NEREGULARITATEA ACTULUI DE SESIZARE CU CONCESINŢA NELEGALEI SESIZARE A JUDECĂTORULUI  DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea penală pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 23 octombrie 2014, în dosarul nr. 2768/93/2014, s-a admis excepţia nelegalităţii sesizării Tribunalului Ilfov. S-a constatat neregularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. 3978/P/2011 din 01.09.2014 emis de Parchetul de pe Judecătoria Buftea. S-a comunicat o copie de pe încheIere, spre ştiinţă, parchetului si inculpatului.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 3978/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a fost trimis în judecată inculpatul  RKH sub aspectul săvârşirii infracţiunilor: de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, faptă  prev. de art. 6 din Legea 241/2005; deturnare de fonduri, faptă prev. de art. 303 din Legea 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 C.p.( 1968); reţinerea şi nevirarea contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor de şomaj, datorată de angajat, faptă prev. de art. 112 din Legea 76/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit.a  C.p.( 1968) şi art. 41 alin.2 C.p.( 1968) şi art. 5 N.C.p.
La data de 09.09.2014, în baza art. 342 C.p.p. rap. la art. 328 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară invocă din oficiu excepţia nelegalităţii sesizării Tribunalului Ilfov, prin rechizitoriul nr. 3978/P/2011 din 01.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, având în vedere următoarele considerente:
▪ Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a menţionat în partea expozitivă a rechizitoriului şi la secţiunea „în drept” şi infracţiunea prev. de art. 111 din Legea 76/2002 privind nevirarea contribuţiei la bugetul asigurărilor de şomaj datorată de angajator, fără a menţiona această infracţiune şi în partea dispozitivă a rechizitoriului, incoerenţă care determină incertitudine în ceea ce priveşte voinţa Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea cu privire la infracţiunile pentru care dispune trimiterea în judecată a inculpatului.
▪ Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a menţionat la secţiunea „în drept” şi infracţiunea prev. de art. 303 din Legea 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 C.p. (1968) deturnare de fonduri, fără a descrie în ce constă această infracţiune, menţionând doar „a reţinut şi nu a vărsat contribuţia individuală de asigurări de sănătate de la asiguraţi”. S-a menţionat, de asemenea, în rechizitoriu că infracţiunea de deturnare de fonduri se încadrează în noul Cod penal în disp. art. 307, care atrage competenţa tribunalului, fără a se observa că acest articol restrânge sfera subiecţilor activi care pot săvârşi infracţiunea de deturnare de fonduri, motiv pentru care s-ar putea pune problema dezincriminării aceste infracţiuni şi implicit necompetenţa materială a Tribunalului Ilfov.
▪ Prin ordonanţa nr. 3978/P/17.04.2014 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC K T, dar aceasta nu a fost menţionată în rechizitoriu la secţiunea „persoane ce urmează a fi citate”.
Potrivit disp. art. 344 alin. 4 NCPP, încheierea din data de 09.09.2014, a fost comunicată Parchetului  de pe lângă Judecătoria Buftea, la expirarea termenului stabilit pentru formularea cererilor şi excepţiilor, respectiv la data de 10.09.2014, care a avut posibilitatea de a răspunse in scris, in termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 16.10.2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a înaintat răspunsul formulat cu privire la aspectele constatate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Ilfov prin încheierea din data de 09.09.2014 pronunţată in dosarul nr. 2768/93/2014, pentru a fi avut in vedere la soluţionarea excepţiei privind nelegalitatea sesizării Tribunalului Ilfov prin rechizitoriul nr. 3978/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Anexează, in copie, încheierea nr. 24 din data de 17.03.2014 pronunţată de Judecătoria Buftea in dosarul nr. 2445/P/2014 şi încheierea nr. 22/ 03.04.2014 pronunţată de Tribunalul Ilfov in dosarul nr. 1255/93/2014, precum şi in extras pe portalul Tribunalului Ilfov.
