În fapt, potrivit Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. ……/10.07.2013, în sarcina contribuabilului SC M SRL Galaţi au fost estimate obligaţii de plată constând în taxe vamale, taxe antidumping, TVA, dobânzi şi penalităţi la acestea, în valoare totală de 412.799 lei. S-a menţionat că, in temeiul art. 129 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, întrucât s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul/averea se dispun masuri asiguratorii.
Organul fiscal a reţinut că, în urma controlului vamal ulterior efectuat în anul 2011, s-a constatat că societatea a efectuat 5 operaţiuni vamale de punere în liberă circulaţie a 78.600 kg plasă de fibră de sticlă, pentru care au fost prezentate dovezi că provine din Malaezia, urmare a investigaţiilor stabilindu-se că această plasă din fibră de sticlă este originară din China.
În sensul art. 129 alin. 2 şi alin. 3 din OG nr. 92/2003, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Contrar susţinerilor intimatei – contestatoare, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu reprezintă o sancţiune, ci o măsură ce are, drept scop, instituirea unor garanţii în vederea executării obligaţiilor contestatoarei către bugetul de stat. Din această perspectivă, nu au relevanţă faptul că nu a fost emisă o somaţie sau faptul că au fost realizate controale anterioare fără a fi instituită o astfel de măsură.
Mai mult, aşa cum rezultă din art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă, rapoartele întocmite de Oficiu constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară.
Or, aşa cum rezultă din referatul justificativ nr. …/10.07.2013 emis de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi potrivit raportului final nr. 11176/02.05.2013 întocmit de O.L.A.F., ţesături din fibră de sticlă au fost declarate la importul în Uniunea Europeană ca având origine preferenţială Malaiezia, însă acestea proveneau din China şi, în acest mod, a fost eludată plata taxelor vamale, a taxelor antidumping şi a TVA – ului aferent. S-au estimat, potrivit aceluiaşi referat, obligaţii de plată în sarcina intimatei – contestatoare, ca urmare a celor stabilite în urma controlului, în cuantum total de 412 799 lei. De asemenea, s-a arătat că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, respectiv că plata sumelor estimate către bugetul de stat ar putea duce la blocajul financiar al societăţii şi, din această perspectivă, este necesară instituirea de măsuri asiguratorii.
Nu pot fi reţinute considerentele primei instanţe referitoare la lipsa de motivare a instituirii măsurilor asiguratorii. Este de menţionat, în acest context, că, în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii a fost evidenţiat argumentul legat de faptul că plata sumelor estimate către bugetul de stat ar putea duce la blocajul financiar al societăţii şi, din această perspectivă, este necesară instituirea de măsuri asiguratorii. De asemenea, au fost prezentate, în mod detaliat, împrejurările care au condus la cele constatate în ceea ce priveşte suma estimată a fi datorată către bugetul de stat.
Organul fiscal a reţinut că, în urma controlului vamal ulterior efectuat în anul 2011, s-a constatat că societatea a efectuat 5 operaţiuni vamale de punere în liberă circulaţie a 78.600 kg plasă de fibră de sticlă, pentru care au fost prezentate dovezi că provine din Malaezia, urmare a investigaţiilor stabilindu-se că această plasă din fibră de sticlă este originară din China.
În sensul art. 129 alin. 2 şi alin. 3 din OG nr. 92/2003, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Contrar susţinerilor intimatei – contestatoare, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu reprezintă o sancţiune, ci o măsură ce are, drept scop, instituirea unor garanţii în vederea executării obligaţiilor contestatoarei către bugetul de stat. Din această perspectivă, nu au relevanţă faptul că nu a fost emisă o somaţie sau faptul că au fost realizate controale anterioare fără a fi instituită o astfel de măsură.
Mai mult, aşa cum rezultă din art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă, rapoartele întocmite de Oficiu constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară.
Or, aşa cum rezultă din referatul justificativ nr. …/10.07.2013 emis de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi potrivit raportului final nr. 11176/02.05.2013 întocmit de O.L.A.F., ţesături din fibră de sticlă au fost declarate la importul în Uniunea Europeană ca având origine preferenţială Malaiezia, însă acestea proveneau din China şi, în acest mod, a fost eludată plata taxelor vamale, a taxelor antidumping şi a TVA – ului aferent. S-au estimat, potrivit aceluiaşi referat, obligaţii de plată în sarcina intimatei – contestatoare, ca urmare a celor stabilite în urma controlului, în cuantum total de 412 799 lei. De asemenea, s-a arătat că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, respectiv că plata sumelor estimate către bugetul de stat ar putea duce la blocajul financiar al societăţii şi, din această perspectivă, este necesară instituirea de măsuri asiguratorii.
Nu pot fi reţinute considerentele primei instanţe referitoare la lipsa de motivare a instituirii măsurilor asiguratorii. Este de menţionat, în acest context, că, în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii a fost evidenţiat argumentul legat de faptul că plata sumelor estimate către bugetul de stat ar putea duce la blocajul financiar al societăţii şi, din această perspectivă, este necesară instituirea de măsuri asiguratorii. De asemenea, au fost prezentate, în mod detaliat, împrejurările care au condus la cele constatate în ceea ce priveşte suma estimată a fi datorată către bugetul de stat.
