Sensul exact al sesizării formulate de petent, indispensabila pentru calificarea juridica corecta, trebuie stabilit pe baza nu a interesului literar al termenilor, ci in funcţie de scopul urmărit prin formularea acestui act de procedura scris
Cererea petentului prin care solicită casarea sentinţei de condamnare întrucât nu este vinovat de comiterea infracţiunii, nu înţelege cum au putut fi produse probe mincinoase in sprijinul învinuirii sale, sens in care solicita audierea unor martori pe care ii nominalizează, este o cerere de revizuire şi nu o contestaţie la executare.
Competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei care a judecat cauza in prima instanţa .
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecaţii, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 426/2014 a Tribunalului Dolj s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Craiova, reţinându-se următoarele:
La data de 17 ianuarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestaţia la executare formulată de condamnatul S.B., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
În cererea sa condamnatul a arătat că înţelege să formuleze contestaţie la executare întrucât nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare.
Urmare a relaţiilor solicitate Penitenciarului de Maximă Siguranţă Craiova, la dosar s-a primit adresa nr. N20319 din 24.01.2014 privind situaţia juridică a condamnatului, respectiv că persoana privată de libertate se află în executarea unei pedepse de 17 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de omor, aplicată prin MEPÎ nr.1637/2012, SP nr.1494/2012 emis de Judecătoria Craiova, precum şi că a fost arestat la data de 28.04.2010, alăturat se află înaintată copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1637/2012 din 09.07.2012 emis de Judecătoria Craiova în dosarul nr.6763/215/2012.
Analizând normele de competenţă aplicabile în materia contestaţiei la executare , conform art. 597 -598 Cpp, tribunalul a reţinut următoarele :
Prin sent pen nr 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin dec pen nr 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul S.B. şi pe cale de consecinţă, în baza art 36 alin 2 C.pen rap la art 34 alin 2 C.pen s-a contopit pedepsele de 17 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art 174 alin 1 rap la art 175 alin 1 lit i C.pen cu aplic art 75 alin 1 lit a C.pen aplicată prin dec pen nr 100 din 19.04.2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin dec pen nr 3286/23.09.2010 a ÎCCJ; 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit g C.pen cu aplic art 41 alin 2 C.pen aplicată prin sent pen nr 98/17.06.2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin dec pen nr 1484/15.12.2010 a Curţii de Apel Craiova şi respectiv de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit g C.pen cu aplic art 320/1 alin 7 C.pen aplicată prin sent pen nr 14/14.07.2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin dec pen nr 311/10.02.2012 a Curţii de Apel Craiova în pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare urmând ca petentul condamnat să execute în final pedeapsa de 17 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art 36 alin 3 C.pen şi art 350 C.pr.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23.05.2008 la 30.04.2009 şi de la 28.04.2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
S-au anulat mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale sus menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform actualei sentinţe.
În baza sentinţei s-a emis mandatul de executare nr 1637/2012 din 09.07.2012 de către Judecătoria Craiova.
Conform art 598 alin.1 C.pr.pen, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile expres şi limitativ prevăzute la lit a-d), iar potrivit art 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit.a),b),d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art 597 alin (1) sau (6) C.pr.pen şi anume instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, iar în cazul prevăzut la litera c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în prezent ceea ce urmează să execute contestatorul este mandatul de executare emis în baza sent. pen nr 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin dec pen nr 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj, instanţa a declinat, în baza art 50 C.pr.pen să decline competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Craiova ca instanţă de executare conform art art 597 alin (1) C.pr.pen.
Prin sentinţa penala nr. 2678/2014 a Judecătoriei Craiova s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj si s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta , dispunându-se sesizarea instanţei competenta si anume Curtea de Apel Craiova, reţinându-se următoarele:
La data de 17.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj contestaţia la executare formulată de condamnatul S.B., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţa Craiova.
