-art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003,
-art. 6, art. 48-50 şi art.146 din Legea nr. 128/1997 modificată şi completată,
-art. 1, art. 10, art. 44 alin.3 şi art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002, modificată şi completată
-Ordinul nr.1350/2007
-Regulamentul nr. 6366/1993 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a reglementat cadrul normativ în temeiul căruia personalului didactic auxiliar i se acordă sporul în discuţie, prin Ordinul nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcţiile din anexele la OG.nr.11/2007 potrivit cu care sporul pentru condiţii periculoase şi/sau vătămătoare se acordă cu respectarea Regulamentului comun nr.6366/1993 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Sănătăţii dat pentru aplicarea art.8 lit.a din HG nr.281/1993.
(Decizia civilă nr.2196 din 17 noiembrie 2009-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, reclamantul Sindicatul X Dâmboviţa a chemat în judecată în calitate de pârâţi unităţile de învăţământ din judeţul Dâmboviţa, Consiliile locale ale unităţilor administrativ teritoriale din judeţul Dâmboviţa şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dâmboviţa pentru opozabilitatea hotărârii, solicitând obligarea acestora la calculul şi plata drepturilor salariale neacordate membrilor de sindicat încadraţi pe funcţiile didactice auxiliare de bibliotecar, documentarist şi redactor, după caz, reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, prevăzut de art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 republicată, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate în funcţie de rata inflaţiei precum şi obligarea pârâtelor la calcularea şi plata sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, prevăzut de art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 republicată pentru personalul din unitate încadrat pe funcţiile didactice auxiliare de bibliotecar, documentarist, redactor (după caz).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar este reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic-modificată precum şi de alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar. Pentru bibliotecari, documentarişti şi redactori drepturile salariale sunt prevăzute în art. 48 – 50 din Legea nr. 128/1997.
Reclamantul a mai arătat că, în măsura în care Statutul personalului didactic nu prevede altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii. Legea nr. 334/2002, republicată defineşte noţiunea de bibliotecă şcolară, aceasta făcând parte din sistemul naţional de biblioteci, iar personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni şi în orfelinate beneficiază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Reclamantul a mai susţinut că bibliotecarii, documentariştii şi redactorii beneficiază, în aceste condiţii, atât de drepturile salariale reglementate de Legea nr. 128/1997 dar şi de sporul reglementat de dispoziţiile art. 51 alin.3 întrucât aceştia au ca atribuţii de serviciu activităţi ce se regăsesc în dispoziţiile Legii nr. 334/2002.
A mai susţinut reclamantul că, deşi personalul didactic auxiliar încadrat în funcţii de bibliotecari, documentarişti şi redactori ar trebui să beneficieze, conform dispoziţiilor Legii bibliotecilor (lege cu caracter general) de sporul de 15% pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, acest spor nu a fost calculat şi acordat de către angajatori iar în practica instanţelor judecătoreşti, acţiunile privind acordarea acestui spor au fost admise ca întemeiate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile 283 alin.l lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, art. 6, art. 48-50 şi art.146 din Legea nr. 128/1997 modificată şi completată, art. 1, art. 10, art. 44 alin.3 şi art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002, modificată şi completată şi ale O.M.E.N. nr. 3522/2000.
Cererea Sindicatului a fost însoţită de lista personalului didactic auxiliar-bibliotecari, documentarişti şi redactori-membri de sindicat care susţin promovarea acţiunii şi de fişe de calcul a drepturilor solicitate.
La data de 01.08.2008, pârâtul Consiliul local G. O. prin reprezentantul său legal, a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 care prevede că unitatea administrativ teritorială este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. S-a solicitat şi chemarea în garanţie a Statului prin Ministerul Economiei şi Finanţelor având în vedere că bugetele aprobate pe anii 2005-2007 nu au conţinut o sumă care să poată fi alocată plăţii drepturilor solicitate de reclamant, iar în fondul cauzei s-a cerut respingerea acţiunii reclamantului întrucât personalul didactic auxiliar indicat în acţiune nu lucrează în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 astfel încât nu poate beneficia de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.
La data de 19.06.2008, Consiliul Local N., a depus la dosarul cauzei o întâmpinare cu conţinut identic.
La termenul de judecată din data de 04.09.2008, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Legii nr. 334/2002, republicată, nu se aplică personalului didactic auxiliar ci doar angajaţilor bibliotecilor cu personalitate juridică proprie.
