Prin sentinţei civile nr.845 din 03.04.2014 a Judecătoriei Oneşti pronunţată în dosarul 3258/260/2012 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul BEJ „B.J.” şi respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P. S.A. împotriva acestuia. A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul T.V., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P. S.A. în contradictoriu cu intimatul T.V. Au fost respinse și capetele de cerere privind suspendarea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare executării prin restituirea sumelor executate. Au fost menținute formele de executare în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ B.J.Conform art. 274 din Codul de procedură civilă a fost obligată contestatoarea să achite intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei pentru BEJ B.J. și în sumă de 800 lei pentru T.V., reprezentând onorarii avocați.
Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:
”Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ B.J., instanţa constată că executorul judecătoresc dobândeşte calitate procesuală pasivă în contestaţia la executare doar în situaţiile în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării. Concluzia se desprinde din dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza finală Cod pr. civilă, dar şi din dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituţională, având de soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 Cod pr. civilă, care, în opinia autorului excepţiei, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestaţiei la executare, a executorului judecătoresc, a stabilit că „în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii şi, în consecinţă, nu are calitatea de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calităţi a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege” ( Decizia nr. 162/22 aprilie 2003).
Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestaţiei la executare, fie calea plângerii, după caz.
În toate celelalte situaţii biroul executorului judecătoresc nu dobândeşte calitate procesuală pasivă, această calitate aparţinând persoanelor implicate în executare, dar hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Cum în prezenta cauză nu este vorba despre vreuna din situaţiile amintite, BEJ B.J. nu are calitate procesuală pasivă şi, deci, excepţia invocată va fi admisă.
Cu privire la excepţia puterii de lucru judecat, instanța reține că aceasta nu este întemeiată.
Conform art. 1201 din Codul civil anterior „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză, şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Art. 1201 Cod civil condiţionează lucru judecat de identitatea celor trei elemente esenţiale: de persoane, de obiect şi de cauză. Dincolo de aceste limite puterea hotărârii încetează.
Potrivit art. 399 din Codul de procedură anterior „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”
În cauza de față, contestatoarea solicită anularea somației și a procesului verbal de stabilire cheltuieli de judecată emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012.
La declanșarea executării silite, contestatoarea S.C. O.P. SA a formulat mai multe contestații pe rolul Judecătoriei sector 3 București, Judecătoriei Moinești și Judecătoriei Onești.
Prin sentința civilă nr. 2887/25.09.2012 pronunțată în dosarul nr. 4241/270/2012 Judecătoria Onești și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector 3 București în contradictoriu cu intimatul T.V.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 16960/02.11.2012, a admis la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oneşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul ÎCCJ în vederea soluţionării acestui conflict.
Prin decizia nr. 2434/22.04.2013 pronunţată în dosarul nr. 34314/301/2012 ÎCCJ a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Judecătoria Onești a admis excepția tardivității formulată de intimatul T.V. și prin sentința civilă nr. 1696/21.06.2013 a respins ca tardivă contestația la executare.
Pentru a hotărî așa, instanța a reținut că primul act de executare, respectiv, somaţia nr. 148 a fost emisă la data de 04.07.2012 şi comunicată contestatoarei la data de 10.07.2012 şi de la această dată urma a fi calculat termenul de 15 zile în care debitorul ar fi putut contesta însăşi executarea silită.
Contestatoarea a promovat contestaţia la data de 03.08.2012, peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care excepţia a fost admisă, iar contestaţia la însăşi executarea silită a fost respinsă ca tardivă.
În dosarul nr. 4675/270/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Onești la data de 23.08.2012 a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P. S.A.(sentința civilă nr. 3771/23.11.2012).
Prin contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat anularea procesului verbal de situaţie imobiliară din data de 30.07.2012 şi a somaţiei imobiliare data de 06.08.2012, motivat de faptul că suma a fost executată prin poprire.
Instanța reține că în dosarele nr. 34314/301/2012 și nr. 4675/270/2012 nu au fost analizate somația și procesul verbal de stabilire a cheltuieli de judecată emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012.
Față de cele sus menționate, urmează a fi respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin decizia civilă nr. 698/20.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 7519/110/2008 contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanţi, printre care şi intimatul, proporţional cu perioada lucrată, partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005 – 2007, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Având în vedere această hotărâre judecătorească irevocabilă, intimatul T.V., prin avocat D.D., formulează cerere pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu, cerere adresată BEJ „B.J.”
