Atât cuantumul, cât şi dreptul de preferinţă al unei creanţe, trebuie să fie apreciate prin raportare la momentul stipulat în art.64 din lege, respectiv anterior datei de deschidere a procedurii.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1651 din 17.06.2014)
Prin Sentinţa civila nr.1657 din 14.02.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr.33463/3/2013 s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de intimatul-debitor R.P.T. SRL reprezentată legal prin lichidatorul judiciar C.I.T.F.B. S.P.R.L.
S-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul SC A SRL reprezentată legal prin administratorul judiciar S. in contradictoriu cu intimatul-debitor R.P.T. SRL reprezentată legal prin lichidatorul judiciar C.I.T.F.B. S.P.R.L.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca prin încheierea de şedinţă din data de 29.10.2010 Tribunalul Bucureşti-Secţia a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis cererea debitorului SC R.P.T. SRL; in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei a deschis procedura generală împotriva debitorului; a fixat următoarele termene limită: a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii-15 zile de la notificare, precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului – 10.12.2010; c) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe – 30.12.2010; d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor – `13.01.2011; e) data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor – 05.01.2011; a desemnat administrator judiciar C.I. T SPRL cu atribuţiile prevăzute de art.20 rap. la art.49 al.1 lit.a din lege, cu o remuneraţie de 1.500 lei din averea debitorului.
Pe parcursul desfăşurării procedurii colective au formulat cereri de admitere a creanţelor mai mulţi creditori, cereri care au fost verificate de către administratorul judiciar.
Creditorul SC A SRL a fost inscris la masa credala a societatii debitoare in calitate de creditor chirografar în suma de 4.487.147 lei.
Pe parcursul procedurii, dupa inscrierea la masa credala ,creditorul SC A SRL, având in vedere cuprinsul încheierii nr. 10812 din 25.03.2011 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Brăila prin care s-a intabulat in cartea funciara 74074 a imobilului cu nr. cadastral 18819, proprietatea debitoarei SC R P T SRL, privilegiul constructorului in valoare de 395573,89 lei pentru SC A SRL, a solicita înscrierea sa în tabelul definitiv a sumei de 395573,89 lei, reprezentând parte din creanţa totala de 4.487.147 lei cu care a fost înscris în tabelul creanţelor, ca fiind creanţă garantată în temeiul art. 121 pct. 2 din Legea 85/2006.
Prin prezenta contestatie intemeiata pe disp.art.21 din legea insolventei, creditorul reitereaza in procedura insolventei, caracterul garantat al creantei, solicitand asadar inscrierea la masa credala a debitorului SC R P T SRL ca si creanta garantata.
Analizand atat cererea ce a format anterior obiectul dosarului cu nr. 51534/3/2010 solutionata prin sentinta civila cu nr. 6480 din 30.11.2011, dar si contestatia prezenta, se constata ca temeiul de drept, dar si aspectele referitoare la situatia de fapt difera, astfel ca nu se poate concluziona in sensul existentei unei identitati care sa atraga efectul puterii lucrului judecat.
Pe fond, însă, cererea formulată de către creditoarea SC A SRL de înscriere in categoria creantelor garantate în temeiul art. 121 pct. 2 din Legea 85/2006, este neîntemeiată.
Se retine asadar ca la momentul formulării cererii de înscriere la credală creditorul A SRL nu avea nicio garanţie constituită împotriva SC R.P.T. SRL, prin urmare creanţa sa a fost înscrisa în tabelul preliminar în categoria creantelor chirografare,acest aspect fiind de altfel in concordanta si cu declaratia de creanta.
Atât cuantumul, cât şi dreptul de preferinţă al unei creanţe, trebuie să fie apreciate prin raportare la momentul stipulat în art.64 din lege, respectiv anterior datei de deschidere a procedurii. Or, încheierea nr. 10812 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliară Brăila, indicată de către creditor, este pronunţată în 25.03.2011, ulterior deschiderii procedurii împotriva debitorului, iar cu privire la încheierea nr.14199 a Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Brăila pronunţată în dosarul nr.14199/18.04.2011, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a primei încheieri, administratorul judiciar al debitorului a formulat plângere la Judecătoria Brăila, plângere ce face obiectul dosarului nr.5302/196/2011.
Totodata, prin prisma solicitarilor formulate, nu sunt criticate măsurile adoptate in cadrul procedurii insolventei de lichidatorul judiciar, ci faptul ca nu s-ar fi dispus inscrierea corecta la masa credala a unei anumite creante. Or, ”masurile” ce pot forma obiectul contestatiilor reglementate de disp.art.21 din legea insolventei nu se refera la modalitatea in care s-a dispus sau nu inscrierea la masa credala a unei creante. Astfel,pentru definirea masurilor ce caracterizeaza intreaga activitate a lichidatorului/administratorului judiciar trebuie avut in vedere scopul procedurii si anume,maximizarea averii debitorului in vederea stingerii pasivului social.