La data de 03.09.2008 a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Dâmboviţa, pârâtul Consiliul Local G., motivat de faptul că acesta dispune asupra sumelor pe care le alocă consiliilor locale pentru plata salariilor.
Unităţile şcolare pârâte au depus întâmpinări prin care au solicitat admiterea acţiunii reclamantului ca fiind întemeiată.
La termenul de judecată din data de 07.10.2008 reclamantul a depus precizări la cererea de chemare în judecată în sensul că înţelege să cheme în judecată unităţile administrativ teritoriale prin primari şi nu consiliile locale precum şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Unităţile şcolare pârâte şi-au ales domiciliul procesual la Cabinetul de Avocatură C.L.şi au depus o întâmpinare comună prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acţiunii, solicitările reclamantului pentru membrii săi de sindicat, fiind întemeiate.
La data de 13.01.2009, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului deoarece cadrul normativ potrivit căruia pentru personalul didactic se acordă sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase îl constituie Ordinul M.E.C.T. nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcţiile din anexele la O.G. nr. 11/2007.
S-a mai susţinut că acest spor se acordă cu respectarea Regulamentului nr. 6366/1993 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii privind aplicarea art. 8 lit.a din H.G.281/1993.
De asemenea, s-a mai precizat că pentru ca membri sindicatului reclamant să beneficieze de acest spor trebuie să facă dovada realizării demersurilor pentru acordarea acestuia potrivit legislaţiei speciale – Legea nr. 128/1997, H.G. nr. 281/1993 şi Regulamentul emis în vederea aplicării acestei hotărâri de guvern. Cum nu s-a făcut dovada ca au fost efectuate demersuri în vederea stabilirii condiţiilor vătămătoare, instanţa nu se poate erija în instituţie de sănătate publică şi inspecţie teritoriala de muncă, astfel încât acţiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a mai arătat că prin sentinţa civilă nr.1352/23.05.2007a aceluiaşi tribunal, definitivă şi irevocabilă, s-a hotărât că pârâtul a reglementat cadrul normativ de acordare a sporului pentru condiţii vătămătoare, inclusiv pentru bibliotecarii din învăţământ prin Ordinul nr. 3541/2006 astfel încât există autoritate de lucru judecat în această privinţă.
Tribunalul a amânat pronunţarea pentru a da părţilor posibilitatea sa depună concluzii scrise.
S-au depus concluzii scrise din partea pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa, municipiului Târgovişte, prin primar, precum şi din partea reclamantului şi pârâtelor-unităţi şcolare.
Prin sentinţa civilă nr. 229 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea reclamantului Sindicatul Liber învăţământ Dâmboviţa, astfel cum a fost precizată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul reprezintă personalul didactic auxiliar având funcţiile de bibliotecar, documentarist şi redactor în cadrul unităţilor şcolare pârâte.
Instanţa de fond a concluzionat că legea cadru aplicabilă personalului auxiliar din învăţământ este Legea nr. 128/1997 completată şi modificată, privind statutul personalului didactic. Conform prevederilor art. 1 din acest act normativ, Statutul personalului didactic este aplicabil atât personalului didactic cât şi personalului auxiliar. Din cadrul personalului auxiliar fac parte şi bibliotecarii, documentariştii şi redactorii (conform art.6 alin.l), iar drepturile salariale suplimentare ale acestora precum şi alte drepturi se negociază,, în limitele stabilite de lege, în cadrul contractelor colective de muncă dintre administraţie şi sindicatele din învăţământ, recunoscute la nivel naţional, potrivit legii (art. 48 din Statutul personalului didactic) iar în măsura în care Statutul personalului didactic nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică şi celelalte dispoziţii din legislaţia muncii.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond că particularitatea reclamanţilor persoane fizice reprezentate de reclamantul-sindicat este aceea că ei au calitatea de bibliotecari, redactori şi documentarişti, motiv pentru care solicită a le fi aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 334/2002 -legea bibliotecilor, anume dispoziţiile art. 51 alin.3 în conformitate cu care aceştia se consideră îndreptăţiţi a primi un spor de până la 15% pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.
Tribunalul, făcând aplicarea în cauză a textelor de lege invocate, a considerat că reclamantul în numele bibliotecarilor, redactorilor şi documentariştilor, nu poate fi îndreptăţit la obţinerea acestui spor, textul de lege nefiindu-le aplicabil.