În urma acestei cereri s-a format dosarul de executare silită nr. 148/2012 al BEJ „B.J.”.
Prin încheierea dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din data de 25.06.2012 de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 3168/270/2012 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei în baza titlului executoriu anterior menţionat.
În cadrul dosarului de executare silită executorul judecătoresc a emis somația nr. 128-149 din data de 04.07.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuieli de judecată din data de 04.07.2012.
Prin contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare de mai sus, motivat de faptul că suma a fost executată silit prin poprire de două ori.
Prin somația emisă la data de 04.07.2012, executorul judecătoresc i-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze obligațiilor din sentința civilă nr. 698/20.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 7519/110/2008. În somație nu s-a înscris suma datorată pentru creditori. Contestatoarea pretinde că a achitat sumele datorate creditorilor.
Instanţa reţine că acest motiv de nulitate nu poate fi reţinut având în vedere că nu există nicio dovadă că intimatul creditor şi-ar fi recuperat creanţa prin această formă de executare.
Nici celelalte motive de nulitate invocate de debitoare nu vor fi reţinute de instanţă. Astfel, executorul nu are nevoie de un mandat din partea unui creditor pentru a-şi exercita atribuţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 188/2000, ci este investit de acesta printr-o cerere, îndeplinind un serviciu de interes public, astfel cum se prevede la art. 2 din Legea 188/2000. Aşa cum s-a arătat mai sus, actele de executare întocmite respectă formele prevăzute de lege cu privire la menţiunile obligatorii prevăzute de art. 496 coroborat cu art. 504 şi de art. 497 alin. 1 coroborate cu art. 387 din codul de procedură civilă.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, raportat la creanţa de executat şi la diferitele forme de executare declanşate, instanţa constată că acesta se încadrează în limitele prevăzute de Ordinul MJ nr. 2550/2006 în vigoare la data stabilirii cheltuielilor de executare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa va respinge cererea având în vedere soluţia pronunţată pe fondul contestaţiei la executare. Instanţa va respinge în consecinţă şi capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare.
În consecinţă va menţine formele de executare în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ „B.J.”.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă şi soluţia pronunţată, instanţa va obliga contestatoarea să plătească să achite intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei pentru BEJ „B.J.” și în sumă de 800 lei pentru T.V., reprezentând onorarii avocați.”
Împotriva sentinţei civile nr.845 din 03.04.2014 a Judecătoriei Oneşti pronunţată în dosarul 3258/260/2012 a declarat recurs contestatoarea S.C. O.P. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare .
În motivarea recursului se arată următoarele:
1.Instanţa de fond a interpretat trunchiat motivele contestaţiei la executare şi nu a analizat în nici un mod actele depuse la dosarul cauzei. Primul motiv al contestaţiei viza faptul că suma de bani urmărită a fost executată silit, prin proprire de două ori asupra conturilor bancare deschise la terţii popriţi B. S.A la data de 29.06.2011, respectiv B. în data de 29.06.2011 în cadrul dosarelor de executare silită nr.1052/2011-1146/2011 inclusiv, deschise la acelaşi BEJ „B.J.”Aşa cum rezultă din extrasul de cont din data de 20.07.2011 şi din adresa nr.4726/20.07.2011 emisă de B. S.A cu privire la aceste dosare de executare silită a fost poprită suma de 1.039.524 RON. Recurenta a precizat că a contestat fiecare dosar de executare şi a obţinut în cadrul dosarului nr. 5790/260/2011, suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererilor de suspendare din cadrul contestaţiilor la executare. Instanţa de fond în mod greşit a respins acest motiv argumentând că nu există o dovadă în acest sens având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 129 al.6 Cod pr.civilă aplicabil în prezenta cauză, instanţa de judecată în baza rolului activ avea posibilitatea de a pune în vedere părţilor necesitatea administrării de probe suplimentare, chiar dacă părţile s-ar fi opus. Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică cu atât mai mult cu cât a fost respinsă cererea O.P. SA de administrare a probei cu expertiză contabilă, care să stabilească în mod net suma ce i se cuvine intimatului în baza titlului executoriu şi dacă au mai fost efectuate plăţi în vederea stingerii acestei creanţe.
