesul la tabloul electric al imobilului, acesta fiind inclus într-o anexă construită fără autorizaţie de construire.
În continuare, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, urgenţa fiind justificată de faptul că apa este un element vital pentru supravieţuirea unei persoane şi pentru un trai decent, necesarul de apă fiind asigurat cu bidoane de către familie, şi fiind afectat şi sistemul de încălzire al apartamentului. A mai făcut referiri şi la obstrucţionarea accesului la instalaţia electrică şi la pericolul rezultat. Cu privire la caracterul vremelnic s-a arătat că solicită ca racordarea apartamentului la instalaţia de apă şi la accesul liber la instalaţia electrică să fie dispuse până la soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată. Cu privire la neprejudecarea fondului s-a solicitat să se facă o analiză sumară a fondului, temeinicia cererii de chemare în judecată urmând să se analizeze în procedura de drept comun.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 996 Cod de procedură civilă.
În dovedirea pretenţiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâţilor.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 62).
Întâmpinarea nu este obligatorie potrivit art. 998 Cod procedură civilă. La data de 2.12.2014, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.
În motivarea întâmpinării, pârâţii au susţinut că cele două imobile sunt delimitate în fapt printr-un gard realizat aproximativ acum 20 de ani, acestea având curţi şi intrări separate şi fiind racordate la utilităţi proprii şi nefiind efectuate demersuri de către pârâţi în sensul limitării accesului la aceste utilităţi sau curţi. Au arătat că relaţiile dintre părţi au devenit tensionate, în urma încercării făcute la solicitarea fiului reclamantei de a vinde cele două imobile, ajungându-se la formularea unei plângeri penale pentru loviri şi alte violenţe.
Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, pârâţii au învederat că reclamanta susţine că a fost debranşată de la apă în luna decembrie 2013, neînţelegând cum a stat un an fără apă potabilă, în condiţiile în care cererea putea fi formulată în cel mai scurt timp. Au considerat că intenţia directă este de a şicana pârâţii, având în vedere că li s-a solicitat să fie de acord cu contorizarea individuală a consumului de apă, nefiind notificaţi pentru lipsa apei. Cu privire la instalaţia electrică, pârâţii au afirmat că nu este justificată urgenţa, reclamanta recunoscând că este alimentată. Au menţionat că nu au făcut niciun demers în a limita accesul la branşamentul de apă şi curent.
Nu s-au indicat probele solicitate în dovedirea întâmpinării.
Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, reclamanta renunţând la proba cu interogatoriul pârâţilor şi fiind respinse probele cu martori şi interogatoriu, solicitate de pârâţi în şedinţa publică din 2.12.2014.
Analizând susţinerile părţilor şi înscrisurile depuse la dosar, în vederea soluţionării cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine următoarele:
Reglementând prin dispoziţiile art. 996 Cod procedură civilă, invocate de reclamantă, procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a stabilit condiţiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă. Astfel, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, pe calea ordonanţei preşedinţiale neputând fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.
În speţă, măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale nu au caracter urgent şi nu s-a făcut dovada existenţei aparenţei dreptului pretins de reclamantă.
În privinţa urgenţei, legiuitorul nu defineşte acest concept, ci doar indică situaţiile ce pot face necesară o intervenţie a justiţiei şi anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării. Condiţia urgenţei trebuie apreciată şi în considerarea comportamentului reclamantei şi a intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială.
În speţă, solicitarea pe calea ordonanţei preşedinţiale a obligării pârâţilor la racordarea apartamentului reclamantei la branşamentul comun de apă al imobilului s-a făcut după aproape un an de la data la care reclamanta susţine că a fost debranşată (15 decembrie 2013). În acest interval de timp, reclamanta avea posibilitatea obţinerii măsurii potrivit dreptului comun sau a execuţiei unui nou branşament pentru partea din construcţie pe care o deţine în proprietate. Or, în pofida caracterului important al racordării imobilului la reţeaua de apă potabilă, reclamanta nu a efectuat niciun demers eficient în acest sens şi nu a explicat modalitatea în care a continuat să locuiască în imobil timp de aproape un an, inclusiv în iarna anului precedent.
În consecinţă, reţinând că intervalul de timp de peste 10 luni scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială este incompatibil cu caracterul urgent prevăzut de art. 996 Cod procedură civilă, instanţa consideră că este neîntemeiată cererea reclamantei de a se dispune măsura în cadrul unei proceduri sumare, fără administrarea unui probatoriu care să permită stabilirea situaţiei de fapt în legătură cu furnizarea utilităţilor la apartamentul reclamantei.