Cu referire la excepţia nelegalităţii sesizării Tribunalului Ilfov prin rechizitoriul nr. 3978/P/2011, invocată din oficiu şi de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Ilfov în dosarul de instanţă nr. 2768/93/2014, in răspunsul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea s-au  învederat următoarele aspecte:
1. Atât în partea expozitivă a rechizitoriului cât şi la secţiunea “în drept” (în partea iniţială a acestei secţiuni) s-a făcut referire la aspectul că fapta de a nu vira la bugetul asigurărilor de şomaj a contribuţiei datorată de angajator se încadra în prevederile art. 111 din Legea 76/2002, în cauză fiind menţionată perioada 25.11.2008-25.11.2011, în care inculpatul, în calitate de administrator al SC K T SRL a reţinut şi nu a vărsat la bugetul asigurărilor de şomaj contribuţia pentru asigurări de şomaj datorată de angajator, în sumă de 5.045 lei.
In continuare, la secţiunea ” în drept” din conţinutul rechizitoriului s-a făcut referire la soluţia ce urma să se emită în cauză sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002, astfel fiind precizat următorul raţionament:
„In legătură cu nevirarea contribuţiei la bugetul asigurărilor de şomaj datorată de angajator, faptă prev. de art. 111 din Legea 76/2002, constând în aceea că în perioada 25.11.2008-25.11.2011, in calitate de administrator al SC K T SRL inculpatul a reţinut şi nu a vărsat la bugetul asigurărilor de şomaj contribuţia pentru asigurări de şomaj datorată de angajator, în sumă de 5. 045 lei; în cauză se va dispune clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin 1 lit. b rap. la art. 16 alin. 1 lit. b din C.p.p. având în vedere că, potrivit art. 102 şi art. 247 din Legea nr.187 /2012, începând cu data de 1 februarie 2014, articolul 111 din Legea nr. 76/2002 a fost abrogat, această faptă nemaifiind prevăzută de legea penală. ”
De asemenea, în conţinutul rechizitoriului la partea dispozitivă, pct. 1 privind persoana şi faptele sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea în judecată, nu a mai fost trecută infracţiunea prev. de art. 111 din Legea 76/2002.
Este adevărat că în partea dispozitivă a rechizitoriului s-a omis pronunţarea asupra aspectului privind soluţia de clasare faţă de inculpatul RKH sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002, deşi atât în drept cât şi în fapt această soluţie a fost motivată la secţiunea „în drept”.
Ţinând cont de aspectele mai sus menţionate, se consideră că în ce priveşte voinţa Parchetului de pe lângă Judecători Buftea cu privire la persoana şi infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, între secţiunea “în drept” şi partea dispozitivă a rechizitoriului, există o concordanţă, şi anume că aceasta a vizat trimiterea în judecată a inculpatului RKH, doar sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 6 din Legea 241/2005, art.303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 din C.pen.(1969) şi art. 112 din Legea nr. 76/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a din C.pen.(1969), art. 41 alin. 2 din C.p. (1969) şi art. 5 din N.c.p., singura neconcordanţă între cele două secţiuni ale rechizitoriului existând în legătură cu pronunţarea asupra soluţiei de netrimitere în judecata a inculpatului RKH sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002, aspect ce excede obiectului judecăţii.
2. In legătură cu aspectul că la secţiunea “în drept” din rechizitoriu a fost menţionată şi infracţiunea prev. de art. 303 din Legea 95/2006 rap. la art. 302 ind. 1 C.p. (1968), fără a descrie în ce constă această infracţiune, menţionând doar „a reţinut şi nu a vărsat contribuţia individuală de asigurări de sănătate de la asiguraţi” au fost menţionate următoarele precizări:
– la secţiunea “în drept” din rechizitoriu s-a făcut următoarea menţiune „deturnare de fonduri, faptă prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 din C.pen.(1969), constând în aceea că în perioada 25.02.2009-25.11.2011, în calitate de administrator al SC K T SRL, a reţinut şi nu a vărsat la bugetul asigurărilor de sănătate contribuţia individuală de asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi în sumă de 48.041 lei”.
