TRIBUNALUL BRAŞOV
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 492/A/2014
Şedinţa publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE N. F.
Judecător A. B.
Grefier M. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererilor de apel formulate de: Ş. G. A., în calitate de apelant – intervenient în nume propriu şi moştenitor al reclamantului defunct M. I., împotriva Sentinţei civile nr. 6041/15.11.2013 pronunţate de Judecătoria S. în dosarul civil nr. 7202/306/2009 şi împotriva Încheierilor de şedinţă pronunţate de Judecătoria S. la termenele din 04.06.2010, 08.11.2013, 13.11.2013 în acelaşi dosar civil; apelanta – reclamantă N. L. C., împotriva Sentinţei civile nr. 6041/15.11.2013 pronunţate de Judecătoria S. în dosarul civil nr. 7202/306/2009 şi împotriva Încheierilor de şedinţă pronunţate de Judecătoria S. la termenele din 04.06.2010, 08.11.2013, 13.11.2013 în acelaşi dosar civil; apelantul – intervenient M. C.-R., împotriva Sentinţei civile nr. 6041/15.11.2013 pronunţate de Judecătoria S. în dosarul civil nr. 7202/306/2009 şi împotriva Încheierii interlocutorii din data de 18.12.2009 pronunţată de Judecătoria S. în acelaşi dosar civil ce are ca obiect succesiune.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 03.09.2014, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru termenul de judecată din 10.09.2014 şi pentru prezentul termen de judecată.
Instanţa, în aceeaşi compunere, în urma deliberării, a pronunţat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de faţă constată că prin Sentinţa civila nr. 6041/2913 pronunţată de Judecătoria S. s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor N. L.şi M. I., în prezent decedat şi a intervenienţilor Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. invocată de pârâta R. M., în prezent decedată, prin mandatar M. E..
S-a respins excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi intervenienţilor invocată de către pârâta R. M.prin mandatar M. E..
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor N. L. şi M. I., precum şi a intervenienţilor Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. ca şi excepţia lipsei de interes, invocate de continuatorul în drepturi al pârâtei defuncte R.M., M. C. R..
S-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta N. L. C. şi continuatorii legitimării procesuale active a reclamantului defunct M. I., respectiv Ş. A. M. , Ş.I. L. şi Ş. G. A., M. S. , F. M. L. în contradictoriu cu pârâţii R. A. O. A., în nume propriu, C. A. M., precum şi continuatorii legitimării procesuale pasive a pârâtei defuncte R. M., respectiv M. C. R., C. A. M., R. C. I. şi R. A. O..
S-a respins în fond cererea de intervenţie formulată de intervenienţii Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. M. prin mandatar N. L. în contradictoriu cu pârâţii R. M., decedată, R. A. O. A., C. A. M., R.L C. I., M. I., decedat, N. L..
S-a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamanta R. M., decedată, în ceea ce priveşte al IV –lea capăt al acţiunii civile disjuns din dosar 31637/299/2006, petit având ca obiect stabilirea masei succesorale după defunctul R. C. L. în contradictoriu cu pârâta R. A. O..
S-a respins capătul de cerere al IV-lea din acţiunea disjunsă formulată de coreclamantele C. A. M. şi R. C. I. în contradictoriu cu pârâta R. A. O..
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor cat si a exceptiei lipsei de interes reclamanţilor N. L. şi M. I., în prezent decedat şi a intervenienţilor Ş. G. A., Ş. I. L.şi Ş. A. invocată de pârâta R. M., în prezent decedată, prin mandatar M. E., instanta s-a pronuntat prin incheierea din 18.12.2009, astfel incat incheierea fiind interlocuitorie, nu mai exista posibilitatea revenirii asupra ei.
Este adevărat ca efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Or in situatia in care, posterior pronuntării asupra celor doua exceptii, prin respingerea lor prin intermediul unei hotărâri interlocutorii, instanta si-ar schimba opinia, luând in considerare decizia civilă nr 243/2010 Curtii de Apel B., desi exista hotărâri care au satbilit contrariul, s-ar genera controverse ajungându-se la contraziceri in cadrul aceleiasi sentinte.
Având in vedere că maniera de rezolvare a exceptiilor de către instanta a dat nastere, pe parcursul a 4 ani, incepând cu pronuntarea incheierii din 18.12.2009 si până in prezent, la formularea a 17 cereri de recuzare a judecătorului, 2 abtineri si o strămutare a cauzei, se impun următoarele observații, in planul dreptului procesual:
Hotărârea judecătorească reprezintă actul de dispoziție al instanței de judecată cu privire la pretențiile pe care părțile le-au dedus judecății, fiind deci actul final al judecății.
