Decizia civilă nr. 456/R din 12.11.2014 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi în data de 21.12.2011, sub nr. 24614/233/2011, petentul C.L.G., în contradictoriu cu intimaţii O.C.P.I. Galaţi, T.C. şi S.E., a formulat plângere împotriva Încheierii nr. 80507/08.12.2011 pronunţate de OCPI Galaţi în dosarul nr. 80507/08.12.2011, solicitând desfiinţarea acesteia.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că încheierea nr. 80507/08.12.2011 este nelegală şi netemeinică, întrucât în conformitate cu art. 21 alin. 1 din Legea 215/2001 doar unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.
A mai susţinut petentul că încheierea atacată este nelegală, deoarece C.L. Galaţi nu are patrimoniu, acesta fiind autoritatea administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în municipiu, fiind un organ deliberativ, fără personalitate juridică şi fără patrimoniu, ce nu poate sta, în astfel de cazuri, în judecată, potrivit art. 20 şi 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
S-a mai arătat că imobilul în litigiu face parte din patrimoniul M. Galaţi, iar potrivit art. 120 alin. 2 bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.
OCPI Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 7/1996.
În drept a invocat art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 50¹ din Legea nr. 7/1996.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimaţii T.C. şi S.E., legal citaţi, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea plângerii formulate de C.L. al M. Galaţi. Au mai solicitat plata cheltuielilor de judecată. Au invocat excepţia nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii, inadmisibilităţii, a tardivităţii, a necompetenţei generale, a lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes care au fost respinse de către instanţă prin încheierea din data de 05.04.2013, pentru motivele arătate în considerentele încheierii de şedinţă de la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 5717/31.05.2013, Judecătoria Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI Galaţi, respingând plângerea formulată în contradictoriu cu OCPI Galaţi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Plângerea formulată în contradictoriu cu intimaţii T.C. şi S.E. a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI, instanţa a admis-o întrucât calitatea procesuală presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată şi persoana obligată în raportul obligaţional dedus judecăţii de către reclamant, însă în speţa dedusă judecăţii nu s-a identificat un asemenea raport între reclamant şi intimatul OCPI.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 804 din 14.05.2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 45/A din 10.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi, petentul C.L. Galaţi a fost obligat să plătească intimaţilor S.E. şi T.C.A. suma de 4.200.000 euro cu titlu de despăgubiri, precum şi sumele de 46.000 lei şi 27.786 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva C.L. Galaţi s-a pornit executarea silită, iar BEJ M. P.L. a solicitat OCPI Galaţi, prin cererea înregistrată la OCPI sub nr. 73232/03.11.2011, notarea în cartea funciară, în baza dispoziţiilor art. 593 Cod procedură civilă a sechestrului judiciar definitiv asupra bunului imobil situat în G.- Sediu Firmă, proprietatea titularului dreptului real imobiliar, C.L. Galaţi.
Prin încheierea nr. 73232/03.11.2011, OCPI Galaţi a admis cererea cu privire la imobilul situat în G. Sediu Firmă, privind pe C.L. Galaţi, având ca obiect notarea sechestrului judiciar în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare în Dosar de executare nr. …/ES_MPL/2010 emisă de BEJ M.P.L., notându-se sechestru judiciar definitiv până la concurenţa sumei de 4.200.000 euro şi 2.445.696 lei.
Potrivit extrasului de carte funciară, în partea a 2-a a cărţii funciare anterior menţionată, parte referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, petentul este înscris ca proprietar.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru şi publicitate imobiliară, intabularea sau înscrierea provizorie putând fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular, iar înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini putând fi cerute fie de mandatarul general al celui îndrituit, fie de oricare dintre titularii aceluiaşi drept.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Cod civil dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii.
Înscrierea dreptului de proprietate în evidenţele reale imobiliare creează în favoarea titularului dreptului o prezumţie legală de proprietate care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de carte funciară.
Faţă de aceste dispoziţii legale, precum si de menţiunile făcute în partea a doua a cărţii funciare, instanţa a constatat că prin invocarea faptului că imobilul ar avea un alt proprietar, petentul nu face decât să se prevaleze de propria sa culpă, având în vedere că notările respective au fost făcute, în mod evident, la cererea acestuia, considerente pentru care instanţa a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul C.L. Galaţi, invocând în primul rând că sentinţa nu a fost comunicată la sediul procesual ales, astfel încât termenul de apel nu a început să curgă. A invocat practica judiciară a ICCJ, decizia nr. 2710/20.04.2012 a Secţiei I civile.
A susţinut apelantul că de la deschiderea dosarului execuţional, în anul 2010, s-au produs modificări care produc efecte asupra încheierii de notare a sechestrului judiciar.
Astfel, prin încheierea din 30.01.2013, Tribunalul Galaţi a admis cererea de recuzare a executorului judecătoresc M.P.L., hotărând ca actele de executare să fie nepăstrate. Deşi s-a efectuat adresă la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru desemnarea unui alt executor judecătoresc care să continue executarea din dosarul nr. …/ES-MPL/2010, creditorii au apreciat că este mai oportun să înceapă o nouă executare, deschizând dosarul nr. …/ES-CDC/2013 al BEJ C.D.C., în care a fost încuviinţată executarea silită prin încheierea nr. 2954/18.04.2013 a Judecătoriei Galaţi.
Apelantul a apreciat că încheierea de încuviinţare a executării silite nu poate fi catalogată drept act de executare, pentru a fi afectată de încheierea din 30.01.2013 a Tribunalului Galaţi, astfel încât în prezent ar coexista două executări silite având la bază aceleaşi titluri executorii, situaţie de neacceptat.