Astfel, bibliotecile şcolare în accepţiunea Legii bibliotecilor, act normativ cu caracter special prin raportare la Statutul personalului didactic, este biblioteca organizată în cadrul unei instituţii de învăţământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor şi al cadrelor didactice din instituţia respectivă şi care, în limitele prevăzute de lege şi de regulamentul de organizare poate funcţiona şi ca bibliotecă publică. De esenţa acestei biblioteci este circuitul închis şi, numai ca excepţie, transformarea ei în bibliotecă publică.
De asemenea, s-a mai reţinut că în articolul 51 din Legea bibliotecilor sunt
prevăzute categoriile de sporuri de care poate beneficia personalul din biblioteci. Există maniere diferite de redactare a tuturor celor 7 alineate ale acestui articol, iar după modul de redactare se poate trage, în mod evident, concluzia dacă textul se referă la personalul din toate bibliotecile sau la personalul din anumite categorii de biblioteci.
Astfel, prima instanţă a reţinut că doar alin.5 şi alin 7 se referă la întregul personal din biblioteci folosind sintagma ” personalul din biblioteci” în timp ce restul alineatelor se referă la anumite categorii de personal sau la anumite biblioteci operând, prin modul de redactare, o restrângere a personalului.
S-a reţinut că prin art. 51 alin.3, articol invocat de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată, se menţionează că personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni şi în orfelinate beneficiază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Prima instanţă a considerat că, din simpla lectură a textului, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare este acordat doar unei categorii restrânse de personal din biblioteci şi nu întregii categorii de personal;dacă textul ar fi dorit o astfel de extindere, ar fi folosit sintagma ” personalul din biblioteci”, fără vreo distincţie. Cum din actele depuse la dosar nu rezultă că membrii de sindicat ar lucra în vreuna dintre categoriile de biblioteci restrictiv enumerate de textul de lege, acţiunea acestora apare ca neîntemeiată.
Raţiunea restrângerii personalului care poate beneficia de acest spor este dată de crearea de către legiuitor a unei prezumţii că în aceste locuri limitativ enumerate, condiţiile vătămătoare sau periculoase, există întotdeauna dat fiind persoanele cu care se lucrează sau cărţile vechi cu care se intră în contact.
Tribunalul a considerat că pot fi primite susţinerile Ministerului Cercetării şi Tineretului şi ale unităţilor administrativ teritoriale formulate prin întâmpinare, respectiv prin concluziile scrise, în sensul că personalului auxiliar din bibliotecile şcolare le sunt aplicabile, în condiţiile în care nu se încadrează în prevederile speciale din Legea bibliotecilor, prevederile Ordinului M.E.C.T. nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcţiile din anexele la Ordonanţa Guvernului nr. 11/2007, aceştia primind sporurile respective în condiţiile art. 8 lit a din H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare.
Potrivit art. 8 lit.a din H.G. nr. 281/1993, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului şi condiţiile de acordare urmau a fi stabilite printr-un regulament comun între Ministrul Sănătăţii şi ministerele de profil, după consultarea sindicatelor, Regulament comun, care există în prezent.
A apreciat instanţa de fond că pentru a beneficia de aceste sporuri, reclamantul trebuia să facă dovada demersurilor necesare obţinerii buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, conform art. 4 din Regulamentul comun nr. 6366/1132/1993 emis în vederea aplicării H.G. 281/1993, dovadă ce nu a fost făcută în cauza de faţă.
Tribunalul a considerat că raţionamentul juridic folosit de alte instanţe , care au considerat că bibliotecarilor, redactorilor şi documentariştilor le sunt aplicabile prevederile art. 51 alin.3 din Legea bibliotecilor, a dus la extinderea nejustificată a sferei persoanelor la care actul normativ a făcut referire expres şi limitativ prin voinţa legiuitorului.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul a respins cererea
Sindicatului formulată în numele salariaţilor
membri de sindicat, având funcţia de personal didactic auxiliar-bibliotecari,
documentarişti, redactori.
În termen legal împotriva acestei sentinţe, a exercitat recurs reclamantul Sindicatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Fără a indica vreun caz de recurs dintre cele prevăzute de art.304 pct.1-9 cod pr.civ.recurentul-reclamant a susţinut că sentinţa este greşită, fiindcă dispoziţiile legale incidente în cauză au fost eronat interpretate şi aplicate de prima instanţă.