În privința denumirii hotărârilor, art. 255 Cod procedură civilă prevede că hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc “sentințe”, iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc “decizii”; toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc “încheieri”.
Incheierea din 18.12.2009 privind soluționarea exceptiilor invocate de pârâta R. M. are caracterul unei încheieri deoarece prin aceasta nu s-a rezolvat fondul cauzei ci dimpotrivă instanța a dat o dezlegare asupra mai multor excepții cu care a fost investită.
Odată stabilită calificarea hotărârii pronunțate ca fiind aceea de încheiere , reține că la rândul său încheierile de ședință deoarece preced hotărârea se mai numesc și încheieri premergătoare.
La rândul său, încheierile premergătoare sunt de două feluri: preparatorii și interlocutorii.
Încheierea pronunțată de Judecătoria S. are caracterul unei încheieri interlocutorii întrucât prin aceasta instanța de judecată rezolvând un aspect al procesului (soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes) lasă să se întrevadă care va fi soluția procesului.
Încheierea interlocutorie prezintă două caracteristici: prejudecarea fondului și faptul că leagă instanța, care nu va mai putea reveni asupra ei.
Ulterior acestui moment procesual, marcat de incheierea din 18.12.2009, instanta si-a consolidat convingerea intima privind existenta calitatii procesuale active a reclamantilor derivata din legatura lor de rudenie cu A. G. M., pe baza prezumtiei simple, instrument probatoriu permis instantei in temeiul prevederilor art. 1203 C. Civil.
Faptul vecin si conex din mecanismul prezumtiei care a intarit si sprijinit complementar imprejurarea dedusa judecatii (existenta legaturii de rudenie) consta in detinerea de către reclamanti a unui fond privat de corespondenta si documentare, ramas de pe urma defunctului M.A., al carei depozitar este reclamanta N. L..
Nu numai ca acest lucru, al posesiei efective a bunurilor mobile de aceasta natura a fost facut, prin exhibarea in fata instantei a unei mase importante de inscrisuri vechi, purtand patina timpului, din care reies diverse informatii, marturii, documente, fragmante de amintiri, corespondente si care pe parcursul derularii litigiului au fost depuse in copii la dosar pentru justificarea legitimarii procesuale active a celor doi frati N. si M. si a raporturilor lor cu unchiul acestora, dar aceasta permite reclamantilor conceperea unui arbore genealogic corect care sa deschida vocatia la mostenirea defunctului A. G. M..
Interese nepatrimoniale tinand de memoria antecesorilor, a determinat pastrarea acestui fond arhivistic in familia M., de către mama reclamantei, A. M.si autoarea acesteia depozitandu-se astfel inscrisuri care contin elemente de identitate a defunctului M. A., un fond privat de corespondenta si documentare, alaturi de certificate de nastere, acte dotale, acte de vanzare cumparare, carte de alegator.
Este exclus ca acest fond memorialistic si arhivistic, original, apartinand boierului A. M., prezentat instantei, in sedinta publica din 08.11.2013, sa fie detinut de mostenitorii testamentari ai numitei S. V., al carei legatar universal a fost R. C., mostenit la randul sau de mama sa, R. M., autoarea unui contract de intretinere in favoarea paratei M. E. si a unui legat universal in favoarea paratului M. R..
Detinerea acestor documente, pe baza carora s-a stabilit si legatura de rudenie, permite reclamantilor si intervenientilor valorificarea vocatiei lor succesorale concrete la mostenirea autorului lor, A. G. M./M..
În ceea ce priveşte fondul litigiului:
Instanţa a reţinut că reclamantii si intervenientii invocă motivul nulitatii absolute a testamentului autentificat sub nr. 6848/06.03.1992 de Notariatul de Stat al Municipiului Bucuresti, pentru lipsa consimtamantului testatoarei.
Copia testamentului atacat (f. 26 dosar vol. I) indica faptul ca acest act de ultima vointa a fost incheiat prin inscris autentic notarial, de catre numita M. V., necasatorita (in realitate vaduva, in urma decesului numitului M. A.), fara descendenti, avand parintii decedati.
Legatar universal al averii sale mobile si imobile a fost instituit R. C. L., actul fiind incheiat in fata notarului public C. C. si autentificat prin incheierea nr. 6848/06.03.1992. Certificatul de mostenitor legal nr. 29/2001 in urma defunctului M. A. (sau M. A.) decedat la data de 24.01.1961, s-a eliberat abia la 40 de ani de la decesul sotului si posterior testamentului autentic din anul 1992, respectiv luna iulie, lipseste ziua, anul 2001, act incheiat la acelasi notar public C. C. (f. 28).
