Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 117 din 23 ianuarie 1998 (dosar nr. 1690/1997)
Chiar dacă recurenta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 35 alin.3 şi 4 din Legea nr. 18/1991, iar instanţa de fond invocă alin. 5 din lege, trebuie reţinut că indiferent ce aliniat din art. 35 al Legii nr. 18/1991 s-ar fi menţionat, recurenta nu se încadrează în nici unul din acestea.
Aşa cum recunoaşte şi recurenta, terenul în discuţie nu se află în folosinţa acesteia şi nici nu are ridicată vreo construcţie pe el pentru a se încadra în prevederile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 35 alin. 4 raportate la art. 22 din lege pentru că recurenta nu are casă de locuit pe acest teren.
Nu se aplică nici prevederile alin. 5 al art. 35, fiindcă nu s-a făcut dovada că terenul în cauză s-ar afla în administrarea primăriei.
Dimpotrivă, din adresa nr. 5175 din 25 septembrie 1995 a primarului comunei Pantelimon către recurentă, ca şi din adresa C.S.2/BC/7025 din 25 octombrie 1995 a intimatei către recurentă, rezultă că terenul pretins de aceasta se află în posesia fratelui său.
Ca atare, corect intimata nu a emis decizia de atribuire către recurentă, în proprietate, a suprafeţei de 300 mp, deoarece nu se încadra în categoria persoanelor ce ar fi putut beneficia de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Pentru considerentele arătate mai sus se va dispune respingerea recursului ca nefondat.