Legea nr. 85/2006, republicată, art. 66 alin. 2
Sumele constatate prin Raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere, contestată în baza O.G. nr. 92/2003, republicată, chiar dacă nu s-a dispus suspendarea executării actelor administrative – fiscale contestate, se înscriu în mod provizoriu în tabelul preliminar de obligaţii al debitoarei, făcându-se aplicarea art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, republicată.
Prin Sentinţa nr. 126/27 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3609/1371/2010 al Tribunalului Comercial Mureş, judecătorul sindic a hotărât: admiterea contestaţiei formulate de creditoarea S.R. şi modificarea tabelului preliminar de obligaţii ale debitoarei S.C. S.A. S.R.L., în sensul înscrierii creanţei izvorâte din raporturi de muncă, în sumă de 6.534 lei, în ordinea de preferinţă prevăzută de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006; respingerea excepţiei tardivităţii şi admiterea contestaţiei creditoarei S.C. A.G. S.A., modificarea tabelului preliminar de obligaţii ale debitoarei, în sensul înscrierii creanţei chirografare în sumă de 113.873, 74 lei, în ordinea de preferinţă prevăzută de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006; admiterea contestaţiei formulate de creditoarea S.C. I.E. S.R.L. şi înscrierea acesteia în tabelul preliminar de obligaţii ale debitoarei cu o creanţă în sumă de 212.718,9 lei, în ordinea de preferinţă prevăzut de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006; respingerea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea D.G.F.P. Mureş, vizând creanţa acesteia din urmă, înscrisă în tabelul preliminar de obligaţii ale debitoarei.
În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
• creditoarea S.R. a fost înscrisă în tabelul preliminar cu o creanţă izvorâtă din raporturi de muncă, în sumă de 2.545 lei; judecătorul sindic a constatat că debitoarea nu s-a conformat Sentinţei civile nr. 1364/21 decembrie 2009 a Tribunalului Mureş – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 507/R/19 mai 2010 a Curţii de Apel Tg.-Mureş – prin care s-a dispus reintegrarea contestatoarei în muncă şi plata, în favoarea acesteia, a tuturor drepturilor de care a fost lipsită (începând cu data de 21 august 2010 şi până la reintegrarea efectivă), astfel încât contestatoarei i se cuvin drepturile până la data de 23 septembrie 2010 (de la care contestatoarea s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului), în sumă de 6.534 lei;
• în privinţa contestaţiei formulate de creditoarea S.C. A.G. S.A., judecătorul sindic a reţinut că tabelul preliminar a fost publicat în B.P.I. la data de 12 octombrie 2010, contestaţia a fost depusă la data de 20 octombrie 2010, dar creditoarea a fost notificată potrivit art. 72 alin. 2 din numai la data de 20 octombrie 2010; în această situaţie, termenul de 5 zile, prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se socoteşte de la data publicării tabelului preliminar în B.P.I., contestaţia nefiind tardivă; prin contractul de distribuţie pe care l-au încheiat, creditoarea şi debitoarea au stabilit clauze privind imputaţia plăţilor, inclusiv faptul că penalităţile de întârziere se pot imputa cu prioritate şi că pot depăşi debitul principal; susţinerea debitoarei, referitoare la stingerea integrală, prin plată, a datoriei, nu poate fi primită întrucât alegerea acesteia (prin indicaţiile înscrise pe filele de cec decontate) este îngrădită de clauzele contractuale, plăţile trebuind imputate în ordinea stabilită prin contract;
• referitor la contestaţia creditoarei S.C. I.E. S.R.L., judecătorul sindic a stabilit că din documentele contabile rezultă o datorie în sumă de 212.718,9 lei – cu menţiunea că sumele achitate de debitoare în anii 2009 şi 2010 (5.445,5 lei şi 36.410,77 lei) nu sunt incluse în această creanţă;
• contestaţia debitoarei împotriva creanţei D.G.F.P. Mureş a fost respinsă deoarece, deşi raportul de inspecţie fiscală (care conţine sume cuprinse în declaraţia de creanţă depusă la 21 septembrie 2010) a fost contestat, executarea acestui act nu a fost suspendată; emiterea certificatului de atestare fiscală nr. 25275/25 august 2010 ulterior datei deschiderii procedurii speciale nu influenţează cuantumul creanţei, în certificat fiind înscrise creanţe certe, lichide şi exigibile la 31 iulie 2010.
