O.G. nr. 2/2001, art. 13 alin. (1) şi (2)
Petenta a fost sanctionată contravenţional, retinându-se în sarcina sa că a calculat eronat TVA, nu a calculat, reţinut şi vărsat legal impozitul pe dividende şi a utilizat documente cu regim special în alte condiţii decât cele legale. Organele de control au considerat că au dreptul să aplice sancţiunea amenzii, făcând precizarea în cuprinsul procesului-verbal că faptele au caracter continuu, pentru că aveau la dispoziţie un termen de 5 ani pentru verificarea modului de calcul şi virare la bugetul general consolidat a obligaţiilor fiscale ale recurentei. însă acest termen de 5 ani se referă la
verificarea şi impunerea debitelor reprezentând contribuţiile efective, nu la aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nereguli în calculul şi plata acestora. Aşadar, agentul constatator avea la dispoziţie 5 ani pentru a stabili datoriile către bugetul consolidat şi pentru a cere debitorului să plătească contribuţiile corespunzătoare, dar pentru a sancţiona contravenţional încălcarea reglementărilor fiscale se aplică art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform căruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Nu trebuie confundat dreptul organelor fiscale de a pretinde contribuţiile calculate eronat cu dreptul de a constata o contravenţie comisă în materie fiscală şi de a aplica sancţiunea contravenţională. în cazul în care aplicarea sancţiunii contravenţionale este prescrisă şi se constată că taxele ori impozitele au fost eronat determinate, faţă de debitor nu se mai poate lua decât măsura recalculării contribuţiilor, fără a putea fi dispuse măsuri contravenţionale, care au un caracter punitiv.
Trib. Bucureşti, s. a VIII-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 80/R/2006, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, petenta SC A.A. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, a solicitat
anularea procesului-verbal nr. 0049154 din 17 martie 2005, întocmit
de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal este nelegal, pentru că nu a fost întocmit la data şi locul indicate în cuprinsul acestuia, iar descrierea faptei este dcficitară. Prin sentinţa civilă nr. 5548 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea, instanţa de fond considerând că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal şi temeinic, constatând că respectivul control a avut loc la punctul de lucru al societăţii, nu la sediul acesteia, a fost semnat de lichidatorul judiciar, iar descrierea faptelor este completată de raportul de inspecţie fiscală, în care sunt detaliate constatările făcute, în amănunt. Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că agentul constatator nu a indicat locul încheierii procesului-verbal, data controlului nu corespunde cu data întocmirii procesului-verbal, amenda nu putea fi aplicată unei societăţi în faliment, procesul-verbal nu este confirmat nici de reprezentanţii societăţii şi nici de vreun martor, iar descricrea faptei nu este suplinită în procesul-verbal de inspecţie fiscală, având în vedere că acesta este ulterior.
Analizând actcle şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal nr. 0049154 din 17 martie 2005 al
D.G.F.P.M.B., s-a aplicat recurcntei o amendă de 2.000.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, o amendă de 3.000.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 87/1994 şi o amendă de 2.000.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 87/1994, reţinându-se în sarcina sa că, în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, a calculat eronat TVA, nu a calculat, reţinut şi vărsat legal impozitul pe dividende şi a utilizat documente cu regim special în alte condiţii decât cele legale. Tribunalul a constatat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii reţinându-se că procesul-verbal este legal întocmit cu privire la descrierea faptei şi posibilitatea sancţionării petentei, în condiţiile în care acesta este afectat de vicii care fac inutilă analizarea temeiniciei acestuia. Recurenta a fost sancţionată pentru că nu a calculat, reţinut şi vărsat la bugetul de stat TVA şi impozit pe dividende şi nu a utilizat corespunzător documente cu regim special, în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002. Organele de control au considerat că au dreptul să aplice sancţiunea amenzii, făcând preci-
zarea în cuprinsul procesului-verbal că faptele au caracter continuu, pentru că aveau la dispoziţie un termen de 5 ani pentru verificarea modului de calcul şi virare la bugetul general consolidat a obligaţiilor fiscale ale recurcntei. însă acest termen de 5 ani se referă la verificarea şi impunerea debitelor reprezentând contribuţiile efective, nu la aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nereguli în calculul şi plata acestora. Aşadar, intimata avea la dispoziţie 5 ani pentru a stabili datoriile către bugetul consolidat şi pentru a cere petentei să plătească contribuţiile corespunzătoare, dar pentru a sancţiona contravenţional încălcarea reglementarilor fiscale se aplică art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform căruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Nu trebuie confundat dreptul organelor fiscale de a pretinde contribuţiile calculate eronat cu dreptul de a constata o contravenţie comisă
în materie fiscală şi de a aplica sancţiunea contravenţională. In cazul în care aplicarea sancţiunii contravenţionale este prescrisă şi se constată că taxele ori impozitele au fost eronat determinate, faţă de debitor nu se mai poate lua decât măsura recalculării contribuţiilor, fară a putea fi dispuse măsuri contravenţionale, care au un caractcr punitiv.
In speţă nu este aplicabil art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care se referă la contravenţiile cu caracter continuu şi pentru care termenul de prescripţie curgc de la data constatării, întrucât, după depunerea la organele fiscale a fiecărci declaraţii în parte cu documentele aferente şi carc conţineau date eronate ori după expirarea termenelor în carc acestea ar fi trebuit să fie prezentate şi după utilizarea fiecărui document cu regim special în mod necorespunzător, se consumau faptele imputate recurentei. Faptele incriminate de textele de lege nu sunt reprezentate de menţinerea acelor date eronate în evidenţele organelor fiscale, pentru a fi contravenţie continuă, ci constituie contravenţie întocmirea documentelor în mod necorespunzător sau cu nerespectarea termenelor legale, ceea ce se realizează uno ic tu, la prezentarea actului sau la expirarea termenului de depunere. Din acest motiv, organele fiscale aveau la dispoziţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale câte 6 luni de la data efectuării fiecărui act care reprezintă element constitutiv al contravenţiilor imputate.
Agenţii constatatori au indicat că faptele au fost săvârşite în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, fiind deci evident că la momentul efectuării controlului şi încheierii procesului-verbal – 17 martie 2005 – intervenise prescripţia aplicării sancţiunii contra
venţionale, deci procesul-vcrbal a fost întocmit Iară ca intimata să mai aibă dreptul de a aplica vreo amendă petentei pentru modalitatea în carc au fost întocmite documentele fiscale în acea perioadă.
Prin urmare, recursul a fost apreciat ca întemeiat, a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal.