– în partea expozitivă a rechizitoriului s-a făcut vorbire despre obligaţiile care îi revin angajatorului în legătură cu reţinerea şi plata contribuţiilor pentru asigurări sociale după cum urmează: „Obligaţia inculpatului RKH, în calitate de administrator al SC K  TE S.R.L, de a reţine şi vărsa aceste impozite şi contribuţii, rezultă atât din dispoziţiile legale menţionate mai sus, cât şi din prevederile cu caracter general ale art. 26 alin. 1 din 0G 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora „plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat”.
 Potrivit legii, reţinerea presupune efectuarea de către angajator a unei plăţi parţiale şi justificarea diferenţei de plată prin evidenţierea impunerilor datorate (impozit sau contribuţii sociale) în registrele de evidenţă contabilă.
Reţinerea sumelor menţionate anterior, reprezentând impozitele pe veniturile din salarii şi contribuţii sociale, a fost efectivă,  în sensul că aceste sume au fost individualizate în contabilitatea SC K TS.R.L cu titlu de creanţe fiscale fiind astfel declarate la organele fiscale.”
Având în vedere cele mai sus menţionate s-a considerat că menţiunea prevăzută la secţiunea  „ în  drept” cu privire la infracţiunea prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 din C.pen.(1969), coroborat cu menţiunile din partea expozitivă a rechizitoriului respectă prevederile art. 328 alin. 1 din C.p.p. sub aspectul menţionării datelor privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică acesteia.
În legătură cu sesizarea Tribunalului Ilfov sub aspectul infracţiunii de deturnare de fonduri prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 din C.pen.(1969) cu aplic art. 5 din C.p., s-au făcut următoarele precizări: 
Până la data de 01.02.2014 competenţa de soluţionare a infracţiunii de deturnare de fonduri prev. de art. 302 ind.1 din C.pen.(1969) revenea judecătoriei, iar începând cu această dată, în noua reglementare la art. 307 C.p., această infracţiune a fost prevăzută ca fiind de competenţa tribunalului. 
De asemenea, se constată că art. 307 din C.p. faţă de art. 302 ind.1 din fi c. pen. (1969), restrânge sfera subiecţilor activi care pot săvârşi această infracţiune.
In baza acestui raţionament precum şi a celui că “în fapt” infracţiunea prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302 ind.1 din C.pen.(1969), reprezintă o modalitate de comitere a infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea 241/2005 (această din urmă infracţiune fiind de competenţa judecătoriei atât înainte de data de 01.02.2014, cât şi după această dată), la data de 13.03.2014, prin referatul cu propunere de încuviinţare a obţinerii de date privind situaţia financiară a unei persoane emis de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în dosarul cu nr. 3613/P/2009 s-a solicitat Judecătoriei Buftea încuviinţarea obţinerii de date privind situaţia financiară a SC E SRL.
La data de 17.03.2014, prin încheierea nr. 24 emisă în dosarul nr. 2445/94/2014, Judecătoria Buftea a respins ca inadmisibilă solicitarea formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, pentru emiterea acestei încheieri s-a avut în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor din noul cod -1 penal infracţiunea de deturnare de fonduri este prevăzută la art. 307 din N.C.P., iar potrivit art. 36 alin 1 lit. a din N.C.P.P. infracţiunea prev. de art. 307 N.C.P. este de competenţa materială a tribunalului pentru a putea fi judecată în primă instanţă.
In continuare, în acelaşi dosar (nr. 3613/P/2009), prin referatul din data de 31.03.2014 s-a solicitat Tribunalului Ilfov încuviinţarea obţinerii de date privind situaţia financiară a SC E  SRL.