Împotriva Sentinţei nr. 4210/13 decembrie 2010 a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii ca tardive a contestaţiei formulate de creditoarea S.C. A.G. S.A. şi al admiterii contestaţiei debitoarei împotriva creanţei D.G.F.P. Mureş. Recurenta a formulat, în esenţă, următoarele motive: la data de 7 octombrie 2010, creditoarea a fost notificată cu privire la necuprinderea creanţei ei în tabelul preliminar; notificarea a fost transmisă prin fax, de către lichidatorul judiciar, la numărul indicat de mandatarul creditoarei – număr care, de altfel, apare în antetul contestaţiei; lichidatorul judiciar a depus la dosar confirmarea transmiterii faxului; cu toate acestea, la cererea creditoarei s-a transmis, din nou, notificarea, prin fax, la data de 20 octombrie 2010; termenul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 8572005 curge de la data de 7 octombrie 2010, astfel încât contestaţia depusă la 20 octombrie 2010 este tardivă; conform declaraţiei de creanţă, suma de 113.873,74 lei ar reprezenta contravaloarea mărfurilor livrate debitoarei în baza contractului încheiat de părţi la data de 17 septembrie 2007, precum şi în baza a 7 facturi fiscale; debitoarea a efectuat plăţile la termen – creditoarea recunoaşte achitarea sumei de 70.310,91 lei, însă invocă alte creanţe, anterioare -, deci calculul penalităţilor nu se justifică; creditoarea nu a prezentat nicio probă în susţinerea existenţei unor debite anterioare celor achitate, iar plata sumelor înscrise în cele 4 facturi din luna noiembrie 2007 a fost efectuată de debitoare, sens în care la recurs a anexat un tabel al plăţilor; obligaţiile de plată în sumă de 5.150 lei – impozit pe profit, 7.498 lei – majorări de întârziere, 6.160 lei – TVA, 8.177 lei – accesorii TVA şi 4.880 lei – accesorii TVA, au fost puse în sarcina recurentei ca urmare a unui control fiscal de fond, finalizat cu emiterea Raportului de inspecţie fiscală nr. 1080/22 aprilie 2010 şi a Deciziei de impunere nr. 519/30 aprilie 2010; la 10 iulie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 205, 207 Cod proc. fiscală, debitoarea a formulat contestaţie împotriva acestor acte, dar creditoarea nu a soluţionat-o, deşi au trecut mai mult de 45 de zile; în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006; în plus, în ce priveşte suma de reprezentând „accesorii TVA”, creditoarea avea obligaţia de a depune atât deciziile de impunere, cât şi acte care să ateste constituirea de garanţii; din deciziile de impunere depuse la dosar rezultă o obligaţie de plată în sumă de 66.717 lei – accesorii TVA, faţă de suma de 124.335 lei, diferenţa de 57.618 lei neavând la bază niciun act.
Intimata-debitoare, prin administratorul judiciar provizoriu S.A.T., a formulat concluzii scrise, expunând, în esenţă, următoarele apărări: notificarea către creditoarea S.C. A.G. S.A. a fost transmisă prin fax (cu confirmarea transmiterii), la data de 7 octombrie 2010, la acelaşi număr la care a fost retransmisă la data de 20 octombrie 2010; debitoarea a făcut dovada plăţii contravalorii facturilor invocate de creditoare, motiv pentru care suma solicitată nu a fost înscrisă în tabelul preliminar; documentele care probează efectuarea plăţii au fost anexate notificării transmise creditoarei, astfel încât contestaţia trebuie respinsă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 3041 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:
Referitor la limitele învestirii instanţei de recurs, Curtea a constat că au fost atacate numai dispoziţiile Sentinţa nr. 126/27 ianuarie 2011 referitoare la soluţionarea contestaţiei formulate de creditoarea S.C. A.G. S.A. şi a contestaţiei formulate de debitoarea S.C. S.A. S.R.L., părţile achiesând la celelalte dispoziţii ale hotărârii prin neexercitarea căii de atac.
Prin Încheierea 422/C/9 august 2010 a Tribunalului Comercial Mureş, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. S.A. S.R.L. Tabelul preliminar de obligaţii ale debitoarei a fost depus la dosar la data de 7 octombrie 2010, fiind afişat la uşa instanţei la data de 8 octombrie 2010 şi publicat în B.P.I nr. 7742/12 octombrie 2010.
Contestaţia creditoarei S.C. A.G. S.A. a fost transmisă Tribunalului Comercial Mureş prin fax, la data de 20 octombrie 2010 – fiind constituit dos. nr. 3728/1371/2010, în care s-a pronunţat Încheierea nr. 3278/18 noiembrie 2010, prin care judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 164 Cod proc. civ., conexarea dosarului la dosarul nr. 3609/1371/2010 al Tribunalului Comercial Mureş.
