principiului „non reformatio in pejus”.
In apelul declarat de procuror în favoarea
inculpatului,
instanţa de apel nu poate agrava situaţia acestuia
prin
stabilirea unei pedepse mai mari decât cea la care
fusese
condamnat anterior în primul ciclu procesual.
(Curtea de Apel Piteşti – secizia penală
nr.574/R din 28 octombrie 2008).
In prima etapă, prin sentinţa penală nr.135 din 6 iunie 2007,
pronunţată de Judecătoria Bălceşti, inculpatul a fost condamnat la 3 luni
închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.136 din Legea
nr.295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, cu aplicarea art.74
lit.c teza II şi art.76 lit.d Cod penal.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată
a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Apelurile formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Bălceşti şi inculpat împotriva acestei sentinţe au fost admise de
Tribunalul Vâlcea, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre
rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Apelul parchetului a vizat, la acel moment, doar înlăturarea
aspectului de nelegalitate privind calculul termenului de încercare,
respectiv 2 ani şi 6 luni, în loc de 2 ani şi 3 luni, cât era corect, potrivit
legii.
Cu toate acestea, rejudecând cauza şi reţinând aceeaşi situaţie
de fapt şi aceeaşi încadrare juridică, Judecătoria Bălceşti, prin sentinţa
penală nr.38 din 22 februarie 2008, l-a condamnat pe inculpat la o
pedeapsă de 6 luni închisoare, în condiţiile art.81 Cod penal.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a
fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr.86/A din 28 mai 2008,
pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului
de a face uz de armă a fost dovedită fără nici un dubiu, fiind recunoscută
chiar de către acesta.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul,
susţinând că în mod greşit prima instanţă, rejudecând cauza ca urmare a
propriului său apel, i-a stabilit o pedeapsă mai mare decât cea stabilită în
primul ciclu procesual.
Prin decizia penală nr.574/R din 28 octombrie 2008,
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul inculpatului, s-a
casat atât decizia cât şi sentinţa penală nr.38 din 22 februarie 2008 a
Judecătoriei Bălceşti şi, rejudecând, în baza art.136 din Legea
nr.295/2004, cu aplic.art.74 şi 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul
la 3 luni închisoare.
In conformitate cu art.81 şi 82 Cod penal, s-a dispus
suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3
luni, şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Pentru a decide astfel, în mod corect curtea a constatat că,
deşi în primul ciclu procesual inculpatul a fost condamnat la 3 luni
închisoare, iar în apelul său şi al parchetului declarat în favoarea sa, s-a
dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea înlăturării nelegalităţii
cu privire la stabilirea cuantumului termenului de încercare, în cel de-al
doilea ciclu procesual i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni, deci mai mare
decât pedeapsa de 3 luni aplicată anterior.
Curtea a apreciat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare mai mare
decât cea aplicată în primul ciclu procesual, a fost încălcat principiul non
reformatio in pejus, instituit în favoarea părţii care în calea sa de atac a
obţinut desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare
(art.372 Cod procedură penală).