În privinţa aparenţei dreptului dedus judecăţii, instanţa constată că reclamanta nu a depus contractele de furnizare a utilităţilor sau alte înscrisuri din care să rezulte că ar avea acces la acestea. De asemenea, nu s-a dovedit sistarea utilităţilor către apartamentul pe care reclamanta îl deţine în proprietate, nefiind depus niciun înscris prin care furnizorii de utilităţi să constate faptul că proprietatea sa nu este alimentată cu apă potabilă. Având în vedere şi faptul că reclamanta nu a făcut demersuri pentru reconectarea la sistemul de furnizare a apei potabile în intervalul de aproape un an de la data la care susţine că a fost deconectată, precum şi că aceasta a continuat să plătească serviciul respectiv, aparenţa dreptului este în favoarea pârâţilor, fiind credibile afirmaţiile acestora în sensul că nu au făcut demersuri pentru a limita accesul reclamantei la branşament, iar cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale a fost formulată în scop şicanatoriu.
Pentru aceste considerente, reţinând că situaţia în care reclamanta a solicitat emiterea ordonanţei preşedinţiale, după trecerea unei perioade mari de timp de la pretinsul fapt prejudiciabil, este incompatibilă cu caracterul urgent al măsurilor ce se solicită a fi dispuse, precum şi că înscrisurile depuse nu justifică aparenţa dreptului dedus judecăţii, instanţa consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă şi va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 3.11.2014, sub nr. 53332/299/2014, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâţii C.F.C. şi C.A.D., solicitând instanţei ca, în temeiul art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, să dispună obligarea pârâţilor la racordarea apartamentului reclamantei la branşamentul comun de apă al imobilului, de la care a fost debranşată abuziv de către aceştia, fără acordul său, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, reclamanta a arătat că este proprietarul apartamentului situat în …, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1179/112/1997, celălalt apartament din casa naţionalizată fiind deţinut de pârâţi. A susţinut că abuzurile pârâţilor au continuat prin debranşarea sa de la instalaţia de apă în data de 15 decembrie 2013, în plină iarnă, imobilul fiind racordat la instalaţia de apă şi canalizare cu un singur branşament care se află în două cămine, la care au acces doar pârâţii. A menţionat că a achitat apa, în fiecare lună, în sistem pauşal la A.N. S.A. A mai afirmat că pârâţii i-au obstrucţionat şi accesul la tabloul electric al imobilului, acesta fiind inclus într-o anexă construită fără autorizaţie de construire.
În continuare, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, urgenţa fiind justificată de faptul că apa este un element vital pentru supravieţuirea unei persoane şi pentru un trai decent, necesarul de apă fiind asigurat cu bidoane de către familie, şi fiind afectat şi sistemul de încălzire al apartamentului. A mai făcut referiri şi la obstrucţionarea accesului la instalaţia electrică şi la pericolul rezultat. Cu privire la caracterul vremelnic s-a arătat că solicită ca racordarea apartamentului la instalaţia de apă şi la accesul liber la instalaţia electrică să fie dispuse până la soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată. Cu privire la neprejudecarea fondului s-a solicitat să se facă o analiză sumară a fondului, temeinicia cererii de chemare în judecată urmând să se analizeze în procedura de drept comun.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 996 Cod de procedură civilă.
În dovedirea pretenţiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâţilor.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 62).
Întâmpinarea nu este obligatorie potrivit art. 998 Cod procedură civilă. La data de 2.12.2014, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.
În motivarea întâmpinării, pârâţii au susţinut că cele două imobile sunt delimitate în fapt printr-un gard realizat aproximativ acum 20 de ani, acestea având curţi şi intrări separate şi fiind racordate la utilităţi proprii şi nefiind efectuate demersuri de către pârâţi în sensul limitării accesului la aceste utilităţi sau curţi. Au arătat că relaţiile dintre părţi au devenit tensionate, în urma încercării făcute la solicitarea fiului reclamantei de a vinde cele două imobile, ajungându-se la formularea unei plângeri penale pentru loviri şi alte violenţe.
Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, pârâţii au învederat că reclamanta susţine că a fost debranşată de la apă în luna decembrie 2013, neînţelegând cum a stat un an fără apă potabilă, în condiţiile în care cererea putea fi formulată în cel mai scurt timp. Au considerat că intenţia directă este de a şicana pârâţii, având în vedere că li s-a solicitat să fie de acord cu contorizarea individuală a consumului de apă, nefiind notificaţi pentru lipsa apei. Cu privire la instalaţia electrică, pârâţii au afirmat că nu este justificată urgenţa, reclamanta recunoscând că este alimentată. Au menţionat că nu au făcut niciun demers în a limita accesul la branşamentul de apă şi curent.
Nu s-au indicat probele solicitate în dovedirea întâmpinării.
Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, reclamanta renunţând la proba cu interogatoriul pârâţilor şi fiind respinse probele cu martori şi interogatoriu, solicitate de pârâţi în şedinţa publică din 2.12.2014.
Analizând susţinerile părţilor şi înscrisurile depuse la dosar, în vederea soluţionării cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine următoarele:
Reglementând prin dispoziţiile art. 996 Cod procedură civilă, invocate de reclamantă, procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a stabilit condiţiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă. Astfel, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, pe calea ordonanţei preşedinţiale neputând fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.
În speţă, măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale nu au caracter urgent şi nu s-a făcut dovada existenţei aparenţei dreptului pretins de reclamantă.
În privinţa urgenţei, legiuitorul nu defineşte acest concept, ci doar indică situaţiile ce pot face necesară o intervenţie a justiţiei şi anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării. Condiţia urgenţei trebuie apreciată şi în considerarea comportamentului reclamantei şi a intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială.
În speţă, solicitarea pe calea ordonanţei preşedinţiale a obligării pârâţilor la racordarea apartamentului reclamantei la branşamentul comun de apă al imobilului s-a făcut după aproape un an de la data la care reclamanta susţine că a fost debranşată (15 decembrie 2013). În acest interval de timp, reclamanta avea posibilitatea obţinerii măsurii potrivit dreptului comun sau a execuţiei unui nou branşament pentru partea din construcţie pe care o deţine în proprietate. Or, în pofida caracterului important al racordării imobilului la reţeaua de apă potabilă, reclamanta nu a efectuat niciun demers eficient în acest sens şi nu a explicat modalitatea în care a continuat să locuiască în imobil timp de aproape un an, inclusiv în iarna anului precedent.
În consecinţă, reţinând că intervalul de timp de peste 10 luni scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială este incompatibil cu caracterul urgent prevăzut de art. 996 Cod procedură civilă, instanţa consideră că este neîntemeiată cererea reclamantei de a se dispune măsura în cadrul unei proceduri sumare, fără administrarea unui probatoriu care să permită stabilirea situaţiei de fapt în legătură cu furnizarea utilităţilor la apartamentul reclamantei.
În privinţa aparenţei dreptului dedus judecăţii, instanţa constată că reclamanta nu a depus contractele de furnizare a utilităţilor sau alte înscrisuri din care să rezulte că ar avea acces la acestea. De asemenea, nu s-a dovedit sistarea utilităţilor către apartamentul pe care reclamanta îl deţine în proprietate, nefiind depus niciun înscris prin care furnizorii de utilităţi să constate faptul că proprietatea sa nu este alimentată cu apă potabilă. Având în vedere şi faptul că reclamanta nu a făcut demersuri pentru reconectarea la sistemul de furnizare a apei potabile în intervalul de aproape un an de la data la care susţine că a fost deconectată, precum şi că aceasta a continuat să plătească serviciul respectiv, aparenţa dreptului este în favoarea pârâţilor, fiind credibile afirmaţiile acestora în sensul că nu au făcut demersuri pentru a limita accesul reclamantei la branşament, iar cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale a fost formulată în scop şicanatoriu.
Pentru aceste considerente, reţinând că situaţia în care reclamanta a solicitat emiterea ordonanţei preşedinţiale, după trecerea unei perioade mari de timp de la pretinsul fapt prejudiciabil, este incompatibilă cu caracterul urgent al măsurilor ce se solicită a fi dispuse, precum şi că înscrisurile depuse nu justifică aparenţa dreptului dedus judecăţii, instanţa consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă şi va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de reclamanta B.L., având C.N.P. …, cu domiciliul în …, şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „VH”, în …, în contradictoriu cu pârâţii C.F.C. şi C.A.D., ambii cu domiciliul în ….
Ia act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare.
Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2.12.2014.