Sub aspect probatoriu, cu toate diligentele depuse de catre instanta care a incuviintat proba cu inscrisuri si a efectuat adrese pentru depunerea originalului testamentului, incheiat de M. V. (fosta S.), s-a refuzat depunerea actului cu motivarea ca testamentul autentificat sub nr. 6848/06.03.1996 (gresit, corect era 1992) nu a stat la baza emiterii certificatului de mostenitor 29/2001 deci nu s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice.
Refuzul BNP C. C. de a depune originalul testamentului rezida in explicatia ca in arhiva notariala respectiva, nu se mai gaseste dosarul succesoral 29/2001, ci numai copia certificatului de mostenitor 347/1993 emis de Notariatul de Stat, sector V Bucuresti iar conform legii arhivelor, dosarele succesorale au termen de pastrare 10 ani.
Prin adresa cu nr 2188/22.03.2010, Camara Notarilor Publici Bucuresti depune dosarul succesoral 347/1993 continând si testamentul autentificat sub nr 6848/1992 al testatoarei M.V., in copie conformă cu originalul( filele733-739 vol III dosar)
Potrivit legii, consimţământul nu este valabil când este dat din eroare, smuls prin violenţa sau surprins prin dol (art.953 Cod civil). Pentru a se dispune anularea testamentului lăsat de M. V. este necesar să se dovedească în mod neechivoc lipsa de consimţământ a dispunătoarei, prin aceea că semnătura nu aparţine scriptorului, mai ales că actul de ultima voinţă a fost redactat în formă autentică, notarul fiind în măsură să constate atât capacitatea acesteia de a dispune, cât şi alte impedimente de ordin fizic.
Expertiza extrajudiciară efectuată de către expert criminalist N. G. (f.1735-1743 dosar vol VI), la cererea reclamantei N. L., concluzionează că la cele două expertize ale testamentului autentificat sub nr.6848/1992 de Notariat, nu au fost semnate de către M. V., născută S., testamentul fiind fals.
Aceeaşi concluzie, într-o expertiză extrajudiciară grafoscopică ( nr.23/16 ian.2008) – filele 182-194 aparţine şi expertului criminalist G. P. care arată că semnătura de pe testamentul autentificat de Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti sub nr.6848/6.03.1992, prezintă o serie de indicii ale contrafacerii prin copiere, imitare sau scriere cu mâna condusă.
Aceste probe sunt relevante insa nu suficiente având in vedere că sunt expertize extrajudiciare care nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părtilor si care ar putea duce la incalcarea principiului nemijlocirii si contradictorialitătii care guverneaza procesul civil.
Pentru a putea concluziona cu certitudine ca s-a uzat de fals sau de alte demersuri ilicite, in redactarea testamentului, trebuie examinate exemplarele originale ale actului, care nu exista la dosar.
In acest sens, pentru expertiza scrisului şi a semnăturilor: – stabilirea autorului unui text, stabilirea autorului unei semnături; stabilirea autorului unor modificări grafice; stabilirea autorului unor adăugiri grafice;stabilirea modului de contrafacere a semnăturilor; stabilirea scrisurilor alterate (deghizate), INEC examinează exemplare originale pentru ca expertiza sa dobândeasca concludenta si acuratete maximă, fiind o proba stiintifica care trebuie sa excludă aproximarea.
Atâta timp cât originalele acestor înscrisuri nu au fost depuse, se impune a se constata că nu există sufieciente probe care să ateste neveridicitatea testamentului sub aspectul scriptorului şi, în consecinţă, să il constate drept fals.
În ceea ce priveşte cercetarea falsului potrivit art.184 C.p.c., de către instanţa civilă, în cazul dedus judecăţii, nu există nici un caz de inadmisibilitate întrucât Parchetul de pe lângă Judecătoria P., la plângerea penală pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, precum şi pentru mărturie mincinoasă, a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, la 27.02.2009, cu motivarea că R. C. şi L. L. sunt persoane decedate.
Pe de alta parte, instanta civila poate recurge la toate mijloacele de proba care pot fi folosite si de instanta penala pentru a stabili daca un inscris este fals, fara a se pronunta insa cu privire la vinovatia unei persoane sau cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
In consecinta, probele constând in expertizele extrajudiciare enuntate, efectuate la solicitarea reclamantilor, nu se coroborează cu alte probe cu forta probantă egala sau superioara, administrate in fata instantei, ca atare instanta nu-si poate forma o convingere ferma asupra existentei unui testament fals, incheiat in absenta consimtământului numitei M. V..