Prin cererea formulată, condamnatul a arătat că înţelege să formuleze contestaţie la executare întrucât nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 426/19.03.2014, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetentei materiale a şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul S.B. în favoarea Judecătoriei Craiova.
Tribunalul a reţinut că potrivit art. 598 alin.1 C.pr.pen, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile expres şi limitativ prevăzute la lit a-d), iar potrivit art 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit.a), b), d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin (1) sau (6) C.pr.pen şi anume instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, iar în cazul prevăzut la litera c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Faţă de aceste dispoziţii, având în vedere că în prezent ceea ce urmează să execute contestatorul este mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin dec pen nr 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj, instanţa a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Craiova.
Dosarul a fost trimis spre competenţă soluţionare la Judecătoria Craiova.
Din conţinutul cererii înregistrate la Tribunalul Dolj la data de 17.01.2014, se retine că persoana condamnată S.B. a contestat pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prin sentinţa penală nr. 211/30.04.2009 a Tribunalului Dolj, precizând că nu este vinovat de săvârşirea acestei fapte.
Totodată, în faţa instanţei acesta a precizat că pedeapsa aplicată pentru săvârşirea acestei infracţiuni este prea mare şi a solicitat reducerea acesteia.
Condamnatul S.B. se afla în executarea pedepsei de 17 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestuia prin s.p. nr. 14/14.07.2011 a Judecătoriei Calafat, definitiva prin decizia penala nr. 311/10.02.2012 a Curţii de Apel Craiova, respectiv prin s.p. nr. 211/30.04.2009 a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 3286/23.09.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Conform prevederilor art. 598 C.proc.pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 597 C.proc.pen., iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Contestaţia la executare este deci de competenta instanţei de executare sau a instanţei egala în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.
Competenţa reglementată în materia contestaţiei la executare nu este una alternativa, în sensul posibilităţii de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanţa de executare, fie instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.
Conform art.553 alin.1 C.p.p. cu denumirea marginală “instanţa de executare” hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
Faţă de aceste aspecte, având în vedere că petentul contestă pedeapsa de 17 ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor, şi nu pedeapsa rezultantă aplicată pentru mai multe infracţiuni ca urmare a contopirii, instanţa apreciază că, în acest caz, este imperios necesar ca instanţa de executare aşa cum este definită de art. 553 alin.1 C.p.p. să soluţioneze contestaţia la executare.
În speţa de faţă, instanţa de executare, în a cărei circumscripţie se află şi locul de deţinere în momentul formulării cererii (Penitenciarul Craiova) este Tribunalul Dolj, motiv pentru care instanţa va admite excepţia invocată din oficiu şi, în temeiul 50 C.p.p. rap. la art. 598 alin.2 Cpp şi art. 597 alin.6 C.p.p. va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat S.B., în favoarea Tribunalului Dolj.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 04.06.2014.
In şedinţa publica din data de 05.06.2014 s-a procedat la audierea petentului condamnat pentru a stabili sensul exact al manifestării de voinţa materializata in cuprinsul cererii, ca act de sesizare a instanţei de judecata, formulata la data de 14.01.2014.
Prin declaraţia consemnata si ataşata la dosarul cauzei, petentul a precizat ca doreşte rejudecarea cauzei sale, finalizata cu pronunţarea unei condamnări definitive pentru infracţiunea de omor, întrucât a fost condamnat pe nedrept si doreşte readministrarea probelor si reaprecierea probelor.
Examinând comparativ declaraţia petentului din şedinţa de judecata din data de 05.06.2014 cu cererea formulata la data de 14.01.2014, cu care a investit instanţa Tribunalului Dolj, se observa ca sensul exact al sesizării sale, indispensabila pentru calificarea juridica corecta, trebuie stabilit pe baza nu a interesului literar al termenilor, ci in funcţie de scopul urmărit prin formularea acestui act de procedura scris. In cuprinsul cererii ce reprezintă actul de investire a instanţei de judecata, petentul a precizat ca solicita casarea sentinţei de condamnare întrucât nu este vinovat de comiterea infracţiunii, nu înţelege cum au putut fi produse probe mincinoase in sprijinul învinuirii sale, sens in care solicita audierea unor martori pe care ii nominalizează.