În opinia apelantului, învestirea BEJ C.D.C. cu aducerea la îndeplinire a titlului executoriu echivalează cu renunţarea la executarea silită începută anterior, astfel încât unul din elementele avute în vedere de instanţa de fond nu mai subzistă, deoarece executarea din dosarul nr. …/ES-CDC/2013 nu este o continuare a executării din dosarul nr. …/ES-MPL/2010, întrucât nu se poate continua aceeaşi procedură prin luarea ei de la capăt, executarea silită din 2013 este guvernată de NCPC, aşa că nu ar putea-o continua pe cea din 2010, dacă se continua executarea deja începută nu mai era nevoie de o nouă încuviinţare a executării silite, intimaţii nu s-au conformat dispoziţiilor încheierii din 30.01.2013, ci au început altă executare.
A solicitat apelantul admiterea apelului şi admiterea plângerii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 5 lei şi timbre judiciare de 0,30 lei.
Legal citaţi, intimaţii T.C. şi S.E. au formulat întâmpinare, prin av. P.A., prin care au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Au invocat excepţia nulităţii apelului deoarece a fost semnat de o persoană fără mandat, D.M.D. delegaţia nefiind semnată de preşedintele de şedinţă al C.L.
Au mai invocat excepţia tardivităţii apelului, sentinţa apelată fiind comunicată la adresa indicată în acţiune, nefiind aplicabil art. 90 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe fond, au arătat că titularul dreptului de proprietate, conform înscrierilor din cartea funciară, este C.L., astfel încât plângerea este neîntemeiată.
Au opinat că problema dedusă judecăţii a fost tranşată irevocabil de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 22900/233/2011 şi de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 19941/233/2011, iar încheierea prin care a fost recuzat executorul judecătoresc M.P.L. a fost desfiinţată prin Curtea de Apel Galaţi, cererea de recuzare fiind trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Galaţi.
Intimatul OCPI Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reiterând susţinerile din întâmpinarea depusă la dosarul primei instanţe.
Prin decizia civilă nr. 245 din 15.05.2014, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondate excepţiile tardivităţii apelului şi nulităţii apelului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.
A respins apelul formulat de apelantul C.L. Galaţi în contradictoriu cu intimaţii O.C.P.I. Galaţi, T.C. şi S.E., împotriva sentinţei civile nr. 5717/31.05.2013 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 24614/233/2011, având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)”, ca nefondat.
A respins cererea intimaţilor de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, a fost analizată cu prioritate excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimaţii S.E. şi T.C., asupra căreia s-au reţinut următoarele:
Sentinţa apelată a fost comunicată în data de 09.08.2013, apelantului C.L. Galaţi la adresa din Galaţi, str. D., adresă ce fusese indicată de acesta în cererea de chemare în judecată. Pe parcursul procesului, apelantul a indicat sediul procesual ales în Galaţi, B-dul S., însă cu toate acestea sentinţa nu a fost comunicată la sediul procesual ales. În consecinţă, comunicarea sentinţei la altă adresă este nelegală, consecinţa fiind că în ce îl priveşte pe apelant termenul de exercitare a căii de apel nu a început să curgă, excepţia tardivităţii a fost respinsă ca nefondată.
În privinţa excepţiei nulităţii apelului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, instanţa de apel a reţinut că cererea de apel a fost semnată de av. D.D.M., din cadrul SCPA D. & A. Împuternicirea avocaţială depusă la dosarul cauzei nu este semnată decât de av. D.D.M., dar acest lucru este permis de Statutul profesiei de avocat, fiind un înscris care face dovada calităţii de reprezentant a avocatului până la înscrierea în fals, conform art. 44 alin.2 din Legea nr. 51/1995, considerente pentru care şi această excepţie a fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a constatat că la momentul înscrierii în cartea funciara a imobilului a sechestrului de către BEJ M. P.L., aceasta înscriere s-a efectuat cu îndeplinirea tuturor cerințelor legale.
Faptul că ulterior actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc nu au fost păstrate, urmare a admiterii cererii de recuzare, nu poate conduce la concluzia că înscrierea sechestrului a fost nelegală. Actele executorului judecătoresc nu au fost desființate decât la data de 30.01.2013, însă instanţa verifică legalitatea înscrierii raportat la momentul efectuării ei. Nici faptul că în prezent ar exista două dosare de executare silită, în care se urmăreşte valorificarea aceloraşi titluri executorii, nu are incidenţă asupra notării sechestrului.
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii, potrivit art. 21 alin. 1 din Cod civil astfel încât înscrierea dreptului de proprietate în evidenţele reale imobiliare creează în favoarea titularului dreptului o prezumţie legală de proprietate care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de carte funciară.
Or, cum potrivit extrasului de carte funciară în partea a 2-a a cărţii funciare, parte referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, apelantul este înscris ca proprietar, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, impunându-se respingerea apelului ca nefondat.
Deşi apelantul este partea căzută în pretenţii în prezentul apel şi intimaţii S.E. şi T.C. au solicitat obligarea acestuia la plata de cheltuieli de judecată, cererea a fost respinsă ca nefondată deoarece intimaţii nu au probat că ar fi angajat cheltuieli în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâţii S.E. şi T.C, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma greşitei soluţionări a celor două excepţii invocate în faţa instanţei de apel, respectiv cea a tardivităţii apelului declarat de reclamant şi cea a lipsei dovezii calităţii de reprezentare a acestuia, deşi, principial, soluţia pronunţată pe fondul cauzei este una corectă şi îi profită totodată.
Cu privire la recursul astfel motivat, Curtea reţine următoarele:
Pentru exercitarea recursului, trebuie îndeplinite condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, deoarece activitatea juridică nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes. Întrucât pârâţii au obţinut câştig de cauză în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel, nu justifică interes în promovarea recursului, astfel încât acesta va fi respins ca atare.