2. Instanţa trebuia să analizeze doar acest motiv al contestaţiei şi să constate că titlul executoriu a fost executat silit anterior. Creanţa nu este certă şi lichidă, ea având o existenţă îndoielnică. Obligaţia de plată a impozitului aferent dreptului salarial este în sarcina OMV. Somaţia emisă de BEJ „B.J.” nu conţine nici un cuantum al sumei ce urmează a fi pusă în executare. Trebuia încuviinţată proba cu expertiză contabilă, solicitată de contestatoare încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
3. SCA U. şi A. a funcţionat în mod nelegal în perioada 1.01.2010 – 3.02.2013, prin Decizia nr. 386/3.03.2012 a UNBR fiind dizolvată şi lichidată această societate de avocaţi. În toată această perioadă, împotriva recurentei au fost deschise peste 1000 dosare de executare silită şi s-au încasat onorarii de avocat pentru sume de exagerat de mari, iar în dosarul nr. 15497/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a av. D.D. din cadrul SCA U. şi A..
4.Un alt motiv de recurs vizează chemarea în judecată a executorului B.J. din cadrul B.E.J. „B.J.”. Susţine recurenta că acesta a fost chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii executorul judecătoresc având calitate în capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite întrucât acesta trebuie să restituie sumele de bani executate în situaţia în care nu s-a încheiat un proces-verbal de distribuire, creditorii neputând fi chemaţi să restituie sume de bani pe care nu le-au încasat de la executor, mai ales că în anumite cazuri aceştia nu au formulat cereri de executare silită la B.E.J. „B.J.”.
5. Recurenta a mai invocat cauza Beian împotriva României, faţă de modul de soluţionare al dosarului nr. 4642/270/2012 al aceleiaşi instanţe.
6. În final, recurenta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 274 al. 3 C.pr.civ, faţă de cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare invocate, fără a stânjeni cu nimic contractul de asistenţă juridică.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 ,304 pct.5 şi 312 c.pr.civ.
Recursul este declarat şi motivat în termen şi scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul BEJ „B.J.” a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul T.V. nu a formulat în termen legal întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Analizând actele dosarului, instanţa apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1.Simpla contestare de către recurentă a fiecărui dosar de executare, precum şi măsura suspendării provizorii a executării silite dispuse în dosarul nr. 5790/260/2011 nu sunt de natură afecta legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate. De asemenea, recurenta nu a făcut dovada că intimatul a încasat vreo sumă de bani în dosarul de executare anterior, şi că nu a restituit această sumă.
Recurenta invocă lipsa rolului activ al instanţei de fond întrucât aceasta nu a pus în discuţia părţilor necesitatea suplimentării probei cu înscrisuri de către contestatoare, însă,pe de o parte sarcina probei revine celui care face o propunere în faţa instanţei de judecată, deoarece acesta trebuie să o dovedească. Procesul fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, aceasta trebuie să dovedească pretenţiile, iar, pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin.51 Cod de procedură civilă părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.
De altfel nici în recurs recurenta-contestatoare nu a depus înscrisuri care să facă dovada încasării de către intimatul T.V. a sumei de bani datorată.
2.Criticile de la punctul 2 sunt nefondate. Motivele de recurs trebuie analizate prin raportare la obiectul contestaţiei la executare stabilit de instanţa de fond, respectiv anularea somaţia şi procesul-verbal de stabilire cheltuieli de judecată emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012 , obiect stabilit ca urmare a soluţionării excepţiei autorităţii de lucru judecat şi cu privire la care nu s-au adus critici prin prezentul recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 387 Cod de procedură civilă “În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie care va cuprinde următoarele:
1. denumirea şi sediul organului de executare;
2. data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;
3. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;
4. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;
5. termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi arătarea consecinţelor nerespectării acesteia;
6. semnătura şi ştampila organului de executare.
Dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.”
În cuprinsul somaţiei contestate nu a fost indicată o valoare nominală a sumei datorate de debitoare fiecărui creditor, fiind reluat în privinţa obligaţiei debitorului conţinutul dispozitivului titlului executoriu, respectiv cota de 5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Debitoarea, în calitate de angajator, era cea mai în măsură să determine suma nominală datorată, fiind în posesia tuturor elementelor necesare efectuării acestui calcul, iar somaţia nu a avut rolul decât de a pune în vedere că are această obligaţie de plată.