In ceea ce priveste capătul cerere al IV-lea din acţiunea disjunsă, formulată de coreclamantele C. A. M. şi R. C. I. în contradictoriu cu pârâta R. A. O., acesta a fost respinsa intrucât coreclamantele nu au făcut nici un act de dispozitie, ci doar reclamanta R. M.O este fara tăgada ca renuntarea la judecata a formulat-o numai reclamanta R. M. si cum renuntarea este un act de vointa individual, efectele lui nu se pot rasfrangere decat asupra partii renuntatoare.
In situatia in care exista o coparticipare procesuala activa, renuntarea unuia dintre reclamanti nu produce nici un efect fata de ceilalti reclamanti, care doresc sa continue judecata.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta N. L. C. şi intervenientul în nume propriu Ş. G. A.. De asemenea aceleaşi părţi au declarat apel şi împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de aceiaşi instanţă în acelaşi dosar la termenele de judecată din data de 4.06.2010 ,8.11.2013 şi 13.11.2013.
În dezvoltarea motivelor de apel părţile au arătat că au formulat cerere de recuzare a d-nei jud. M. T. pentru antepronunţare, această cerere fiind respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 4.06.2010. Apelanţii apreciază această soluţie ca nelegală întrucât judecătorul fondului , din modul cum a înţeles să se pronunţe asupra probelor solicitate şi a cererilor formulate, s-a antepronunţat în cauza de faţă, astfel că cererea de recuzare ar fi trebuit să fie admisă. Invocă dreptul la un proces echitabil, unde imparţialitatea judecătorilor şi a instanţei de judecată este esenţială pentru realizarea actului de justiţie.
Invocă faptul că în mod nelegal instanţa de fond în şedinţa din 8.11.2013 a repus cauza pe rol întrucât părţile au fost citate la 6.09.2013 în vederea repunerii pe rol, cererea nediscutându-se datorită recuzării iar măsura repunerii pe rol nu este pronunţată expressis verbis.
Se mai invocă faptul că instanţa de fond în mod nelegal a procedat la pronunţarea dispozitivului hotărârii în contradictoriu cu F., cât timp această persoană nu compare în tot citativul instanţei şi prin urmare nu are calitatea de parte în proces.
Instanţa nu s-a pronunţat pe cererea de suspendare formulată de M. C..
Instanţa a respins probele cu interogatoriu şi expertiza grafoscopică, făcând previzibilă soluţia ce o va pronunţa.
Nelegal au procedat completele investite să soluţioneze cererile de recuzare ale judecătorului fondului, lăsând ca pricina să fie soluţionată de un judecător incompatibil.
În şedinţa publică din data de 8.11.2013 instanţa nu a luat concluziile pe fond ale reclamanţilor prin apărător asupra acţiunii, avocatul A. C. nu a pus concluzii pe fond întrucât a recuzat judecătorul după respingerea cererii în probaţiune. S-a motivat că recuzarea nu a fost formulată după ce instanţa a acordat cuvântul pe fondul cauzei ci imediat după respingerea probelor.
Nelegal a procedat instanţa de fond , nerepunând pricina pe rol, pentru a se pune în discuţie aspectele mai sus semnalate şi a se lua concluziile reclamanţilor în şedinţă publică pe fondul cauzei.
Din notele olografe ale grefierului de şedinţă din data de 8.11.2013, rezultă în mod clar că instanţa nu a dat în cunoştinţă vreun termen părţilor prezente, nefiind făcute menţiuni ,, ale amânării pronunţării” şi nespecificându-se termenul la care instanţa urmează să se pronunţe. Prin urmare, la 15.11.2013 instanţa a păşit la judecată fără să ia concluziile părţilor legal citate.
De asemenea, în cauză a declarat apel ( împotriva încheierii interlocutorii din data de 18.12.2009 şi sentinţa civilă 6041/15.11.2013) şi pârâtul M. C., solicitând schimbarea acestor hotărâri în sensul admiterii excepţiilor invocate, respectiv: excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor şi intervenienţilor, în promovarea acţiunii de fond.
Se arată că prin întâmpinarea depusă la fond a invocat aceste excepţii, excepţii care sunt întemeiate, astfel cum rezultă din şirul lung de litigii care s-au finalizat cu hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a stabilit că reclamanţii şi intervenienţii nu au calitate procesuală activă şi nici interes legitim, nefiind rudă cu autorul pârâtului , de a cărui succesiune sunt străini.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului S. sub nr. de dosar 7202/306/2009.
Prin încheierea nr. 1441/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosar nr. 1240/2014, s-a dispus strămutarea judecării prezentului proces civil de la Tribunalul S. la Tribunalul B., păstrându-se actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. la data de 8.07.2014, sub număr unic de dosar 7202/306/2009.
În probaţiune s-au depus înscrisuri.
