-art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000;
-art.23-29 din Secţiunea C din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000;
Secţiunea C din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000-publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 10 mai 2001- reglementează procedura de încadrare în grade de invaliditate, revizuirea medicală, recuperarea capacităţii de muncă şi contestarea deciziei medicale.
Secţiunea C din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000-publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 10 mai 2001- reglementează procedura de încadrare în grade de invaliditate, revizuirea medicală, recuperarea capacităţii de muncă şi contestarea deciziei medicale.
Capitolul II al acestei secţiuni instituie regulile de revizuire medicală a pensionarilor încadraţi în diverse grade de invaliditate, stabilind în sarcina medicului expert al asigurărilor sociale, între altele, şi obligaţia de a emite decizia medicală şi de a stabili termenul de revizuire în funcţie de recuperabilitatea afecţiunilor (pct.23 alin.1) iar data la care bolnavul trebuie să se prezinte la revizuirea medicală va fi fixată cu 10 zile înainte de expirarea valabilităţii deciziei(pct.23 alin.4).
Capitolul II al acestei secţiuni instituie regulile de revizuire medicală a pensionarilor încadraţi în diverse grade de invaliditate, stabilind în sarcina medicului expert al asigurărilor sociale, între altele, şi obligaţia de a emite decizia medicală şi de a stabili termenul de revizuire în funcţie de recuperabilitatea afecţiunilor (pct.23 alin.1) iar data la care bolnavul trebuie să se prezinte la revizuirea medicală va fi fixată cu 10 zile înainte de expirarea valabilităţii deciziei(pct.23 alin.4).
(Decizia nr. 2331 din 4 decembrie 2009 a Secţiei ptr.Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale)
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa contestatorul A. N. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei anularea deciziei nr. 239292/26.03.2009, emisă de intimată.
În motivarea cererii sale contestatorul a susţinut că s-a prezentat de fiecare dată la comisia de expertiză şi a depus documente medicale iar la data de 21.03.2006 a fost încadrat în gradul II de invaliditate, nerevizuibil, astfel că decizia nr. 239292/26.03.2009 prin care i s-a imputat că nu s-a prezentat la termenul de revizuire este nelegală şi trebuie anulată.
Contestatorul a depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nelegală şi netemeinică întrucât contestatorul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menţinerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, nu s-a făcut dovada că s-a respectat procedura prealabilă de contestare.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr.1675 din 7.10.2009, a admis contestaţia şi a anulat decizia nr.239292/26.03.2009 emisă de intimată, exonerând pe contestator de plata sumei de 17155 lei.
Totodată, a fost obligată intimata la plata sumelor datorate cu titlu de de invaliditate începând cu data sistării plăţii pensiei şi în continuare, şi la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 239292/26.03.2009 Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a suspendat plata pensiei de invaliditate acordate contestatorului începând cu 01.04.2004 şi a dispus recuperarea sumei de 17155 lei pentru perioada 01.03.2006- 01.03.2009.
A reţinut instanţa că în mod greşit s-a dispus suspendarea pensiei întrucât în baza deciziei nr. 901/23.03.2006 asupra capacităţii de muncă, pensionarul a fost atestat ca nerevizuibil, astfel că motivele invocate de intimată nu au nici un substrat legal, de altfel şi formularea deciziei în cauză este greşită întrucât la aceeaşi dată şi prin aceeaşi decizie s-a suspendat plata pensiei şi s-a dispus şi recuperarea sumei, încălcându-se prevederile Legii nr.19/2000 în sensul că decizia de recuperare se va emite numai după rămânerea definitivă a deciziei de suspendare.
Pentru aceste motivele, tribunalul a admis contestaţia şi a anulat decizia nr.239292/26.03.2009, emisă de intimată şi a repus părţile în situaţia anterioară în sensul plăţii în continuare a pensiei, cu exonerarea contestatorului de la plata sumei de 17155 lei.
Conform art.274 Cod pr.civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţei nr.21/07.05.2009.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal intimata Casa Judeţeană de pensii a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie..
Recurenta-intimată, reluând apărările făcute la instanţa de fond, a criticat greşita interpretare a legii făcută de tribunal, în sensul că art.62 alin.1 din Legea nr.19/2000 obligă pensionarii de invaliditate la revizuiri medicale periodice de 6-12 luni în funcţie de afecţiunea medicală de care suferă, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare.