Având in vedere manifestarea de voinţa a petentului care a precizat in şedinţa publica din data de 05.06.2014 ca denumirea corecta a cererii sale este de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care considera ca a fost condamnat pe nedrept pentru infracţiunea de omor, denumire care corespunde din punct de vedere procedural scopului imediat urmărit prin sesizarea instanţelor de judecata si anume desfiinţarea hotărârii de condamnare, in urma readministrării probelor , Curtea de Apel constata ca in cauza sunt incidente dispoziţiile art. 458 Cpp conform cărora competenta sa judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza in prima instanţa .
Petentul a formulat astfel o cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 211/2009 a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 3286/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174,175 lit. i Cp, cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. anterior.
Trebuie menţionat că nu s-a realizat o modificare a obiectului cererii formulate de petent, cu valoare juridica de act de sesizare a instanţei de judecata, investite cu soluţionarea unui anumit raport de drept penal sau procesual penal, operaţiune juridica ce ar fi inadmisibila in procedura judiciara a soluţionării conflictului de competenta, care presupune stabilirea instanţei care este competenta conform legii sa soluţioneze cererea cu care doua instanţe de judecata au fost sesizate, si nu orice cerere pe care o persoana ar putea sa o formuleze. S-a realizat in fapt o concordanta intre manifestarea reala de voinţa a petentului si sensul literar al termenilor folosiţi.
In temeiul art. 51 C.p.p. Curtea a stabilit competenta de soluţionare a cererii formulata de petentul condamnat S.B. în favoarea Tribunalului Dolj, ca instanţă care a judecat în fond infracţiunea de omor care a constituit obiectul condamnării penale definitive, in concordanta cu dispoziţiile art. 458 Cpp, conform cărora competenta sa judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza in prima instanţa .
Cererea petentului prin care solicită casarea sentinţei de condamnare întrucât nu este vinovat de comiterea infracţiunii, nu înţelege cum au putut fi produse probe mincinoase in sprijinul învinuirii sale, sens in care solicita audierea unor martori pe care ii nominalizează, este o cerere de revizuire şi nu o contestaţie la executare.
Competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei care a judecat cauza in prima instanţa .
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecaţii, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 426/2014 a Tribunalului Dolj s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Craiova, reţinându-se următoarele:
La data de 17 ianuarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestaţia la executare formulată de condamnatul S.B., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
În cererea sa condamnatul a arătat că înţelege să formuleze contestaţie la executare întrucât nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare.
Urmare a relaţiilor solicitate Penitenciarului de Maximă Siguranţă Craiova, la dosar s-a primit adresa nr. N20319 din 24.01.2014 privind situaţia juridică a condamnatului, respectiv că persoana privată de libertate se află în executarea unei pedepse de 17 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de omor, aplicată prin MEPÎ nr.1637/2012, SP nr.1494/2012 emis de Judecătoria Craiova, precum şi că a fost arestat la data de 28.04.2010, alăturat se află înaintată copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1637/2012 din 09.07.2012 emis de Judecătoria Craiova în dosarul nr.6763/215/2012.