În consecinţă instanţa reţine că, în speţa de faţă , somaţia contestată este un act prealabil întocmit de executor şi care nu trebuie să cuprindă expres cuantumul unei sume, ci obligaţia stabilită prin titlul executor, conform dispoziţiilor legale de mai sus.
Instanţa de fond în mod corect a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă cauzei având în vedere faptul că somaţia emisă în data de 04.07.2012, ce face obiectul prezentei contestaţii la executare, nu cuprindea o exprimare a creanţei în valoare nominală, situaţie în care determinarea acesteia pe calea expertizei nu poate duce la soluţionarea cauzei căci o asemenea determinare nu ar fi de natură să combată menţiunile din aceste acte. Instanţa are în vedere că suma datorată a fost menţionată în valoare nominală în acte de executare ulterioare, ce nu erau întocmite ori comunicate contestatoarei la momentul formulării prezentei contestaţii, şi care au făcut obiectul altor contestaţii la executare, astfel că analiza acestei sume concrete a făcut sau trebuia să facă obiectul acelor contestaţii, dar nu poate fi făcută prin raportare la actele de executare contestate în cauză, întocmite până la data introducerii contestaţiei, care nu cuprindeau suma datorată în valoare nominală ci prin indicarea procentului de 5% din profitul net.
3. Cu privire la funcţionarea ilegală a SCA U. şi A., Tribunalul constată că din cuprinsul recursului nu rezultă cu claritate care este motivul de recurs invocat prin aceste susţineri. Dacă se înţelege a se invoca lipsa calităţii de reprezentant a avocatului D.D. pentru a formula cererea de executare silită raportat la învederarea funcţionării ilegale a SCA U. şi A., instanţa reţine că desfiinţarea formei asociative U. şi A. ca urmare a suspendării din funcţie a unuia dintre avocaţii asociaţi nu are nicio consecinţă juridică asupra actelor juridice încheiate de către celălalt asociat, adică de doamna avocat D.D., cu privire la care nu s-a făcut dovada suspendarii din funcţia de avocat , aceasta putând să-şi desfăşoare activitatea şi, la fila 17 dosar fond al Judecătoriei Oneşti se află copia conform cu originalul după împuternicirea avocaţială avocat D.D. şi chitanţa de achitare a onorariului ataşate la cererea de punere în executare pentru creditorul T.V.(înscrisuri depuse de executorul judecătoresc din dosarul de executare).
Dacă se înţelege să se invoce calitatea de reprezentant al intimatului, instanţa reţine că la instanţa de fond a fost depusă o împuternicire avocaţială cabinet av. D.D.-fila 11.
4.Tribunalul apreciază că în mod corect a fost respinsă contestaţia formulată în contradictoriu cu BEJ „B.J.” pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive a BEJ „B.J.”. Astfel, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei nr. 5/2012 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, dat fiind că întoarcerea executãrii este în fapt o reluare a “drumului executãrii”, însã în sens invers prin restabilirea situaţiei anterioare executãrii sãvârşite, aceasta este o cerere ce ţine în exclusivitate de faza procesualã a executãrii, iar stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru soluţionarea întoarcerii executãrii, reglementatã subsecvent contestaţiei la executare, impune aplicarea procedurii de soluţionare prevãzute pentru contestaţia la executare, instituţia-cadru generalã, în raport cu procedura specialã a întoarcerii executãrii.
Prin urmare, în condiţiile în care executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în contestaţia la executare, aspect recunoscut de recurentă chiar prin declaraţia de recurs, acesta nu poate justifica o astfel de calitate nici în procedura specială a întoarcerii executării. În plus, în ipoteza în care acesta refuză restituirea sumelor încasate într-o executare silită desfiinţată, partea interesată are la îndemână doar calea prevăzută de art.56 din Legea nr.188/2000.
5.Relativ la cauza Beian împotriva României, Tribunalul observă că recurenta nu a indicat în ce mod aceasta este aplicabilă în speţă. Instanţa reţine că, recurenta contestatoare nu a dovedit existenţa unei practici constante, a unor soluţii diferite bazate pe situaţii de fapt şi drept identice.