Curtea a constat că administratorul judiciar provizoriu, C.I.S.A.T., i-a comunicat creditoarei S.C. A.G. S.A., notificarea nr. 594/2010, prin care i-a adus la cunoştinţă că în urma verificărilor efectuate… creanţa în valoare de 113.873,74 lei, specificată în cererea de admitere a creanţei din data de 21 septembrie 2010 nu a fost cuprinsă în tabelul creditorilor, expunând şi motivele neînscrierii creanţei în tabelul preliminar de obligaţii ale debitoarei. Notificarea i-a fost comunicată creditoarei prin fax, la data de 7 octombrie 2010, orele 15:04, conţinând 6 pagini şi având o durată de transmitere de 2:27 minute. În confirmarea transmiterii actului se menţionează rezultatul „ok”.
Curtea constată că notificările transmise celorlalţi creditori, atât cele întocmite potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, cât şi cele anterioare, întocmite potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 85/2006, au fost trimise în acelaşi mod, de către administratorul judiciar provizoriu, de pe acelaşi aparat, având acelaşi tip de confirmări – ca format, scris, rubrici -, ca în cazul notificării transmise contestatoarei-intimate S.C. A.G. S.A. Niciuna dintre celelalte creditoare notificate nu a invocat vreun incident în legătură cu transmiterea actelor prin fax şi nu a solicitat o nouă comunicare a acestora.
Faxul conţinând notificarea i-a fost trimis creditoarei-contestatoare la nr. de identificare 02131265452. Acest număr de fax a fost indicat expres în antetul cererii formulate de mandatarul-avocat al creditoarei, prin care se solicita comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „D.M.” din Bucureşti, str. Alexandru Sihleanu la numărul de fax. De altfel, acesta a fost expres indicat şi în contestaţia formulată de creditoare, fiind numărul de la care creditoarea a transmis contestaţia, prin fax, Tribunalului Comercial Mureş.
În consecinţă, nu exista niciun temei pentru retransmiterea notificării, la acelaşi număr de fax, la data de 20 octombrie 2010, cererea creditoarei S.C. A.G. S.A., prin care solicita comunicarea notificării (operaţiune deja efectuată şi confirmată la 7 octombrie 2010), neavând suport legal.
Întrucât, la data de 7 octombrie 2010 creditoarei S.C. A.G. S.A. i s-a comunicat notificarea întocmită potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, contestaţia la tabelul preliminar de obligaţii ale debitoarei, formulată de această creditoare, a fost depusă (la data de 20 octombrie 2010) după expirarea termenului imperativ statornicit prin dispoziţiilor art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 – având în vedere şi faptul că tabelul preliminar a fost publicat în B.P.I nr. 7742/12 octombrie 2010.
Referitor la contestaţia debitoarei S.C. S.A. S.R.L., împotriva creanţei D.G.F.P. Mureş, Curtea a constat că – astfel cum a reţinut şi judecătorul sindic în hotărârea atacată – în creanţa înscrisă în tabelul preliminar sunt incluse şi sumele constatate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 1080/22 aprilie 2010, cuprinse în Decizia de impunere nr. 519/30 aprilie 2010, acte contestate de debitoare (la 10 iulie 2010), pe cale administrativ-jurisdicţională, deschisă de art. 205 din O.U.G. nr. 92/2003.
În consecinţă, în speţă sunt incidente dispoziţiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 – într-o interpretare per a contrario -, normă cu caracter imperativ, aplicabilă cu atât mai mult cu cât creanţa D.G.F.P. Mureş este supusă verificării, cu privire la fondul acesteia, pe calea contestaţiei administrativ-jurisdicţionale (deja exercitată de debitoare) şi a acţiunii în administrativ, iar faptul că nu s-a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate (măsură ce putea fi, oricum, luată cu caracter temporar, până la soluţionarea căii de atac împotriva Raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de impunere), nu poate lipsi de efecte textul de lege anterior evocat. Aşadar, creanţa sub condiţie a D.G.F.P. Mureş urmează a fi înscrisă în mod provizoriu în tabelul preliminar de obligaţii ale debitoarei, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
În consecinţă, instanţa a admis recursul creditoarei – art. 312 alin. 1 teza a I Cod proc. civ. – şi a dispus modificarea în parte a hotărârii atacate – art. 312 alin. 2 teza a I Cod proc. civ. -, în sensul respingerii ca tardivă a contestaţiei formulate de creditoarea S.C. A.G. S.A. şi al admiterii contestaţiei formulate de debitoare.
