Legea nr. 31/1990, republicată, art. 132 alin. 9
Potrivit art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, republicată, cererea de anulare a Hotărârii A.G.A. se judecă în Cameră de Consiliu, norma procedurală fiind imperativă.
Prin Sentinţa nr. 698 din 22 martie 2011 a Tribunalului Harghita, s-a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta S.C. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că Hotărârea din data de 20.10.2010 a A.G.E.A. a fost aprobată în condiţii statutare, cu majoritatea votului acţionarilor, în conformitate cu art.16 din actul constitutiv al societăţii.
De asemenea, s-a constatat că, convocarea adunării s-a efectuat cu respectarea condiţiilor impuse de actul de constituire, art. 14.
Totodată, astfel cum rezultă din Adresa nr.48/14.09.2010 emisă de reclamantă, această societate s-a angajat să menţină preemţiunea privind majorarea capitalului social al reclamantei angajându-se să achite 30% din suma de 17.315 lei, respectiv 8.195 lei până la data de 04.10.2010, iar diferenţa de 70%, suma de 19.120 lei, o va achita conform prevederilor Legii nr.31/1990. Contrar celor asumate, reclamanta nu a achitat această sumă, iar la A.G.E.A. a societăţii pârâte a votat împotriva majorării capitalului social.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art.113 lit. f din Legea nr. 31/1990, modificată, potrivit cărora A.G.E.A. are printre alte atribuţii, majorarea capitalului social, ţinându-se cont de dispoziţiile actului constitutiv al societăţii pârâte, respectiv art.16, hotărârea fiind luată cu majoritatea voturilor exprimate de acţionari, prima instanţă a constatat că hotărârea atacată a fost aprobată în condiţii legale şi statutare, şi drept urmare s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termenul legal, S.C. R. S.R.L., criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că Hotărârea A.G.A. a fost aprobată fără actualizarea valorii activelor imobilizate la data convocării A.G.A. şi în lipsa calculării subsecvente şi obligatorii a unei prime de emisiune cel puţin egală cui diferenţa de valoare dintre activul net pe acţiune şi valoarea nominală înregistrată a acţiunilor, în conformitate cu normele speciale aplicabile operaţiunilor de acest tip, conform O.G. nr. 28/2002. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială, nr. 1709 din 11.03.2005).
De asemenea, s-a mai arătat că hotărârea prin care s-a aprobat majorarea capitalului social este lovit de nulitate absolută, deoarece A.P.C. a fost reprezentată de S.R., care, de altfel are şi calitatea de administrator unic în S.C. C. S.A., deci a votat pentru P.C., cu o cotă de participare de 36,52%.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. C. S.A., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanţă a analizat principalele aspecte şi a reţinut în mod corect că adunarea A.G.E.A. a fost statuară, şi faptul că recurenta şi-a exprimat dreptul de preferinţă, dar nu în termenul legal, aceasta a fost de acord cu această majorare.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Având în vedere dispoziţiile art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 202/2010 şi aplicabile prezentului litigiu prevăd că, cererea de anulare a Hotărârii A.G.A. se judecă în cameră de consiliu, or, în prezentul litigiu Sentinţa nr. 698/2011 a fost judecată în şedinţă publică după cum rezultă din cuprinsul acesteia, deşi în Încheierea nr. 2/8.03.2011, s-a consemnat că această încheiere a fost pronunţată în camera de consiliu.
În aceste condiţii, având în vedere dubiul care există cu privire la procedura prin care s-a soluţionat prezenta cerere în anulare, în şedinţă publică sau în camera de consiliu, Curtea a apreciat că este realizat motivul de nelegalitate a hotărârii atacate, prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Aşadar motivul de nelegalitate indicat mai sus include încălcări ale normelor procedurale, în cazul de faţă imperative, care, în raport de art. 108 Cod procedură civilă, pot fi invocate de către instanţa de recurs, din oficiu, ceea ce conduce implicit la admiterea recursului promovat în cauză, potrivit art.312 alin.1 teza I, alin. 5 Cod procedură civilă, hotărârea atacată urmând a fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.