Reluând susţinerile din acţiunea precizată formulată iniţial, recurentul-reclamant a arătat că membri săi sunt salarizaţi atât potrivit Legii nr.128/1997 cât şi altor acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar, inclusiv Legea nr.334/2002, iar prin Ordinul Ministrului educaţiei Naţionale nr.3522/2000 au fost aprobate fişele individuale ale posturilor de bibliotecar, redactor şi documentarist care sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul de 15% pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, dacă îndeplinesc alternativ cerinţele art.51 alin.3 din legea bibliotecilor.
Interpretând greşit dispoziţiile legale de mai sus, tribunalul a pronunţat o soluţie care s-a cerut a fi modificată în tot, prin admiterea recursului, în sensul admiterii acţiunii precizate şi obligării pârâţilor la plata drepturilor reprezentând sporul solicitat.
Intimatul-pârât Preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa a formulat întâmpinare(fila 122) prin care a cerut respingerea recursului, reiterând apărarea lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Şi intimaţii-pârâţi municipiul T. prin primar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa au depus întâmpinări solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
La rândul său, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a susţinut că recursul exercitat de reclamant trebuie respins ca nefondat întrucât hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi a reiterat apărările formulate la instanţa de fond.
Toate intimatele unităţi de învăţământ pârâte au solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii reclamantului aşa cum a fost precizată, recunoscând dreptul membrilor de sindicat la plata drepturilor reprezentând sporul de condiţii periculoase şi vătămătoare de 15% şi au cerut să nu fie obligate la plata cheltuielilor de judecată în recurs faţă de poziţia procesuală adoptată.
Recurentul-reclamant a administrat în recurs proba cu înscrisuri iar după şedinţa dezbaterilor din 3 noiembrie 2009 s-au formulat şi depus note scrise de către intimaţii-pârâţi unităţi şcolare, municipiul T. şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Dâmboviţa.
Curtea, verificând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a probelor administrate dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 cod pr.civ.a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamantul Sindicatul reprezintă potrivit art.28 alin.1 din Legea nr.54/2003 pe membri săi astfel cum sunt identificaţi cu date personale în tabelele şi adeverinţele aflate la filele 11-48 dosar fond, apărând drepturile individuale ale acestora referitor la contravaloarea sporului de condiţii periculoase sau vătămătoare prevăzut de art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002 în următorii termeni:personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil,laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni şi orfelinate beneficiază pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Acestea sunt dispoziţiile legale care în opinia reclamantului-recurent constituie temeiul juridic al acţiunii precizate (filele 456-460) fiind greşit interpretate şi aplicate de instanţa de fond, astfel cum s-a afirmat ca şi critică în recursul de faţă.
Curtea a constatat că art.51 alin.3 din actul normativ sus-citat instituie cadrul legal pentru acordarea unui spor la salariul de bază pentru anumite categorii de persoane expres indicate în textul său şi având o limită maximă procentuală de 15%, denumit spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.
Un prim aspect pe care tribunalul l-a reţinut în mod corect este cel referitor la categoriile de personal din biblioteci căruia i se aplică art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002 şi care sunt expres şi limitativ stabilite de legiuitor, astfel cum au fost enumerate.
În litigiul de faţă, reclamantului îi revenea sarcina dovezii că toate persoanele membri de sindicat pe care le reprezintă îndeplinesc cerinţa de a lucra efectiv în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni şi orfelinate-aşa cum dispoziţia legală impune în mod imperativ.
Din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă că locurile de muncă ale membrilor sindicatului reclamant fac parte dintre cele nominalizate de lege, fiindcă numai funcţia didactică de personal auxiliar exercitată într-una din cele 3 forme: bibliotecar, documentarist sau redactor nu-l îndreptăţeşte pe salariat la acordarea sporului prevăzut de art.51 alin.3 din legea bibliotecilor.
Sub un al doilea aspect, Curtea a constatat că pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a reglementat cadrul normativ în temeiul căruia personalului didactic auxiliar i se acordă sporul în discuţie, prin Ordinul nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcţiile din anexele la OG.nr.11/2007 potrivit cu care sporul pentru condiţii periculoase şi/sau vătămătoare se acordă cu respectarea Regulamentului comun nr.6366/1993 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Sănătăţii dat pentru aplicarea art.8 lit.a din HG nr.281/1993.