Prin încheierea nr. 22/03.04.2014 pronunţată în dosarul de instanţă nr. 1255/93/2014, Tribunalul Ilfov – judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis solicitarea înaintată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, având în vedere şi faptul că iniţial, în aceeaşi cauză, solicitarea organului de urmărire penală a fost respinsă de către Judecătoria Buftea pe motiv că potrivit noilor dispoziţii în materie penală, infracţiunea de deturnare de fonduri este de competenţa tribunalului.
In aceste condiţii, având în vedere poziţia celor două instanţe de judecată sub aspectul competenţei materiale de a soluţiona cererile organului de urmărire penală în legătură cu infracţiunea de deturnare de fonduri prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 3021 din C.pen.(1969), ţinând cont şi de prevederile art. 53 alin. 1 din C.p.p şi art. 5 alin. 2 din Legea 255/2013, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, în cauzele în care au fost emise dispoziţii de trimitere în judecată, a fost sesizat Tribunalul Ilfov.
De altfel, la data de 03.09.2014 în dosarul nr. 2065/93/2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Ilfov a constatat faptul că această instanţă de judecată este competentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza care sub aspectul încadrării juridice viza aceleaşi infracţiuni.
3. In legătură cu faptul ca in conţinutul rechizitoriului la secţiunea “persoane ce urmează a fi citate” nu a fost trecută partea responsabilă civilmente SC K T, s-a precizat că această situaţie se datorează unei omisiuni având în vedere că atât la secţiunea „date privind urmărirea penală” cât şi secţiunea „date privind măsurile asiguratorii” s-a făcut vorbire despre introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente şi dispunerea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aflate în proprietatea acesteia.
Având în vedere că omisiunea trecerii la secţiunea „persoane ce urmează a fi citate” a datelor privind partea responsabilă civilmente, nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, aceasta putând fi acoperită prin citarea efectuată de către instanţa de judecată, s-a considerat că această omisiune nu poate duce în mod independent la admiterea excepţiei privind nelegala sesizare a instanţei.
Astfel, ţinând cont de cele mai sus menţionate, s-a considerat că în cauză nu există temei pentru admiterea excepţiei nelegalităţii sesizării Tribunalului Ilfov, prin rechizitoriul nr. 3978/P/2011 din 01.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, fapt pentru care solicită respingerea acestei excepţii.
Judecătorul de cameră preliminară urmează a admite excepţia nelegalităţii sesizării Tribunalului Ilfov şi a consta că rechizitoriului nr. 3978/P/2011 din 01.09.2014 emis de Parchetul de pe Judecătoria Buftea nu este regulamentar întocmit, pentru următoarele considerente:
Conform art. 328 C.p.p. rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.
    (2) În rechizitoriu se arată numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate.
Conform art. 286 al. 2 C.p.p. (2) ordonanţa trebuie să cuprindă:
    a) denumirea parchetului şi data emiterii;
    b) numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte;
    c) fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;
    d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora;
    e) date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi;
    f) alte menţiuni prevăzute de lege;
    g) semnătura celui care a întocmit-o.
Din analizarea conţinutului rechizitoriului se constată că acesta nu a fost întocmit cu respectarea disp. art. 328 C.p.p. rap. la art. 286 al. 2 C.p.p.
1. Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a menţionat în partea expozitivă a rechizitoriului şi la secţiunea „în drept” şi infracţiunea prev. de art. 111 din Legea 76/2002 privind nevirarea contribuţiei la bugetul asigurărilor de şomaj datorată de angajator, fără a menţiona această infracţiune şi în partea dispozitivă a rechizitoriului, incoerenţă care determină incertitudine în ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze şi anume, care a fost voinţa Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea cu privire la infracţiunile pentru care dispune trimiterea în judecată a inculpatului.