Contestatorul avea termen de revizuire a gradului de invaliditate în care a fost încadrat, dar pe care nu l-a respectat şi în aceste împrejurări, lipsa imputabilă la termenul stabilit pentru revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei şi recuperarea de la acesta a sumei încasate, în conformitate cu art.92 alin.1, lit.c şi art.62 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Drept consecinţă, recurenta-intimată a susţinut că decizia nr. 239292/26.03.2009 a fost greşit anulată de instanţa de fond, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.
Intimatul-contestator, fiind legal cita în instanţa de recurs, a formulat prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs.
Examinând sentinţa prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele conform art.3041 cod.pr.civ. Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Prin decizia asupra capacităţii de muncă nr.1024 din 18 martie 2003 a Cabinetului de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă Moreni, A.N. a fost încadrat în gradul II de invaliditate cu termen de revizuire în luna martie 2004 iar prin decizia aceluiaşi cabinet, având nr.901 din 21 martie 2006 s-a menţinut gradul de invaliditate acordat iniţial pensionarului, fără termen de revizuire, menţiunea „nerevizuibil” fiind înscrisă explicit în decizie (fila 20 dosar fond).
Cu susţinerea de a nu se fi prezentat din motive imputabile la termenul de revizuire din luna martie 2004, intimata a emis la data de 26 martie 2009 decizia nr.239292 prin care, în temeiul art.92 din Legea nr.19/2000 şi art.29 Secţ.C din Ordinul nr.340/2001 al MMSS, a dispus suspendarea plăţii pensiei de invaliditate a contestatorului şi recuperarea de la acesta a sumei de17155 lei încasată cu acest titlu în perioada 1 martie 2006-1 martie 2009. (fila 8 dosar fond).
Această decizie a fost anulată de prima instanţă care a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale ce reglementează procedura revizuirii medicale şi respectiv a suspendării plăţii pensiei, aşa cum se va arăta în cele ce succed:
Potrivit pct.29 din cap.II al Secţiunii C a Ordinului, la termenul de revizuire pensionarul de invaliditate are obligaţia să se prezinte fără a fi citat la cabinetul de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă care îl are în evidenţă, în vederea revizuirii medicale, iar în conformitate cu pct.30 cabinetul are obligaţia ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari neprezentaţi la revizuirea medicală periodică în cursul lunii precedente, pentru suspendarea pensiei, conform legii.
Art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000 stabileşte că plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul acesteia nu se prezintă la revizuirea medicală periodică.
Din dispoziţiile legale de mai sus, corect evocate de instanţa fondului, rezultă că pentru a opera suspendarea plăţii pensiei de invaliditate, legiuitorul a instituit obligaţii complementare atât în sarcina caselor teritoriale de pensii şi structurilor ce au atribuţii specializate în această privinţă cât şi pentru pensionarii invalizi.
În aceşti termeni, Curtea a constatat că intimata a nesocotit prevederile legale referitoare la procedura revizuirii medicale, aşa cum a constatat şi prima instanţă fiindcă nu se pot identifica motivele pentru care intimata, încălcând cerinţele Ordinului nr.340/2001 care au fost citate mai sus, a emis decizia de suspendare a plăţii pensiei de invaliditate în luna martie 2009 câtă vreme, în situaţia în care pensionarul invalid nu s-a prezentat din motive imputabile la termenul de revizuire medicală fixat pentru luna martie 2004, cabinetul de expertiză avea obligaţia ca în primele 5 zile ale lunii următoare celei precedente să comunice numele acestuia în vederea suspendării pensiei.
Această procedură a fost reglementată de legiuitor cu termene şi date precise tocmai cu scopul de a preîntâmpina abuzuri ca în cauza de faţă în care, termenul de revizuire medicală a fost stabilit pentru luna martie 2004, tabelul persoanelor neprezentate a fost înaintat intimatei la în luna februarie 2009 (filele 24-27 dosar fond) adică după aproape 2 ani, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, el trebuia întocmit şi trimis cel mai târziu până la data de 5 aprilie 2004.
Consecinţa acestui mod nelegal de lucru, organizat în cadrul structurilor specializate ale intimatei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, este continuarea plăţilor lunare cu titlu de de invaliditate până la o dată, stabilită unilateral, arbitrar şi în afara oricărei reglementări, la care intimata hotărăşte, după criterii subiective, că poate emite decizia de suspendare ca măsură cu caracter sancţionator pentru invalidul care din pretinsa sa culpă, nu se prezintă la revizuirea periodică.