Analizând normele de competenţă aplicabile în materia contestaţiei la executare , conform art. 597 -598 Cpp, tribunalul a reţinut următoarele :
Prin sent pen nr 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin dec pen nr 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul S.B. şi pe cale de consecinţă, în baza art 36 alin 2 C.pen rap la art 34 alin 2 C.pen s-a contopit pedepsele de 17 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art 174 alin 1 rap la art 175 alin 1 lit i C.pen cu aplic art 75 alin 1 lit a C.pen aplicată prin dec pen nr 100 din 19.04.2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin dec pen nr 3286/23.09.2010 a ÎCCJ; 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit g C.pen cu aplic art 41 alin 2 C.pen aplicată prin sent pen nr 98/17.06.2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin dec pen nr 1484/15.12.2010 a Curţii de Apel Craiova şi respectiv de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit g C.pen cu aplic art 320/1 alin 7 C.pen aplicată prin sent pen nr 14/14.07.2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin dec pen nr 311/10.02.2012 a Curţii de Apel Craiova în pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare urmând ca petentul condamnat să execute în final pedeapsa de 17 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art 36 alin 3 C.pen şi art 350 C.pr.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23.05.2008 la 30.04.2009 şi de la 28.04.2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
S-au anulat mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale sus menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform actualei sentinţe.
În baza sentinţei s-a emis mandatul de executare nr 1637/2012 din 09.07.2012 de către Judecătoria Craiova.
Conform art 598 alin.1 C.pr.pen, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile expres şi limitativ prevăzute la lit a-d), iar potrivit art 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit.a),b),d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art 597 alin (1) sau (6) C.pr.pen şi anume instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, iar în cazul prevăzut la litera c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în prezent ceea ce urmează să execute contestatorul este mandatul de executare emis în baza sent. pen nr 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin dec pen nr 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj, instanţa a declinat, în baza art 50 C.pr.pen să decline competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Craiova ca instanţă de executare conform art art 597 alin (1) C.pr.pen.
Prin sentinţa penala nr. 2678/2014 a Judecătoriei Craiova s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj si s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta , dispunându-se sesizarea instanţei competenta si anume Curtea de Apel Craiova, reţinându-se următoarele:
La data de 17.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj contestaţia la executare formulată de condamnatul S.B., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţa Craiova.
Prin cererea formulată, condamnatul a arătat că înţelege să formuleze contestaţie la executare întrucât nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 426/19.03.2014, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetentei materiale a şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul S.B. în favoarea Judecătoriei Craiova.
Tribunalul a reţinut că potrivit art. 598 alin.1 C.pr.pen, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile expres şi limitativ prevăzute la lit a-d), iar potrivit art 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit.a), b), d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin (1) sau (6) C.pr.pen şi anume instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, iar în cazul prevăzut la litera c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Faţă de aceste dispoziţii, având în vedere că în prezent ceea ce urmează să execute contestatorul este mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin dec pen nr 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj, instanţa a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Craiova.
Dosarul a fost trimis spre competenţă soluţionare la Judecătoria Craiova.
Din conţinutul cererii înregistrate la Tribunalul Dolj la data de 17.01.2014, se retine că persoana condamnată S.B. a contestat pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prin sentinţa penală nr. 211/30.04.2009 a Tribunalului Dolj, precizând că nu este vinovat de săvârşirea acestei fapte.
Totodată, în faţa instanţei acesta a precizat că pedeapsa aplicată pentru săvârşirea acestei infracţiuni este prea mare şi a solicitat reducerea acesteia.
Condamnatul S.B. se afla în executarea pedepsei de 17 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1494/14.05.2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 360/06.07.2012 a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestuia prin s.p. nr. 14/14.07.2011 a Judecătoriei Calafat, definitiva prin decizia penala nr. 311/10.02.2012 a Curţii de Apel Craiova, respectiv prin s.p. nr. 211/30.04.2009 a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 3286/23.09.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Conform prevederilor art. 598 C.proc.pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 597 C.proc.pen., iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Contestaţia la executare este deci de competenta instanţei de executare sau a instanţei egala în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.
Competenţa reglementată în materia contestaţiei la executare nu este una alternativa, în sensul posibilităţii de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanţa de executare, fie instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.