De altfel, în răspunsul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea la excepţia invocată de judecătorul de cameră preliminară, acesta a recunoscut că „ este adevărat că în partea dispozitivă a rechizitoriului s-a omis pronunţarea asupra aspectului privind soluţia de clasare faţă de inculpatul RKH sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002, deşi atât în drept cât şi în fapt această soluţie a fost motivată la secţiunea „în drept” … şi că singura neconcordanţă între cele două secţiuni ale rechizitoriului existând în legătură cu pronunţarea asupra soluţiei de netrimitere în judecata a inculpatului RKH sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002”.
Faptul că în răspunsul formulat parchetul a menţionat că infracţiunea prev. de art. 111 din Legea 76/2002  excede obiectului judecăţii, nu este suficient pentru a trece la judecarea cauzei, parchetul trebuind să remedieze neregularitatea şi să comunice pentru ce infracţiuni menţine dispoziţia de trimitere în judecată, astfel încât limitele de judecată să fie foarte clare atât pentru instanţă, cât şi pentru părţi.
2. Cu privire la faptul că la secţiunea “în drept” din rechizitoriu a fost menţionată infracţiunea prev. de art. 303 din Legea 95/2006 rap. la art. 302 ind. 1 C.p. (1968), fără a descrie în ce constă această infracţiune, menţionând doar „a reţinut şi nu a vărsat contribuţia individuală de asigurări de sănătate de la asiguraţi”. Chiar dacă această reţinere a fost efectivă, astfel cum se precizează de către procuror în răspunsul la excepţia invocată de instanţă, acesta nu a descris fapta, în sensul că nu a arătat cum s-a schimbat destinaţia fondurilor fără respectarea dispoziţiilor legale, arătând numai că inculpatul a avut la dispoziţie sumele necesare, dar le-a folosit în alte scopuri şi descrierea pe care acesta a făcut-o şi anume „a reţinut şi nu a vărsat contribuţia individuală de asigurări de sănătate de la asiguraţi”, corespunde conţinutului constitutiv al altor infracţiuni de evaziune fiscală.
Cu privire la competenţa materială a Tribunalului, se constată că faţă de încadrarea stabilită de procuror, art. 3021 C.p. din 1969, competenţa de a judeca prezenta cauză aparţine tribunalului, dat fiind că infracţiunea de deturnare de fonduri prev. de art. 307 C.p. este în competenţa acestuia, conform art. 36 al. 1 lit. a C.p.p., schimbarea încadrării juridice urmând a fi pusă eventual în discuţie de către instanţă.
Ceea ce urmează a comunica procurorul este dacă menţine soluţia de trimitere în judecată a inculpatului sub aspectul infr. prev. de art. 3021 C.p. din 1969, dat fiind noul conţinut constitutiv al infr. de deturnare de fonduri în noul cod penal. În cazul în care procurorul nu menţine trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul infr. prev. de art. 3021 C.p. din 1969, numai atunci se pune problema necompetenţei materiale a Tribunalul Ilfov, având în vedere şi celelalte infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
3. În ceea ce priveşte faptul ca in conţinutul rechizitoriului la secţiunea “persoane ce urmează a fi citate” nu a fost trecută partea responsabilă civilmente SC KMC Technology, judecătorul de cameră preliminară constată că în răspunsul său procurorul a arătat că într-adevăr aceasta este o omisiune din actul de sesizare a instanţei.
Astfel, acest aspect atrage nerespectarea disp. art. 328 al. 2 C.p.p. cu privire la nemenţionarea în rechizitoriu a persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate, urmând ca procurorul să remedieze această neregularitate în 5 zile de la comunicarea prezentei încheieri.
 Copie de pe prezenta se va comunica, spre stiinţă, parchetului si inculpatului.
În baza art. 345 al. 2 C.p.p., se va comunica parchetului copie de pe încheierea motivata.
În baza art. 345 alin.3 C.p.p., in termen de 5 zile de la comunicarea încheierii motivate, procurorul va remedia neregularităţile actului de sesizare şi va comunica dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea la parchet.