În final, cu privire la motivul 6 de recurs instanţa de recurs reţine că recurenta nu a adus nicio critică concretă cu privire la considerentele instanţei de fond ci s-a limitat la a reitera aceeaşi solicitare din cuprinsul contestaţiei la executare, motiv pentru care va fi apreciat ca neîntemeiat.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga recurenta să plătească intimatului BEJ B.J. cheltuieli de judecată în cuantum de 500lei efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar la fila 16.
Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:
”Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ B.J., instanţa constată că executorul judecătoresc dobândeşte calitate procesuală pasivă în contestaţia la executare doar în situaţiile în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării. Concluzia se desprinde din dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza finală Cod pr. civilă, dar şi din dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituţională, având de soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 Cod pr. civilă, care, în opinia autorului excepţiei, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestaţiei la executare, a executorului judecătoresc, a stabilit că „în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii şi, în consecinţă, nu are calitatea de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calităţi a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege” ( Decizia nr. 162/22 aprilie 2003).
Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestaţiei la executare, fie calea plângerii, după caz.
În toate celelalte situaţii biroul executorului judecătoresc nu dobândeşte calitate procesuală pasivă, această calitate aparţinând persoanelor implicate în executare, dar hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Cum în prezenta cauză nu este vorba despre vreuna din situaţiile amintite, BEJ B.J. nu are calitate procesuală pasivă şi, deci, excepţia invocată va fi admisă.
Cu privire la excepţia puterii de lucru judecat, instanța reține că aceasta nu este întemeiată.
Conform art. 1201 din Codul civil anterior „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză, şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Art. 1201 Cod civil condiţionează lucru judecat de identitatea celor trei elemente esenţiale: de persoane, de obiect şi de cauză. Dincolo de aceste limite puterea hotărârii încetează.
Potrivit art. 399 din Codul de procedură anterior „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”
În cauza de față, contestatoarea solicită anularea somației și a procesului verbal de stabilire cheltuieli de judecată emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012.
La declanșarea executării silite, contestatoarea S.C. O.P. SA a formulat mai multe contestații pe rolul Judecătoriei sector 3 București, Judecătoriei Moinești și Judecătoriei Onești.
Prin sentința civilă nr. 2887/25.09.2012 pronunțată în dosarul nr. 4241/270/2012 Judecătoria Onești și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector 3 București în contradictoriu cu intimatul T.V.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 16960/02.11.2012, a admis la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oneşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul ÎCCJ în vederea soluţionării acestui conflict.
Prin decizia nr. 2434/22.04.2013 pronunţată în dosarul nr. 34314/301/2012 ÎCCJ a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Judecătoria Onești a admis excepția tardivității formulată de intimatul T.V. și prin sentința civilă nr. 1696/21.06.2013 a respins ca tardivă contestația la executare.
Pentru a hotărî așa, instanța a reținut că primul act de executare, respectiv, somaţia nr. 148 a fost emisă la data de 04.07.2012 şi comunicată contestatoarei la data de 10.07.2012 şi de la această dată urma a fi calculat termenul de 15 zile în care debitorul ar fi putut contesta însăşi executarea silită.
Contestatoarea a promovat contestaţia la data de 03.08.2012, peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care excepţia a fost admisă, iar contestaţia la însăşi executarea silită a fost respinsă ca tardivă.
În dosarul nr. 4675/270/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Onești la data de 23.08.2012 a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P. S.A.(sentința civilă nr. 3771/23.11.2012).
Prin contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat anularea procesului verbal de situaţie imobiliară din data de 30.07.2012 şi a somaţiei imobiliare data de 06.08.2012, motivat de faptul că suma a fost executată prin poprire.
Instanța reține că în dosarele nr. 34314/301/2012 și nr. 4675/270/2012 nu au fost analizate somația și procesul verbal de stabilire a cheltuieli de judecată emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012.
Față de cele sus menționate, urmează a fi respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin decizia civilă nr. 698/20.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 7519/110/2008 contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanţi, printre care şi intimatul, proporţional cu perioada lucrată, partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005 – 2007, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Având în vedere această hotărâre judecătorească irevocabilă, intimatul T.V., prin avocat D.D., formulează cerere pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu, cerere adresată BEJ „B.J.”
În urma acestei cereri s-a format dosarul de executare silită nr. 148/2012 al BEJ „B.J.”.
Prin încheierea dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din data de 25.06.2012 de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 3168/270/2012 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei în baza titlului executoriu anterior menţionat.