Aceste acte normative depuse la instanţa de fond şi corect interpretate de aceasta(filele 648-667) impun solicitanţilor dovada parcurgerii procedurii de acordare a sporului constând în esenţă în mai multe etape pentru:
-stabilirea categoriilor de locuri de muncă (art.2 lit.a-c din Regulament)
-stabilirea cotelor procentuale pe baza criteriilor prev.de art.3 lit.a-c din Regulament;
-expertizarea efectivă a locurilor de muncă prin efectuarea de analize de laborator prin buletine de determinare care se eliberează la cerere de organele şi instituţiile nominalizate de art.4 alin.2 din Regulament pe baza criteriilor prevăzute de art.8 alin.2 lit.a-c;
– nominalizarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în asemenea locuri de muncă precum şi cuantumul procentual al sporului ce se acordă proporţional cu timpul de muncă se fac cu consultarea sindicatelor, conform art.16 şi 17 din Regulament.
Este adevărat că recurentul-reclamant a depus în recurs adresa nr.3973/19.06.2009 a Direcţiei de Sănătate Publică Dâmboviţa de efectuare a analizei de determinare microbiologică urmare recoltării unor probe din bibliotecile a trei unităţi şcolare (filele 239-240 bis) însă rezultatele acestor determinări nu privesc perioada în litigiu (aprilie 2005-aprilie 2008) ci anul 2009, pe de o parte, iar pe de alta, nu în instanţele de judecată pot fi valorificate ci în cadrul procedurii speciale prezentate mai sus, astfel cum aceasta a fost instituită de legiuitor tocmai în scopul acordării sporului legal pentru condiţii vătămătoare şi periculoase.
În lipsa derulării unei asemenea proceduri ce revenea recurentului-reclamant, în numele şi pentru membri săi,instanţele judecătoreşti nu se pot substitui organelor şi instituţiilor stabilite de lege cu competenţe şi atribuţii special determinate pentru a acorda dreptul la un spor prevăzut de lege.
Pentru plata contravalorii acestui spor este obligatorie parcurgerea etapelor de stabilire a locurilor de muncă, expertizarea acestora cu întocmirea actelor cerute de lege emise de anume instituţii, nominalizarea persoanelor îndreptăţite şi determinarea cuantumului procentual al sporului, care trebuiau parcurse la solicitarea sindicatului recurent şi cu consultarea sa, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Exemplificativ, aşa cum a susţinut pârâtul-intimat Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, personalul care lucrează în depozitele de carte veche din bibliotecile Academiei Române, Ministerului Culturii şi Învăţământului primeşte sporul în discuţie în procent de 10% (fila 646).
Curtea a reţinut că tocmai datorită procedurii instituite prin Regulamentul sus-citat, legiuitorul a stabilit prin art.51(3) din Legea nr.334/2002 o limită maximă procentuală de 15% a acestui spor, cuantumul în cotă procentuală urmând a fi acordat funcţie de nivelul concentraţiei noxelor existente la locul de muncă efectiv al fiecărei persoane dintre cele îndreptăţite, potrivit legii, la acordarea unui atare spor.
Drept consecinţă, cum recurentul-reclamant nu a produs dovezile necesare încadrării membrilor săi în categoriile de personal vizate de art.51(3) din legea bibliotecilor, pe de o parte şi nici dovezile de parcurgere a metodologiei de acordare a sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase, pe de alta, culpa exclusivă de a nu acţiona, deşi legea îi conferă acest drept, în interesul şi pentru apărarea drepturilor membrilor săi, nu poate fi folosită ca temei pentru admiterea recursului, în condiţiile în care nu există nicio explicaţie verosimilă pentru omisiunea derulării şi parcurgerii procedurii legale de obţinere a sporului în discuţie pentru ultimii 3 ani anteriori acţiunii cu care a învestit instanţa de fond.
Cum aspectele de fapt şi de drept de mai sus au fost cercetate şi analizate de prima instanţă care a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că hotărârea pronunţată de aceasta este legală şi temeinică sub toate aspectele, în raport de limitele învestirii în recurs, astfel că pentru toate considerentele care preced, în temeiul art.312 cod pr.civ. a respins ca nefondat recursul exercitat de recurentul-reclamant şi a menţinut în totalitate sentinţa civilă nr.229 pronunţată la data de 29 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmboviţa.