Procedând astfel, în cauza de faţă, s-a ajuns la situaţia, ce nu poate fi justificată în vreun fel, ca pensia de invaliditate a contestatorului, să fie plătită lunar timp de circa 2 ani, deşi, în măsura în care aceasta se impunea a fi suspendată, decizia trebuia emisă în luna aprilie 2004, iar nu în luna martie 2009, cum s-a procedat.
În plus, nu se poate stabili din considerentele deciziei astfel emise ce a determinat intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa ca în luna martie 2009 să ia măsura suspendării, fiindcă în raport de acest moment, s-a decis recuperarea retroactivă a pensiei plătite beneficiarului şi care însumează 17155 lei, în condiţiile în care culpa exclusivă pentru efectuarea acestor plăţi revine intimatei, pentru argumentele reţinute în cele ce preced.
În egală măsură, pensionarul invalid se află şi în posesia unei decizii nerevizuibile emise în luna martie 2006 despre care intimata recurentă nu a dat nici la instanţa de fond nici în cea de control judiciar, vreo explicaţie verosimilă care să ducă la concluzia culpei contestatorului pentru eventuala neprezentare la revizuirea medicală periodică.
În aceste circumstanţe, Curtea a stabilit că reglementarea strictă atât prin Legea nr.19/2000 cât mai cu seamă prin Normele Metodologice de aplicare a acesteia, a procedurii revizuirii medicale, a fost impusă de legiuitor pentru respectarea drepturilor unei categorii de pensionari care, datorită unor cauze medicale ce determină diferite invalidităţi ce nu le mai permit reluarea activităţilor profesionale, sunt plasaţi în situaţia de a fi reevaluaţi periodic din punct de vedere medical, ceea ce implică stabilirea unor termene şi condiţii clare şi precise, pentru a nu supuşi arbitrariului autorităţilor.
În această privinţă, Curtea a reţinut că data la care bolnavul trebuie să se prezinte la revizuirea medicală şi care va fi fixată cu 10 zile înainte de expirarea valabilităţii deciziei, nu poate fi„luna martie 2004” ca în cazul de faţă, fiindcă pct.23 alin.4 din Ordinul nr.340/2001 instituie obligaţia fixării unei date concrete, adică zi şi oră, la care invalidul pensionar să fie efectiv înştiinţat că este programat pentru revizuirea medicală.
Indicarea lunii şi anului drept termen pentru următoarea revizuire medicală face imposibilă verificarea îndeplinirii obligaţiei bolnavului de a se prezenta fără a fi citat la cabinetul de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă care îl are în evidenţă, deoarece nu se poate stabili în ce zi sau zile acesta a fost programat şi dacă lipsa sa este sau nu justificată, aceste aspecte fiind decisive pentru efectul pe care îl produc, acela al suspendării plăţii pensiei sale de invaliditate.
Or în cauză, contestatorului i s-a emis o primă decizie asupra capacităţii de muncă nr.1024 din 18 martie 2003 în conţinutul acesteia fixându-se termen de revizuire în luna martie 2004, ceea nu înseamnă, în mod cert, că în orice zi, la orice oră din această lună s-ar fi putut prezenta la cabinetul de expertiză, care este o instituţie a statului ce funcţionează după un program ce trebuie făcut cunoscut tuturor beneficiarilor serviciilor pentru care a fost înfiinţată.
Luna martie 2004 reprezintă în realitate termenul de valabilitate al deciziei asupra capacităţii de muncă a contestatorului-intimat, iar nu data la care acesta trebuia să se prezinte la revizuirea medicală periodică.
Din acest motiv, Ordinul nr.340/2001 prevede obligaţia stabilirii datei la care bolnavul trebuie să se prezinte la revizuirea medicală, ce va fi fixată cu 10 zile înainte de expirarea valabilităţii deciziei.
În egală măsură, contestatorul a fost declarat invalid gradul II nerevizuibil, conform deciziei nr.901 emisă la 21 martie 2006 (fila 20) ceea ce exclude incidenţa dispoziţiilor legale sus-citate referitoare la obligaţia de prezentare la termenele periodice de revizuire.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept expuse, Curtea a constat că recursul exercitat în cauză este nefondat, deoarece culpa exclusivă în derularea procedurii revizuirii medicale aparţine recurentei, care a nesocotit prevederile legale ce o reglementează, emiţând o decizie nelegală şi netemeinică ce a fost anulată în întregime de instanţa de fond, cu consecinţa repunerii contestatorului în situaţia anterioară suspendării pensiei sale de invaliditate şi exonerării plăţii pensiei pretins încasate necuvenit,obligând recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
