– O. G.92/2003 rep. – art. 44, art. 72, art. 205-207;
– Codul de procedură civilă (1865) – art. 104.
Procedura de contestare administrativă a actelor fiscale este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată, distinct de cea a contestației la executare, cu competenţe diferite, astfel că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare nu este cea care poate analiza temeinicia şi legalitatea titlurilor de creanţă. Nu se poate face însă abstracţie de faptul că, în cadrul contestaţiei la executare, cel care invocă necomunicarea precizează că „toate actele fiscale – titluri executorii, deşi emise în 2005, au fost comunicate contestatorului de abia în 2008, fără a-i fi comunicat temeiul juridic al calculării acestor obligaţii de plată vamale”.
Coroborând această susţinere cu data confirmării de primire „07.03.2008” , când soţia contestatorului a confirmat primirea unor documente emise de D.R.A.O.V. Braşov, rezultă faptul că actele fiscale – titluri executorii au fost comunicate şi de la acea dată curge termenul de contestare.
O nouă comunicare, după data soluţionării irevocabile a contestaţiei la executare, nu-l repune pe reclamant în termenul de contestare administrativ – fiscală, în condiţiile în care anterior s-a dovedit faptul că actele au fost comunicate cu îndeplinirea cerinţelor legale.
Prin sentinţa nr.5148/19.12.2012, Tribunalul Mureş – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul V. R. I., în contradictoriu cu pârâtele D. G. F. P. MUREŞ şi A. N. V. – D. R. A. O. V. BRASOV, dispunând anularea Deciziei nr.16/17.10.2011 emisă de D.G.F.P.Mureş şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestației înregistrată sub nbr.901/07.01.2011 împotriva actului constatator 406/2004 şi a proceselor verbale 124/19.07.2004 şi 124A/30.09.2004.
Instanţa de fond a reţinut că prin actele atacate s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale în cuantum de 1425 lei reprezentând taxe vamale, accize, TVA şi accesorii, iar prin Decizia nr.16/17.10.2011 D.G.F.P.Mureş a respins ca tardiv formulată contestaţia, motivându-se că actele au fost comunicate petentului la 07.03.2008 la adresa din xxxx, împreună cu somaţia nr.3161/04.03.2008, iar contestația fiscală a fost depusă la 07.12.2010.
Instanţa a constatat că din actele dosarului rezultă comunicată somaţia nr.3161 din dosarul nr.2677 şi o menţiune cu privire la „D013.2” care nu coincide cu niciunul din actele fiscale constatate, precizând că, faptul că reclamantul a formulat o contestație la executare în dosarul nr.2492/320/2008 în care a cerut şi anularea actului constatator şi a procesului-verbal de calcul al accesoriilor, nu suplineşte condiţia legală a comunicării actelor fiscale potrivit art.44 Cod procedură fiscală. S-a avut în vedere faptul că singura comunicare în acord cu disp.art.44 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată s-a efectuat la data de 29.11.2010, dată în raport de care contestaţia formulată la 07.12.2010 se află în termenul legal prevăzut de art.207 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată, acela de 30 de zile.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de pârâtele D.G.R.F.P. BRAŞOV-A.J.F.P. MURES prin A. N. V. BRASOV şi D.G.F.P.Mureş, ambele recurente solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Recurenta A. N. V. BRASOV – D.G.R.F.P. BRAŞOV-A.J.F.P. MURES, a criticat modul în care prima instanţă a argumentat soluţia doar prin fraza „pe somaţia nr.3161/04.03.2008 apare menţiunea D013 2, care nu coincide cu niciunul din actele fiscale contestate”, învederând că actele fiscale au fost comunicate la data de 07.03.2008 cu somaţia nr.3161/04.03.2008, primirea acestora fiind confirmată de soţia reclamantului, indicându-se drept dovadă actul de la fila 54.
Recurenta D.G.F.P.Mureş a subliniat de asemenea faptul că atât actul constatator nr.406/19.08.2004 cât şi procesul-verbal nr.124 şi 124A din 19.07.2004, respectiv 30.09.2004, împreună cu somaţia nr.3161/04.03.2008, au fost comunicate reclamantului la 07.03.2008, fiind confirmată primirea, aspect ce rezultă din actele aflate la dosar.
Această recurentă a mai învederat că prin Sentinţa nr.998/03.02.2010 pronunţată în dosarul nr.2492/329/2008 Judecătoria Tg.Mureş a admis contestația la executare însă Tribunalul Mureş, prin Decizia nr.651/24.09.2010 a admis recursul DROV Braşov şi a înlăturat dispoziţiile de anulare a titlurilor executorii reprezentate prin actele ce formează obiectul prezentei cauze.
S-au invocat în susţinerea căii de atac şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 republicată, privind contestarea pe cale administrativă precum şi a art.104 Cod procedură civilă, subliniindu-se faptul că s-a depăşit termenul legal de depunere a contestației cu 974 zile.