Tribunalul, faţă de motivele de apel invocate de către părţi, urmează a analiza cu prioritate apelul declarat de către pârâtul M. C. întrucât acesta critică soluţia pronunţată de către instanţa de fond pe excepţii procesuale , de fond, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active şi lipsa interesului. Astfel, apreciază tribunalul, că analiza excepţiilor invocate de către apelantul pârât se impune a fi făcută înainte de a analiza fondul litigiului, conform art.137 din codul de procedură civilă.
Prin urmare, verificând încheierea din data de 18.12.2009, prin care Judecătoria S. a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi intervenienţilor, Tribunalul reţine că soluţia pronunţată nu este legală.
Astfel, Tribunalul reţine că la dosarul cauzei au fost depuse mai multe hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile, în care instanţele de judecată au analizat vocaţia succesorală a reclamanţilor şi intervenienţilor din prezenta cauză faţă de succesiunea defunctului A. M.( M.) , decedat la data de 24.01.1961 şi au stabilit că aceştia sunt străini de această moştenire. S-a stabilit de către instanţe faptul că aceştia nu vocaţie succesorală generală la mostenirea acestui defunct, fiind analizată pe larg problema litigioasă a calităţii procesuale active a acestora.
Astfel de soluţii au fost depuse la dosarul cauzei, dintre care amintim:sentinţa civilă nr.903/25.01.2011 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul 9698/300/2007, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a reţinut că printr-o altă sentinţă şi anume prin sentinţa civilă 1391/22.02.2007 Judecătoria Sector 2 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor M. I. şi N. C. L. şi a intervenienţilor Ş. G. A., Ş. A. M. şi Ş. I. L. şi a respins cererile formulate de aceştia în contradictoriu cu pârâţii R. M., C. A., M., R. C. I., R. A. O. A. şi BNP C. C., pentru lipsa calităţii procesuale active.
Cauza respectivă, la care a fost conexat şi dosarul nr. 18123/200/2006, a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi certificat de moştenitor a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată şi în cauza de faţă, astfel cum reiese din copiile cererilor formulate în respectivul dosar şi din considerentele hotărârii pronunţate.
În acea cauză, a fost analizată pe larg problema litigioasă a calităţii reclamanţilor şi intervenienţilor din cauza de faţă, de moştenitori ai defunctului M. (M.) A. şi s-a stabilit că nici unul dintre aceştia nu are vocaţie succesorală generală faţă de moştenirea defunctului M. (M.) A..
După ce, prin decizia civilă nr. 212/2009, Tribunalul B., instanţă la care a fost strămutată judecarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1391/22.02.2007, a fost admisă calea de atac formulată de reclamanţii şi intervenienţii din respectiva cauză, prin decizia civilă nr. 243R/15.03.2010 (f.468-474), Curtea de Apel B. a modificat în totalitate decizia din apel şi a păstrat sentinţa civilă nr. 1391/22.02.2007 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Prin urmare, prin această hotărâre judecătorească s-a constatat că reclamanţii M. I. şi N. L. C. şi intervenienţii Ş. G. A., Ş. A. M. şi Ş. I. L. sunt străini de succesiunea defunctului M.(M.) A., decedat la data de 24.01.1961.
De asemenea, prin decizia Curţii de Apel B. nr. 243/R pronunţată în dosarul nr.12559/300/2005 s-a tranşat chestiunea vizând calitatea procesuală activă a reclamanţilor şi intervenienţilor faţă de succesiunea aceluiaşi defunct, stabilindu-se că aceştia nu sunt descendenţii acestui defunct.
Instanţa de recurs a reţinut următoarele considerente:
,,În cauză ar fi trebuit să se facă dovada faptului că tatăl reclamantului M. I. şi al defunctei sale surori M. A., numitul M. A., de pe urma căreia vin la moştenire reclamanţii N. L. şi M. I. şi intervenienţii Ş. A., Ş. A. şi Ş. I. L., în reprezentarea tatălui lor decedat Ş. G., a fost frate cu G. G. M. B., antecesorul prezenţilor recurenţi. Astfel reclamanţii şi intervenienţii afirmă că tatăl respectiv bunicul – străbunicul lor este una şi aceiaşi persoană cu, A. G. Z.B., care potrivit actului de naştere nr. 6/1872 depus în dosar, s-a născut în data de 30.01.1872 în loc Păcureţi având ca tată pe Z. B. G. de 30 de ani şi mamă pe G. M.de 28 de ani.
Prin urmare tatăl lui A. G. Z. B., pe numele Z. B. G. s-a născu în anul 1842, după datele care rezultă din actul de naştere al fiului său. (1872-30 = 1842).
