1. pensie
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 19304/63/2008 reclamantul P.D.în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANA DE PENSII DOLJ a solicitat acestei instanţe obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de , emiterea unei decizii si plata diferenţei de pensie.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat că pârâta nu i-a luat în considerare adeverinţa nr. 463/28.11.2008 eliberată de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Statiunea Craiova , desi aceasta arată în mod expres că în perioada indicată câştigurile suplimentare au făcut parte din fondul de salarii , deci baza de calcul a asigurărilor sociale, pentru care s-a reţinut si plătit la stat contribuţia pentru asigurări sociale conform legislaţiei de la acea dată, fiind încălcat principiul contributivităţii prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii deoarece formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual , acestea fiind venituri ce nu au avut un caracter permanent .
Prin sentinţa Nr. 1233/ 01 Aprilie 2009, tribunalul a admis acţiunii, a obligat pârâta sa recalculeze drepturile de ale reclamantului cu luarea in considerare a venitunlor suplimentare cuprinse in adeverinţa nr. 463/2008, la plata diferenţelor şi emiterea unei decizii în acest sens pentru următoarele considerente:
Din inscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezulta ca sumele reprezentand veniturile suplimentare mentionate in adeverinta invocata de catre reclamnt , nu au fost valorificate cu ocazia recalcularii drepturilor de pensie.
Din copia adeverintei nr. 463/28.11.2008 eliberată de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Statiunea Craiova rezulta ca reclamantul a fost angajatul unităţii emitente a adeverintei, şi a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu legea 57/1974, art.117, Legea nr. 3/1950, Legea nr. 49/1992.
Pentru aceste sume societatea a achitat contributia pentru asigurarile sociale, conform legislaţiei în vigoare la acea dată.
Astfel, din această adeverinţă rezultă că temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS –ul l-a constituit art. 1 din decretul 389/1972 potrivit căruia “unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă “, modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare “Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat – 25% asupra cîştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi”.
Câştigul brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar , spor vechime, adaosuri din diferenţe de manoperă, asistenţă tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. S-au respectat prevederile art. 2 din decretul 389/1972 care excepta de la calculul contribuţiei asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă, diurne de deplasare, detaşare, indemnizaţiile de transfer.
Calcularea şi depunerea contribuţiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art. 3 din decret 389/1972.
In aceste condiţii, tribunalul consideră ca valorificarea acestei adeverinte, in temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este in concordanta cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozitiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata şi modificata prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, intocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decat cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.
Tribunalul consideră că, desi in OUG nr. 4/2005 se mentioneaza ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislatiei anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevazute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivitatii, instituit de art 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform caruia drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.
De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in conditiile in care s-a facut retineri CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obtinerea unei prestatii de asigurari sociale ce nu ar fi proportională cu pretul platit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Susţinerea pârâtei că salariatul nu a achitat contribuţia pentru pensia suplimentară şi sumele respective nu pot fi luate în calcul deoarece potrivit art.3 din legea 3/1977 „dreptul la pensia de asigurări sociale era recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanenta pe baza unui contract de şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuţiile pe care le plăteau unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat”.
Aşadar numai angajatorul avea obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale , nu şi salariatul. Salariatul a avut posibilitatea de a contribui suplimentar la un fond special pentru pensie suplimentară, contribuţie care îi dădea dreptul să beneficieze de o pensie suplimentară , în afara pensiei de asigurări sociale.
Pensia suplimentară s-a instituit prin legea 27/1966 cu începere de la 01.01.1967, în afara pensiei de asigurări sociale, se baza pe principiul mutualităţii între angajaţi, reprezenta contribuţia plătită de salariat şi nu era obligatorie.
Soluţia care se impune este de admitere a acţiunii având în vedere că rezultă plata de către unitate a CAS-ului pentru aceste sume, chiar dacă salariatul nu a plătit CAS, deoarece potrivit Legii 3/1977 nu era reglementată obligaţia salariatului de a plăti CAS.
