Tribunalul BACĂU Decizie nr. 368 din data de 22.09.2014
Prin sentința civilă nr. 666/31.01.2014 Judecătoria Bacău a admis contestația la formulată de contestatoarea Z.V. în contradictoriu cu intimatul Z.V. și intervenientul accesoriu SPCEJ “C.A.”; .
A anulat încheierea nr. 339/02.09.2013 a SPCEJ “C.A.”; privind stabilirea cheltuielilor de executare, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc și a constatat că pentru executarea silită desfășurată în dosarul nr. 339/2013 al SPCEJ “C.A.”;, contestatoarea datorează onorariu pentru judecătoresc în sumă de 2240 lei.
A respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului formulată de SPCEJ “C.A.”;.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4973/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.13736/180/2011, irevocabilă prin nerecurare la 09.08.2011, a fost admisă acțiunea de partaj succesoral, s-a constatat că de pe urma defuncților Z.V. și Z.V. au rămas ca moștenitori Z.V. și Z.V. în calitate de descendenți de gradul I; s-au constatat cotele cuvenite moștenitorilor, valoarea și componența masei succesorale rămasă de pe urma defuncților și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, fiind atribuite părților loturi: Lotul 1 lui Z.V., compus din: – apartamentul situat in Bacău, in valoare de 82578 lei, – loc de veci in valoare de 790 lei, în valoare de 83368 lei, cu obligația de a plăti sultă lotului 2 suma de 41434 lei și – Lotul 2 lui Z.V., compus din sultă în sumă de 41434 lei. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 864,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată (filele 7-9).
În data de 14.08.2013, intimatul Z.V. a solicitat S.P.C.E.J. Z.V. executarea silită a acestui hotărâri judecătorești, fiind format dosarul de executare nr.339/2013.
Executorul judecătoresc a solicitat instanței de judecată încuviințarea executării silite, Judecătoria Bacău pronunțând încheierea din 21.08.2013, prin care a fost admisă cererea și a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sus-menționată, pentru suma de 40569,5 lei reprezentând sultă (filele 47-48).
Prin încheierea nr.339/02.09.2013, executorul judecătoresc a stabilit suma de 5053,44 lei cheltuieli de executare silită, până la acel moment procedural, formată din 24 lei taxe de timbru și 5029,44 lei onorariul executorului judecătoresc (fila 5).
Prin somația nr.339/02.09.2013, executorul judecătoresc a somat contestatoarea ca, în termen de o zi de la comunicare, să achite suma de 45.622,94 lei, reprezentând 40.569,50 lei debit compensat, la care se adaugă suma de 5053,44 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
Somația a fost comunicată contestatoarei la data de 04.09.201 iar în data de 05.09.2013, aceasta a consemnat la dispoziția executorului suma de 40.570 lei. Din această sumă, executorul a distribuit 38.780,56 lei către intimatul Z.V. și suma de 1789,44 lei în contul cheltuielilor de executare. În data de 19.09.2013, contestatoarea a mai achitat suma de 1000 lei, care potrivit precizărilor executorului judecătoresc a fost distribuită către intimat.
În drept, potrivit prevederilor art.711 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Conform art.669 alin.2 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel; de asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar; cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia iar potrivit alin.4, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii; aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Anexei 1 pct.3 din Ordinul M.J. nr.2550/C/2006, privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite iar onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Aplicând prevederile legale evocate în speță, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc de 5029,44 lei a fost stabilit cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Ordinul M.J. nr.2550/C/2006. Astfel, având în vedere valoarea debitului de executat, respectiv 41434 lei, executorul putea stabili un onorariu maxim de 4143,4 lei pentru întreaga procedură de executare silită.
De asemenea, instanța reține și faptul că reclamanta-contestatoare a procedat la achitarea debitului urmărit în termen de o zi de la primirea somației, rămânând de recuperat doar cheltuielile de executare, astfel că volumul de activitate desfășurat de acesta nu a fost unul foarte complex.
Precizările executorului privind înțelegerea intervenită între acesta și fiica contestatoarei cu privire la reducerea onorariului cu suma de 2000 lei, față de achitarea imediată a debitului, nu au nicio relevanță, în condițiile în care onorariul nu a fost în mod legal stabilit.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va anula încheierea nr.339/02.09.2013 a S.P.C.E.J. Z.V., în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc și ținând cont de circumstanțele concrete ale speței și de prevederile art.669 alin.2 Cod procedură civilă, va constata că pentru procedura de executare silită desfășurată în acest dosar, contestatoarea datorează un onorariu pentru de 2240 lei.
În consecință, instanța va respinge cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului formulată de intervenientul S.P.C.E.J. Z.V..
Împotriva sentinței a declarat apel intervenientul accesoriu SPCEJ “C.A.”; pentru următoarele considerente:
– potrivit art. 669 alin. 1 Cod procedură civilă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, sumele care urmează a fi plătite se stabilesc de executorul judecătoresc prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată iar la întocmirea încheierii de onorariu nu se au în vedere complexitatea actelor de executare, efortul intelectual, încheierea în cauză fiind întocmită cu respectarea dispozițiilor privind minimalele și maximalele stabilite în funcție de cuantumul creanței.
– instanța poate diminua onorariul executorului judecătoresc în situația în care acesta nu respectă onorariile maximale stabilite potrivit art. 37 din Legea nr. 188/2000.
– actele de executare nu s-au limitat la o simplă somație, debitoarea depunând inițial recipisa în copie iar după demersurile pe care le-a efectuat a depus originalul în baza căruia creditorul își poate ridica sulta.
– suma de recuperat era de 40569, 50 lei iar debitoarea a manifestat rea credință.
Prin încheierea din 10.06.2014, Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă de administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis cauza spre competentă soluționare la Secția I civilă a Tribunalului Bacău.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Secției I civilă a Tribunalului Bacău la data de 07.08.2014.
La termenul din 22.09.2014 intimata – contestatoare Z.V. a invocat aplicarea art. 67 alin. 4 Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca fiind inadmisibil.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Potrivit art. 67 alin. 4 Cod procedură civilă, calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.
Așadar, sancțiunea care intervine conform dispozițiilor art. 67 alin. 4 Cod procedură civilă, avându-se în vedere că intervenientul accesoriu are o poziție subordonată părții în favoarea căreia intervine, nu este inadmisibilitatea ci calificarea respectivului act ca fiind neavenit.
În prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. 4 Cod procedură civilă întrucât apelul a fost formulat de intervenientul accesoriu SPCEJ “C.A.”; în condițiile în care partea pentru care a intervenit la judecata în primă instanță, respectiv intimatul Z.V., nu a exercitat calea de atac a apelului.
În consecință, văzând și prevederile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca neavenit.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimata-contestatoare Z.V., reprezentând onorariu avocat.