În cadrul dosarului de executare silită executorul judecătoresc a emis somația nr. 128-149 din data de 04.07.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuieli de judecată din data de 04.07.2012.
Prin contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare de mai sus, motivat de faptul că suma a fost executată silit prin poprire de două ori.
Prin somația emisă la data de 04.07.2012, executorul judecătoresc i-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze obligațiilor din sentința civilă nr. 698/20.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 7519/110/2008. În somație nu s-a înscris suma datorată pentru creditori. Contestatoarea pretinde că a achitat sumele datorate creditorilor.
Instanţa reţine că acest motiv de nulitate nu poate fi reţinut având în vedere că nu există nicio dovadă că intimatul creditor şi-ar fi recuperat creanţa prin această formă de executare.
Nici celelalte motive de nulitate invocate de debitoare nu vor fi reţinute de instanţă. Astfel, executorul nu are nevoie de un mandat din partea unui creditor pentru a-şi exercita atribuţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 188/2000, ci este investit de acesta printr-o cerere, îndeplinind un serviciu de interes public, astfel cum se prevede la art. 2 din Legea 188/2000. Aşa cum s-a arătat mai sus, actele de executare întocmite respectă formele prevăzute de lege cu privire la menţiunile obligatorii prevăzute de art. 496 coroborat cu art. 504 şi de art. 497 alin. 1 coroborate cu art. 387 din codul de procedură civilă.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, raportat la creanţa de executat şi la diferitele forme de executare declanşate, instanţa constată că acesta se încadrează în limitele prevăzute de Ordinul MJ nr. 2550/2006 în vigoare la data stabilirii cheltuielilor de executare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa va respinge cererea având în vedere soluţia pronunţată pe fondul contestaţiei la executare. Instanţa va respinge în consecinţă şi capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare.
În consecinţă va menţine formele de executare în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ „B.J.”.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă şi soluţia pronunţată, instanţa va obliga contestatoarea să plătească să achite intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei pentru BEJ „B.J.” și în sumă de 800 lei pentru T.V., reprezentând onorarii avocați.”
Împotriva sentinţei civile nr.845 din 03.04.2014 a Judecătoriei Oneşti pronunţată în dosarul 3258/260/2012 a declarat recurs contestatoarea S.C. O.P. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare .
În motivarea recursului se arată următoarele:
1.Instanţa de fond a interpretat trunchiat motivele contestaţiei la executare şi nu a analizat în nici un mod actele depuse la dosarul cauzei. Primul motiv al contestaţiei viza faptul că suma de bani urmărită a fost executată silit, prin proprire de două ori asupra conturilor bancare deschise la terţii popriţi B. S.A la data de 29.06.2011, respectiv B. în data de 29.06.2011 în cadrul dosarelor de executare silită nr.1052/2011-1146/2011 inclusiv, deschise la acelaşi BEJ „B.J.”Aşa cum rezultă din extrasul de cont din data de 20.07.2011 şi din adresa nr.4726/20.07.2011 emisă de B. S.A cu privire la aceste dosare de executare silită a fost poprită suma de 1.039.524 RON. Recurenta a precizat că a contestat fiecare dosar de executare şi a obţinut în cadrul dosarului nr. 5790/260/2011, suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererilor de suspendare din cadrul contestaţiilor la executare. Instanţa de fond în mod greşit a respins acest motiv argumentând că nu există o dovadă în acest sens având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 129 al.6 Cod pr.civilă aplicabil în prezenta cauză, instanţa de judecată în baza rolului activ avea posibilitatea de a pune în vedere părţilor necesitatea administrării de probe suplimentare, chiar dacă părţile s-ar fi opus. Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică cu atât mai mult cu cât a fost respinsă cererea O.P. SA de administrare a probei cu expertiză contabilă, care să stabilească în mod net suma ce i se cuvine intimatului în baza titlului executoriu şi dacă au mai fost efectuate plăţi în vederea stingerii acestei creanţe.