Prin urmare, modalitatea in care au fost intocmite, afisate si publicate in Buletinul Procedurilor de Insolventa tabelele de creanta nu constituie “masuri” in sensul avut in vedere de art.21 din legea insolventei.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs A SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civilă 1657/14.02.2014 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 33463/3/2013, iar pe fond admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, pentru următoarele motive de recurs:
I. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct7 CPC)
Din analiza hotărârii atacate, se poate observa existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, aspect care se încadrează în motivul de recurs prezent la art. 304 pct.7 CPC
În dispozitivul hotărârii, s-a dispus „admiterea excepţiei autorităţii lucrului judecat”, în loc de respingerea acesteia, conform minutei sentintei.
Mai mult, instanţa a analizat fondul contestaţiei, trecând peste excepţia autorităţii de lucru judecat, pronunţându-se pe temeinicia acesteia.
Pe de altă parte, în cauză este incident motivul de recurs de la art. 304 pct.7 şi pentru aspectul legat de motivarea superficială a contestaţiei. Practic, instanţa a reţinut pe fondul contestaţiei doar că la momentul formulării cererii de înscriere la masa credală A nu avea nicio garanţie constituită împotriva societăţii debitoare, iar că atât cuantumul, cât şi dreptul de preferinţă trebuie să fie apreciate prin raportare la momentul stipulat în art. 64 din lege, respectiv anterior datei de deschidere a procedurii. Totodată, s-a reţinut şi aspectul că măsurile ce pot forma obiectul contestaţiilor reglementate de dispoziţiile art. 21 din legea nr. 85/2006 nu se referă la modalitatea în care s-a dispus sau nu înscrierea la masa credală a unei creanţe.
Recurenta apreciază o astfel de motivare ca fiind una sumară şi superficială, instanţa de fond neanalizând toate aspectele prezentate în contestaţie.
II. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct.9 CPC)
Astfel, recurentul contestator a solicitat înscrierea privilegiului constructorului (A fiind constructorul Mall-ului din Brăila, aflat în patrimoniul debitoarei) în CF nr. 74074 (aferent unui post de transformare) pentru suma de 395.573,89 lei. Deşi iniţial, OCPI Brăila a admis solicitarea, prin încheierea nr. 10812/25.03.2011, ulterior s-a obţinut în instanţă admiterea plângerii formulate de către debitoare. Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr.5302/196/2011, decizia din recurs a Curţii de Apel Galaţi nr. 569/13.11.2013 fiind irevocabila.
De altfel, s-a adus la cunoştinţa recurentei că s-a procedat la radierea din CF nr. 74074 a privilegiului imobiliar înregistrat în favoarea A, în urma deciziei mai sus menţionate.
Totodată, recurentul contestator a solicitat înscrierea privilegiului constructorului şi în CF nr. 74075 (aferent mall-ului din Brăila) pentru garantarea preţului de 7.691.112.78 lei. OCPI Brăila a respins cererea prin încheierea nr. 49346/15,12.2011 pe care A a atacat-o de asemenea cu o cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr. 52578/27.12.2012. Plângerea adresată Judecătoriei Brăila a format obiectul dosarului nr. 1559/196/2012. fiind admisă în fond prin sentinţa civilă nr. 4064/29.05.2012 şi devenită irevocabilă prin anularea apelului ca netimbrat şi nepromovarea căii de atac a recursului.
Prin urmare, instanţa de fond, a făcut referire doar la hotărârile şi încheierile ce ţin de înscrierea în CF nr. 74074 şi nu cele cu privire la înscrierea în CF nr. 74075.
Practic, recurentul contestator a supus analizei lichidatorului debitoarei sentinţa civilă nr. 4064/29.05.2012 din dosarul 1559/196/2012 şi nu sentinţa civilă nr. 254/23.11.2012 din dosarul nr. 5302/196/2011.
Cu referire la aspectele reţinute în motivarea sumară a instanţei de fond,:
Astfel, la data deschiderii procedurii de insolvenţă a R.P.T. SRL, respectiv 29.10.2010, A avea, în calitate de antreprenor, în baza contractelor de antrepriză încheiate cu debitoarea, calitatea de creditor privilegiat, conform prevederilor art. 1737 pct.4 din Codul Civil. De esenţa privilegiului constructorului este natura sa legală, vorbind de un drept care se naşte ope legis.