În acest act de stare civilă nu figurează numele M., astfel că nu se poate trage concluzia că A. G. Z.B. se numea şi M. sau M., pentru a se stabili legătura de rudenie, între reclamantul M. I. şi al surorii sale M. A. pe de o parte şi tatăl acestora, care ar fi trebuit să se numească tot M., pe de altă parte. Acest aspect este confirmat şi de certificatul de căsătorie nr.13/1987 şi certificatul de deces nr.19/1930.
Intervenienţii Ş., susţin o altă ipoteză cu privire la străbunicul lor, şi anume că tatăl lui A. G. Z. B. era în realitate G. M., aceiaşi persoană cu cea care rezultă din actul de deces 15/1917. Potrivit acestui act de stare civilă, dacă decesul a survenit în data de 28.03.1917, iar persoana decedată avea vârsta de 81 de ani, înseamnă că a fost născut în anul 1836, lucru contrazis de actul de naştere nr. 6/1872 al lui A. G.Z. B.. Prin urmare ipoteza aceasta nu poate fi avută în vedere, fiind în contradicţie flagrantă cu cele menţionate în actul de stare civilă susmenţionat şi care nu poate fi ignorat. Această idee nu este susţinută nici de actul de căsătorie nr.1/1861 dintre G. M. şi M. M., invocat de intervenienţi, pentru că această căsătorie a existat fără nici o îndoială, însă nu se poate trage concluzia că există identitatea de persoană între Z. B. G. n.în 1842 şi G. M. n.în 1836. Nici din celelalte acte de stare civilă ale lui Z. B. G., respectiv certificatul de căsătorie nr. 13/1897 şi certificatul de deces nr.19/1930, nu rezultă că s-a numit M. sau M..
Nu există identitate de persoane nici între cele două persoane despre care s-a făcut vorbire mai înainte şi autorul recurenţilor pârâţi, respectiv între G. G. M. B. născut în 31.05.1884 şi Z. B. G. născut în 1872 şi G.M. născut în 1836”.
Prin urmare,Tribunalul reţine puterea de lucru judecat a chestiunii vizând calitatea procesuală activă a reclamanţilor şi intervenienţilor, tranşată în mod irevocabil de către instanţele judecătoreşti , în hotărârile amintite.
În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur) .Rezultă că efectul de lucru judecat al unei hotărâri are două accepţiuni:stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea);lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
Apelanţii reclamanţi susţin prin întâmpinare depusă la dosar că excepţia nu este întemeiată întrucât pe de o parte, nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat, nefiind identitate de părţi iar pe de altă parte instanţele respective nu au soluţionat fondul cauzei, fapt pentru care nu se poate discuta despre o autoritate de lucru judecat.
Tribunalul reţine că apelanţii reclamanţi fac o confuzie între noţiunile de “autoritatea de lucru judecat” si “puterea de lucru judecat” , noţiuni care nu sunt sinonime.
Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fără ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Prin urmare, instanţele judecătoreşti anterioare au tranşat chestiunea lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi intevenienţilor în prezenta cauză , statuând în mod irevocabil că aceştia nu au probat că sunt fii sau nepoţi ai lui A. G. Z. B. întrucât în acte autorul lor este A. G. M.. S-a stabilit irevocabil că A. G. Z. B. nu este aceiaşi persoană cu A. G. M..
Prin urmare, această chestiune fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorescă irevocabilă, nu mai poate fi contrazisă într-un litigiu ulterior, fapt pentru care excepţia invocată de apelantul pârât este întemeiată , urmând a fi admisă.
Faţă de această soluţie, devine inutilă analiza excepţia lipsei de interes atâta timp cât cererea principală a fost formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanta N. L. C. şi intervenientul în nume propriu Ş. G. A., Tribunalul reţine că sunt invocate atât motive de nelegalitate , motive care dacă ar fi întemeiate s-ar impune casarea hotărârii pronunţate cu trimiterea cauzei spre rejudecare cât şi motive de netemeinicie a soluţiei, criticându-se soluţia pronunţată de judecator pe fondul cauzei.
Având în vedere că tribunalul a apreciat că apelanţii reclamanţi nu au calitate procesuală activă în promovarea acţiunii de fond, chestiunile vizând fondul litigiului, respectiv criticile aduse soluţiei pronunţate de prima instanţă pe fondul cauzei nu vor mai fi analizate.
Urmează, aşadar , să fie analizate, criticile care tind la casarea hotărârii pronunţate la fond.
Prima critică constă în respingerea, în opinia apelanţilor, în mod neîntemeiat a cererii de recuzare formulată la termenul de judecată din data 26.04.2010( f.1087) şi respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 4.06.2010.( f.1121).