2. Instanţa trebuia să analizeze doar acest motiv al contestaţiei şi să constate că titlul executoriu a fost executat silit anterior. Creanţa nu este certă şi lichidă, ea având o existenţă îndoielnică. Obligaţia de plată a impozitului aferent dreptului salarial este în sarcina OMV. Somaţia emisă de BEJ „B.J.” nu conţine nici un cuantum al sumei ce urmează a fi pusă în executare. Trebuia încuviinţată proba cu expertiză contabilă, solicitată de contestatoare încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
3. SCA U. şi A. a funcţionat în mod nelegal în perioada 1.01.2010 – 3.02.2013, prin Decizia nr. 386/3.03.2012 a UNBR fiind dizolvată şi lichidată această societate de avocaţi. În toată această perioadă, împotriva recurentei au fost deschise peste 1000 dosare de executare silită şi s-au încasat onorarii de avocat pentru sume de exagerat de mari, iar în dosarul nr. 15497/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a av. D.D. din cadrul SCA U. şi A..
4.Un alt motiv de recurs vizează chemarea în judecată a executorului B.J. din cadrul B.E.J. „B.J.”. Susţine recurenta că acesta a fost chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii executorul judecătoresc având calitate în capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite întrucât acesta trebuie să restituie sumele de bani executate în situaţia în care nu s-a încheiat un proces-verbal de distribuire, creditorii neputând fi chemaţi să restituie sume de bani pe care nu le-au încasat de la executor, mai ales că în anumite cazuri aceştia nu au formulat cereri de executare silită la B.E.J. „B.J.”.
5. Recurenta a mai invocat cauza Beian împotriva României, faţă de modul de soluţionare al dosarului nr. 4642/270/2012 al aceleiaşi instanţe.
6. În final, recurenta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 274 al. 3 C.pr.civ, faţă de cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare invocate, fără a stânjeni cu nimic contractul de asistenţă juridică.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 ,304 pct.5 şi 312 c.pr.civ.
Recursul este declarat şi motivat în termen şi scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul BEJ „B.J.” a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul T.V. nu a formulat în termen legal întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Analizând actele dosarului, instanţa apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1.Simpla contestare de către recurentă a fiecărui dosar de executare, precum şi măsura suspendării provizorii a executării silite dispuse în dosarul nr. 5790/260/2011 nu sunt de natură afecta legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate. De asemenea, recurenta nu a făcut dovada că intimatul a încasat vreo sumă de bani în dosarul de executare anterior, şi că nu a restituit această sumă.
Recurenta invocă lipsa rolului activ al instanţei de fond întrucât aceasta nu a pus în discuţia părţilor necesitatea suplimentării probei cu înscrisuri de către contestatoare, însă,pe de o parte sarcina probei revine celui care face o propunere în faţa instanţei de judecată, deoarece acesta trebuie să o dovedească. Procesul fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, aceasta trebuie să dovedească pretenţiile, iar, pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin.51 Cod de procedură civilă părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.
De altfel nici în recurs recurenta-contestatoare nu a depus înscrisuri care să facă dovada încasării de către intimatul T.V. a sumei de bani datorată.
2.Criticile de la punctul 2 sunt nefondate. Motivele de recurs trebuie analizate prin raportare la obiectul contestaţiei la executare stabilit de instanţa de fond, respectiv anularea somaţia şi procesul-verbal de stabilire cheltuieli de judecată emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012 , obiect stabilit ca urmare a soluţionării excepţiei autorităţii de lucru judecat şi cu privire la care nu s-au adus critici prin prezentul recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 387 Cod de procedură civilă “În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie care va cuprinde următoarele:
1. denumirea şi sediul organului de executare;
2. data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;
3. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;
4. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;
5. termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi arătarea consecinţelor nerespectării acesteia;
6. semnătura şi ştampila organului de executare.
Dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.”
În cuprinsul somaţiei contestate nu a fost indicată o valoare nominală a sumei datorate de debitoare fiecărui creditor, fiind reluat în privinţa obligaţiei debitorului conţinutul dispozitivului titlului executoriu, respectiv cota de 5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Debitoarea, în calitate de angajator, era cea mai în măsură să determine suma nominală datorată, fiind în posesia tuturor elementelor necesare efectuării acestui calcul, iar somaţia nu a avut rolul decât de a pune în vedere că are această obligaţie de plată.
În consecinţă instanţa reţine că, în speţa de faţă , somaţia contestată este un act prealabil întocmit de executor şi care nu trebuie să cuprindă expres cuantumul unei sume, ci obligaţia stabilită prin titlul executor, conform dispoziţiilor legale de mai sus.
