Dacă apelul declarat de inculpat vizează exclusiv individualizarea pedepsei, citarea părţii civile nu este necesară.
(Decizia nr. 81 din 9 februarie 2004 – Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 7 din 6 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului C.C. la o pedeapsă de 9 ani închisoare în baza art. 20 raportat la art. 174- 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
A fost respinsă acţiunea formulată de partea civilă V.D.
împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, susţinând că pedeapsa aplicată este prea severă, cu atât mai mult cu cât partea vătămată l-a insultat, astfel încât a solicitat să i se aplice circumstanţa atenuantă a provocării.
Cu prilejul dezbaterii apelului, Curtea a constatat lipsa de procedură cu partea civilă (dovada de citare întorcându-se cu menţiunea “destinatarul necunoscut”), însă a apreciat că această împrejurare nu împiedică judecarea cauzei în contextul în care apelul inculpatului vizează exclusiv problema individualizării pedepsei.
NOTĂ CRITICĂ:
în opinia noastră, modalitatea de a proceda a instanţei de apel este evident greşită.
Au fost încălcate în primul rând prevederile imperative ale art. 375 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora “judecarea apelului se face cu citarea părţilor”, fără a se face nici o distincţie.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanţa de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, deci inclusiv cu privire la latura civilă a cauzei.
în fine, soluţionarea apelului cu lipsa de procedură cu partea civilă apare, în speţă, cu atât mai greşită cu cât, la instanţa de fond, acţiunea civilă formulată de aceasta a fost respinsă.