Tribunalul reţine ca neîntemeiate criticile aduse acestei soluţii întrucât modul de administrate al probelor, utilitatea şi pertinenţa acestor probe pot constitui motive de apel sau recurs împotriva soluţiei pronunţate de fondul litigiului şi nicidecum nu constituie o,, antepronunţare” pentru a justifica admiterea unei cereri de recuzare şi îndepărtarea judecătorului din completul de judecată.
De asemenea, apelanţii critică şi încheierea de şedinţă din data de 8.11.2013 arătând că în mod netemeinic s-a respins o altă cerere de recuzare a completului de judecată.
Verificând încheierea respectivă, Tribunalul reţine că acesta este o încheiere de amânare a pronunţării în care sunt cuprinse soluţii asupra unor excepţii de procedură şi de fond, asupra cererii de repunere pe rol şi asupra probelor administrate în cauză, fiind stabilit , totodată şi cadrul procesual, însă această încheiere nu cuprinde vreo soluţie cu privire la o eventuală cerere de recuzare.
Verificând actele dosarului, tribunalul reţine că la data de 22.10.2013 pârâta R. C. I. a formulat cerere de recuzare a judecătorului iar anterior acestei cereri au fost formulate şi alte astfel de cereri de către pârâtul M. C., însă soluţia pronunţată asupra acestor cereri nu poate fi criticată decât de partea care a formulat-o nu şi de partea adversă. Pentru aceste considerente, nu pot fi primite criticile apelanţilor reclamanţi faţă de modul de soluţionare a acestor cereri.
De asemenea, Tribunalul reţine ca neîntemeiate criticile apelanţilor reclamanţi vizând procedura de citare cu pârâta F. M. pentru terenul din 8.11.2013 întrucât existenţa unui viciu în ceea ce priveşte procedura de citare poate fi invocat doar de către partea interesată, respectiv de către pârâta F. M. şi nu de către celelalte părţi din dosar.
Încheierea de sedinţă din data de 8.11.2013 a mai fost criticată sub aspectul soluţiei pronunţate pe cererea de repunere pe rol, apelanţii susţinând că în mod nelegal instanţa a respins această cerere. Se arată că părţile au fost citate la data de 6.09.2013 în vederea repunerii pe rol, cererea nediscutându-se ca urmare a recuzării judecătorului, fiind depuse şi înscrisurile doveditoare din care rezultă împrejurarea că nu mai subzistă motivul suspendării. Se precizează că măsura repunerii pe rol nu este pronunţată expressis verbis.
Analizând acest motiv, tribunalul reţine că instanţa de fond a constatat la termenul de judecată din 8.11.2013 faptul că această cauză s-a repus pe rol anterior acestui termen de judecată, fixându-se termen în 6.09.2013 , termen la care s-a formulat o cerere de recuzare a completului . Chiar dacă instanţa nu a dispus în mod expres admiterea acestei cereri, respectiv nu a menţionat în mod expres în dispozitivul încheierii această soluţie, este în mod evident că cererea a fost admisă întrucât dosarul a primit termen de judecată şi judecata pricinii s-a reluat. Tribunalul remarcă şi o lipsă de interes a apelanţilor în susţinerea acestei critici întrucât interesul acestora era ca judecata cauzei să continue, aceştia fiind titularii cererii de repunere pe rol ( f.1986), lucru care s-a întâmplat.
Se mai critică faptul că prin aceiaşi încheiere de sedinţă instanţa a omis a se pronunţa asupra cererii de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art.244 alin. 1 din codul de procedură civilă, deşi reclamanţii au formulat concluzii de respingere dar grefierul a omis să le consemneze. În primul rând, Tribunalul remarcă o lipsă de interes în susţinerea acestei critici întrucât chiar apelanţii arată că au solicitat respingerea cererii. Prin urmare, continuând judecata şi nepronunţându-se asupra suspendării cauzei, instanţa de fond le-a dat satisfacţie apelanţilor reclamanţi care urmăreau respingerea cererii de suspendare. Pe de altă parte, critici asupra modului de soluţionare al acestei cereri pot fi primite doar din partea titularului cererii, nu şi din partea părţii adverse car nu are interes în a critica o atare soluţie.
Se mai invocă faptul că în şedinţa publică din data de 8.11.2013 instanţa nu a luat concluziile pe fond ale reclamanţilor prin apărător asupra acţiunii, avocatul A. C. nu a pus concluzii pe fond întrucât a recuzat judecătorul după respingerea cererii în probaţiune.
Verificând cuprinsul încheierii de şedinţă, Tribunalul reţine că la termenul respectiv s-a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, cerere formulată de către reprezentanta apelanţilor reclamanţi însă această cerere a fost formulată după închiderea dezbaterilor şi nu înainte, după cum se susţine. Cele consemnate în încheierea de şedinţă fac dovada deplină până la înscrierea în fals, prin urmare nu pot fi primite susţinerile apelanţilor în sensul că o astfel de cerere ar fi fost formulată înainte de închiderea dezbaterilor.