Chiar dacă vechiul Cod Civil prevedea ca o formalitate prealabilă încheierea unui proces verbal de către un expert numit de judecătoria în a cărei rază teritorială sunt situate edificiile, s-a consacrat pe larg în doctrina şi practica judiciară că dispoziţiile art 1738-1745 din vechiul Cod Civil au fost implicit abrogate prin Legea nr. 7/1996, legea cadastrului si a publicităţii imobiliare, iar conservarea dreptului de urmărire sau de preferinţa se realizează prin înscrierea in noile cârti funciare. Mai mult, chiar şi dispoziţiile art. 710-720 din Codul de procedura Civila care reglementau transcrierea actelor de strămutare si urmărire a proprietăţii si despre inscripţia privilegiilor, ipotecilor au fost abrogate in mod expres prin dispoziţiile art. 69 al. 2 din Legea nr. 7/1996. Acest aspect este de altfel confirmat şi de sentinţa Judecătoriei Brăila, în baza căreia s-a solicitat recunoaşterea calităţii sale de creditor privilegiat.
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că A deţinea această calitate la data deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei, iar dacă ulterior şi-a conservat acest drept, acest lucru nu are nicio relevanţă, neputând fi nesocotit un drept născut ope legis.
În cauza de faţă, privilegiul constructorului aparţinând recurentului contestator la data deschiderii procedurii de insolvenţă a intimatei debitoare, s-a convertit de drept într-o ipotecă legală.
De esenţa privilegiului constructorului este natura sa legală şi de aceea este de reţinut faptul că SC A avea la data deschiderii procedurii de insolvenţă calitatea de creditor garantat, independent de formalităţile de înscriere în Cartea Funciară.
Faţă de cele reţinute de instanţă cu privire la măsurile ce pot forma obiectul contestaţiilor reglementate de dispoziţiile art. 21 din legea nr. 85/2006, în mod justificat recurenta contestatoare şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile acestui articol.
Asupra recursului:
Cu privire la motivul de recurs referitor la contrarietatea intre considerente si dispozitiv, Curtea reţine ca această critica a rămas fară obiect, in raport cu pronunţarea Încheierii din Camera de Consiliu din data de 12.09.2014 prin care instanţa de fond a admis cererea formulata de petenta SC A si a dispus indreptarea erorii materiale din cuprinsul practicalei sentintei civile nr.1657/14.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a civilă, in sensul că se va menţiona corect in cuprinsul dispozitivului sentintei solutia cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat intocmai cum a fost menţionată in cuprinsul considerentelor „respinge ca neintemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat”.
In ce priveşte motivarea superficială a hotărârii, Curtea reţine că sentinţa cuprinde elementele prevăzute de art. 261 Cod proc civ, arătând motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, putând fi exercitat controlul judiciar cu privire la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod proc civ, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea nr.85/2006, „ (1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.
(1^1) În raportul prevăzut la alin. (1) se va menţiona şi remuneraţia administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu menţionarea modalităţii de calcul a acesteia.
(2) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
(3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
(4) Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate.”
Astfel, potrivit art. menţionat, măsurile adoptate in raport pot fi contestate, in speţă de creditorul recurent, or, acesta critică, de fapt, inscrierea creanţei in tabelul creditorului, sub aspectul naturii creanţei, ca fiind pretins garantată, demers ce nu intră sub incidenţa disp. art. 21 din lege.
Modul de trecere a creanţelor şi drepturilor de preferinţă poate fi contestat prin procedura prevăzută de art. 73 sau art. 75 din Legea nr.85/2006, in funcţie de tabelul contestat – preliminar sau definitiv – şi nu calea procedurală prevăzută de art. 21 din lege.
Faptul că judecatorul sindic nu a luat in considerare observaţiile recurentei cu privire la inscrierea in CF nr.74074 nu poate fi verificată, faţă de continutul raportului administratorului judiciar care face referire la inscrierea ipotecii in Cartea Funciara nr.74045, fară ca recurenta să probeze afirmatiile sale cu privire la această eventuală omisiune, care, chiar dacă ar fi fost reală, nu schimbă considerentele reţinute anterior in ce priveşte demersul judiciar al contestatoarei recurente.
Se retin si considerentele primei instanţe potrivit cu care, la momentul formulării cererii de înscriere la credală creditorul A SRL nu avea nicio garanţie constituită împotriva SC R.P.T. SRL, prin urmare creanţa sa a fost înscrisa în tabelul preliminar în categoria creantelor chirografare.
Atât cuantumul, cât şi dreptul de preferinţă al unei creanţe, trebuie să fie apreciate prin raportare la momentul stipulat în art.64 din lege, respectiv anterior datei de deschidere a procedurii.
In consecinţă, faţă de motivele reţinute, Curtea a constatat recursul nefondat şi l-a respins conform art. 312 alin.1 Cod proc civ 1865, fiind de prisos a mai cenzura celelalte aspecte invederate de recurentă (referitoare la imprejurarea ca privilegiul constructorului aparţinând recurentului contestator la data deschiderii procedurii de insolvenţă a intimatei debitoare s-ar fi convertit de drept într-o ipotecă legală), faţă de considerentele arătate, care au caracter prioritar in speţă.