Instanţa de fond în mod corect a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă cauzei având în vedere faptul că somaţia emisă în data de 04.07.2012, ce face obiectul prezentei contestaţii la executare, nu cuprindea o exprimare a creanţei în valoare nominală, situaţie în care determinarea acesteia pe calea expertizei nu poate duce la soluţionarea cauzei căci o asemenea determinare nu ar fi de natură să combată menţiunile din aceste acte. Instanţa are în vedere că suma datorată a fost menţionată în valoare nominală în acte de executare ulterioare, ce nu erau întocmite ori comunicate contestatoarei la momentul formulării prezentei contestaţii, şi care au făcut obiectul altor contestaţii la executare, astfel că analiza acestei sume concrete a făcut sau trebuia să facă obiectul acelor contestaţii, dar nu poate fi făcută prin raportare la actele de executare contestate în cauză, întocmite până la data introducerii contestaţiei, care nu cuprindeau suma datorată în valoare nominală ci prin indicarea procentului de 5% din profitul net.
3. Cu privire la funcţionarea ilegală a SCA U. şi A., Tribunalul constată că din cuprinsul recursului nu rezultă cu claritate care este motivul de recurs invocat prin aceste susţineri. Dacă se înţelege a se invoca lipsa calităţii de reprezentant a avocatului D.D. pentru a formula cererea de executare silită raportat la învederarea funcţionării ilegale a SCA U. şi A., instanţa reţine că desfiinţarea formei asociative U. şi A. ca urmare a suspendării din funcţie a unuia dintre avocaţii asociaţi nu are nicio consecinţă juridică asupra actelor juridice încheiate de către celălalt asociat, adică de doamna avocat D.D., cu privire la care nu s-a făcut dovada suspendarii din funcţia de avocat , aceasta putând să-şi desfăşoare activitatea şi, la fila 17 dosar fond al Judecătoriei Oneşti se află copia conform cu originalul după împuternicirea avocaţială avocat D.D. şi chitanţa de achitare a onorariului ataşate la cererea de punere în executare pentru creditorul T.V.(înscrisuri depuse de executorul judecătoresc din dosarul de executare).
Dacă se înţelege să se invoce calitatea de reprezentant al intimatului, instanţa reţine că la instanţa de fond a fost depusă o împuternicire avocaţială cabinet av. D.D.-fila 11.
4.Tribunalul apreciază că în mod corect a fost respinsă contestaţia formulată în contradictoriu cu BEJ „B.J.” pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive a BEJ „B.J.”. Astfel, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei nr. 5/2012 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, dat fiind că întoarcerea executãrii este în fapt o reluare a “drumului executãrii”, însã în sens invers prin restabilirea situaţiei anterioare executãrii sãvârşite, aceasta este o cerere ce ţine în exclusivitate de faza procesualã a executãrii, iar stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru soluţionarea întoarcerii executãrii, reglementatã subsecvent contestaţiei la executare, impune aplicarea procedurii de soluţionare prevãzute pentru contestaţia la executare, instituţia-cadru generalã, în raport cu procedura specialã a întoarcerii executãrii.
Prin urmare, în condiţiile în care executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în contestaţia la executare, aspect recunoscut de recurentă chiar prin declaraţia de recurs, acesta nu poate justifica o astfel de calitate nici în procedura specială a întoarcerii executării. În plus, în ipoteza în care acesta refuză restituirea sumelor încasate într-o executare silită desfiinţată, partea interesată are la îndemână doar calea prevăzută de art.56 din Legea nr.188/2000.
5.Relativ la cauza Beian împotriva României, Tribunalul observă că recurenta nu a indicat în ce mod aceasta este aplicabilă în speţă. Instanţa reţine că, recurenta contestatoare nu a dovedit existenţa unei practici constante, a unor soluţii diferite bazate pe situaţii de fapt şi drept identice.
În final, cu privire la motivul 6 de recurs instanţa de recurs reţine că recurenta nu a adus nicio critică concretă cu privire la considerentele instanţei de fond ci s-a limitat la a reitera aceeaşi solicitare din cuprinsul contestaţiei la executare, motiv pentru care va fi apreciat ca neîntemeiat.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga recurenta să plătească intimatului BEJ B.J. cheltuieli de judecată în cuantum de 500lei efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar la fila 16.