Apelanţii susţin şi varianta formulării acestei cereri după închiderea dezbaterilor, susţinând că, în mod nelegal, instanţa nu a dispus repunerea cauzei pe rol şi acordarea de termen pentru soluţionarea cererii. Tribunalul apreciază această critică ca nefiind întemeiată întrucât conform art.151 din codul de procedură civilă pricina se repune pe rol ,,dacă sunt necesare noi lămuriri”, ori în speţă instanţa nu a avea nevoie de lămuriri, fapt pentru care textul legal amintit nu este aplicabil.
În privinţa criticilor aduse probelor administrate în cauză, faţă de soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, acest critici vor fi înlăturate, fondul litigiului nemaifiind analizat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art.296 din codul de procedură civilă, tribunalul :
Va respinge apelurile declarate de apelanta reclamantă N. L. C. şi intervenientul în nume propriu Ş. G. A. împotriva sentinţei civile nr.6041/15.11.2013 pronunţată de Judecătoria S. în dosarul nr.7202/306/2009 şi împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de aceaşi instanţă în acelaşi dosar la termenele de judecată din data de 4.06.2010 ,8.11.2013 şi 13.11.2013.
Va admite apelul declarat de apelantul pârât M. C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.12.2009 şi împotriva sentinţei civile 6041/15.11.2013, ambele pronunţate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr.7202/306/2009 pe care le va schimba în parte în sensul că:
Va admite excepţia excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor N. L. şi M. I., precum şi a intervenienţilor Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. şi în consecinţă:
Va respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta N. L. C. şi continuatorii în drepturi ai reclamantului defunct M. I., respectiv Ş. A. M. , Ş. I. L. şi Ş. G. A., M. S. , F. M. L. în contradictoriu cu pârâţii R. A. O. A., C. A. M., R. C. I., precum şi continuatorii legitimării procesuale pasive a pârâtei defuncte R. M., respectiv M. C. R., C. A. M., R. C. I. şi R. A. O., ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Va respinge cererea de intervenţie formulată de intervenienţii Ş. G. A., Ş. I. L.şi Ş. A. M. prin mandatar N. L., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală pasivă.
Va înlătura din sentinţa apelată soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor şi intervenienţilor invocată de către pârâta R. M. prin mandatar M. E..
Restul dispoziţiilor din sentinţa apelată urmează a fi menţinute.
În temeiul art.274 din codul de procedură civilă va obliga pe reclamanta N. L. C. şi pe intervenienţii în nume propriu Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. să achite apelantului pârât M. C. suma de 6270 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, onorariu avocat şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanta reclamantă N. L. C. şi intervenientul în nume propriu Ş. G. A. împotriva sentinţei civile nr.6041/15.11.2013 pronunţată de Judecătoria S. în dosarul nr.7202/306/2009 şi împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de aceaşi instanţă în acelaşi dosar la termenele de judecată din data de 4.06.2010 ,8.11.2013 şi 13.11.2013.
Admite apelul declarat de apelantul pârât M. C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.12.2009 şi împotriva sentinţei civile 6041/15.11.2013, ambele pronunţate de Judecătoria S. în dosarul nr.7202/306/2009 pe care le schimbă în parte în sensul că:
Admite excepţia excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor N. L. şi M. I., precum şi a intervenienţilor Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. şi în consecinţă:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta N. L. C. şi continuatorii în drepturi ai reclamantului defunct M. I., respectiv Ş. A. M. , Ş. I. L. şi Ş. G. A., M. S. , F. M. L. în contradictoriu cu pârâţii R. A. O. A., C. A. M., R. C. I., precum şi continuatorii legitimării procesuale pasive a pârâtei defuncte R. M., respectiv M. C. R., C. A. M., R. C. I. şi R.A. O., ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea de intervenţie formulată de intervenienţii Ş. G. A., Ş. I. L. şi Ş. A. M. prin mandatar N. L., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală pasivă.
Înlătură din sentinţa apelată soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor şi intervenienţilor invocată de către pârâta R. M. prin mandatar M. E..
Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.
Obligă pe reclamanta N. L. C. şi pe intervenienţii în nume propriu Ş. G. A., Ş.I. L. şi Ş. A. să achite apelantului pârât M. C. suma de 6270 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, onorariu avocat şi cheltuieli de transport.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.09.2014
Preşedinte, Judecător,
N.F A.B.
Grefier, M.I.
Red. NF – 31.10.2014
Tehnored. MI – 31.10.2014 – 25 ex.
Jud. fond M. T.