Conform art.553 alin.1 C.p.p. cu denumirea marginală “instanţa de executare” hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
Faţă de aceste aspecte, având în vedere că petentul contestă pedeapsa de 17 ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor, şi nu pedeapsa rezultantă aplicată pentru mai multe infracţiuni ca urmare a contopirii, instanţa apreciază că, în acest caz, este imperios necesar ca instanţa de executare aşa cum este definită de art. 553 alin.1 C.p.p. să soluţioneze contestaţia la executare.
În speţa de faţă, instanţa de executare, în a cărei circumscripţie se află şi locul de deţinere în momentul formulării cererii (Penitenciarul Craiova) este Tribunalul Dolj, motiv pentru care instanţa va admite excepţia invocată din oficiu şi, în temeiul 50 C.p.p. rap. la art. 598 alin.2 Cpp şi art. 597 alin.6 C.p.p. va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat S.B., în favoarea Tribunalului Dolj.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 04.06.2014.
In şedinţa publica din data de 05.06.2014 s-a procedat la audierea petentului condamnat pentru a stabili sensul exact al manifestării de voinţa materializata in cuprinsul cererii, ca act de sesizare a instanţei de judecata, formulata la data de 14.01.2014.
Prin declaraţia consemnata si ataşata la dosarul cauzei, petentul a precizat ca doreşte rejudecarea cauzei sale, finalizata cu pronunţarea unei condamnări definitive pentru infracţiunea de omor, întrucât a fost condamnat pe nedrept si doreşte readministrarea probelor si reaprecierea probelor.
Examinând comparativ declaraţia petentului din şedinţa de judecata din data de 05.06.2014 cu cererea formulata la data de 14.01.2014, cu care a investit instanţa Tribunalului Dolj, se observa ca sensul exact al sesizării sale, indispensabila pentru calificarea juridica corecta, trebuie stabilit pe baza nu a interesului literar al termenilor, ci in funcţie de scopul urmărit prin formularea acestui act de procedura scris. In cuprinsul cererii ce reprezintă actul de investire a instanţei de judecata, petentul a precizat ca solicita casarea sentinţei de condamnare întrucât nu este vinovat de comiterea infracţiunii, nu înţelege cum au putut fi produse probe mincinoase in sprijinul învinuirii sale, sens in care solicita audierea unor martori pe care ii nominalizează.
Având in vedere manifestarea de voinţa a petentului care a precizat in şedinţa publica din data de 05.06.2014 ca denumirea corecta a cererii sale este de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care considera ca a fost condamnat pe nedrept pentru infracţiunea de omor, denumire care corespunde din punct de vedere procedural scopului imediat urmărit prin sesizarea instanţelor de judecata si anume desfiinţarea hotărârii de condamnare, in urma readministrării probelor , Curtea de Apel constata ca in cauza sunt incidente dispoziţiile art. 458 Cpp conform cărora competenta sa judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza in prima instanţa .
Petentul a formulat astfel o cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 211/2009 a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 3286/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174,175 lit. i Cp, cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. anterior.
Trebuie menţionat că nu s-a realizat o modificare a obiectului cererii formulate de petent, cu valoare juridica de act de sesizare a instanţei de judecata, investite cu soluţionarea unui anumit raport de drept penal sau procesual penal, operaţiune juridica ce ar fi inadmisibila in procedura judiciara a soluţionării conflictului de competenta, care presupune stabilirea instanţei care este competenta conform legii sa soluţioneze cererea cu care doua instanţe de judecata au fost sesizate, si nu orice cerere pe care o persoana ar putea sa o formuleze. S-a realizat in fapt o concordanta intre manifestarea reala de voinţa a petentului si sensul literar al termenilor folosiţi.
In temeiul art. 51 C.p.p. Curtea a stabilit competenta de soluţionare a cererii formulata de petentul condamnat S.B. în favoarea Tribunalului Dolj, ca instanţă care a judecat în fond infracţiunea de omor care a constituit obiectul condamnării penale definitive, in concordanta cu dispoziţiile art. 458 Cpp, conform cărora competenta sa judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza in prima instanţa .