Intimatul reclamant V.R. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor susţinând că, la 08.03.2008, i-a fost comunicată somaţia execuţională nr.3161/04.03.2008 în cuprinsul căreia erau specificate la rubrica TITLU EXECUTORIU mai multe procese-verbale de stabilire a unor obligaţii fiscale şi că practic, cu această ocazie i-au fost comunicate acte de executare silită, somaţia execuţională şi titlu executoriu, iar raportat la actele primite, putea formula exclusiv contestaţie la executare în temeiul art.172 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată.
Intimatul a ţinut să precizeze că la acea dată nu i-au fost comunicate titluri de creanţă pe care să le fi putut contesta în temeiul art.205-207 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată şi, că DGFP, face o gravă confuzie între comunicarea unui titlu de creanţă şi a unui titlu executoriu, iar faptul că nu i-a fost comunicate titlurile de creanţă, comunicarea făcându-se la o adresă greşită, rezultă şi din motivarea hotărârilor pronunţate în dosarul nr.2492/320/2008.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că ambele recursuri sunt fondate.
Actele care au format obiectul contestaţiei soluționată prin Decizia nr.16/17.10.2011 sunt: Actul constatator nr.406/19.07.2004, Procesul-verbal nr.124 şi 124/A.
Potrivit actului de la fila 54 dosar fond, la data de 07.03.2008, soţia reclamantului a confirmat primirea unor documente emise de DRAOV Braşov, fiind menţionate „D013.2, D2677 som. 3161”. În cuprinsul somaţiei nr.3161/04.05.2008 sunt indicate motivele obligaţiei fiscale şi titlurile executorii, fiind vorba despre actele constatatoare nr.406/19.07.2004 şi procesele-verbale nr.124, 124A şi 370.
Procedura de contestare administrativă a actelor fiscale este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată distinct de cea a contestației la executare, cu competenţe diferite, astfel că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare nu este cea care poate analiza legalitatea şi temeinicia titlurilor de creanţă. În dosarul nr.2492/320/2008 în motivarea Deciziei nr.651/24.09.2010 se menţionează că nu se poate reţine că titlurile de creanţă ar fi fost legal comunicate faţă de comunicarea făcută prin poştă la adresa greşită din xxx.
Nu se poate însă face abstracţie de faptul că, la data de 19.03.2008, reclamantul a formulat contestație la executare împotriva somaţiei nr.3161 din 04.03.2008 şi a titlurilor executorii cuprinse în acea somaţie, printre care cele contestate în prezenta cauză, în condiţiile în care pe confirmarea de primire de la fila 54 din dosar fond, pe lângă somaţia nr.3161 se face menţiunea „D-2677” care este tocmai numărul dosarului de executare 2677/2005 întocmit de DRAOV Braşov, în care nu avea cum să nu fie depuse actele care au stat la baza emiterii titlului executoriu şi a somaţiei nr.3161. De altfel, din considerentele deciziei nr.651/2010, unde se reţine motivarea contestaţiei la executare formulată de reclamant, rezultă că, aşa cum tocmai contestatorul în acel dosar precizează, „toate actele fiscale – titluri executorii, deşi emise în 2005, au fost comunicate contestatorului de abia în 2008, fără a-i fi comunicat temeiul juridic al calculării acestor obligaţii de plată vamale”.
Coroborând data confirmării de primire „07.03.2008” cu susţinerea mai sus redată, în mod evident rezultă faptul că i-au fost comunicate „toate aceste acte fiscale – titluri executorii”, iar de la data de 07.03.2008 curge termenul de contestare reglementat de art.205-207 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată. Prin urmare, în cazul dedus judecăţii nu este vorba doar despre o comunicare la o adresă greşită urmată de comunicare prin publicitate aşa cum a reţinut instanţa în dosarul în care s-a judecat contestaţia la executare, ci trebuie analizat modul de îndeplinire a procedurii de comunicare realizată prin actul de la fila 54 dosar fond, la o dată ulterioară primei comunicări greşite. La această dată ultimă, 07.03.2008, contestatorul în dosarul nr.2492/320/2008, aşa cum rezultă din motivarea Deciziei nr.651/2010 a menţionat că actele emise în anul 2005 i-au fost comunicate de abia în 2008, exprimându-şi nemulţumirea faţă de împrejurarea că nu i s-a comunicat temeiul juridic al calculării acestor obligaţii de plată vamale. Comunicarea de la data de 07.03.2008 s-a făcut la adresa din xxx, adresă de domiciliu a reclamantului la data respectivă, aşa cum rezultă şi din actul de la fila 122 dosar fond.
Faptul că, s-a mai făcut o comunicare la data de 30.11.2010, după data soluționării irevocabile a contestaţiei la executare nu-l poate repune pe reclamant în termenul de contestare administrativ – fiscală faţă de constatarea faptului că acest termen a început să curgă de la data de 07.03.2008 pentru considerentele deja arătate.
Faţă de cele ce preced, văzând şi prev.art.312 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursurile, a modificat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantului.
