Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 431 din 23 februarie 1998 (dosar nr. 696/1997)
Prin titlul de proprietate depus la dosar, titlu necontestat de către reclamantă, s-a făcut dovada îndrituirii pârâtului la suprafaţa de teren care face obiectul litigiului.
Punctul de vedere al reclamantei că acesta nu era alienabil, întrucât se situa în perimetrul Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Voineşti, făcând parte din domeniul public, nu este confirmat de probele dosarului.
în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice destinate cercetării, producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare aparţin domeniului public.
în cauză nu s-a făcut dovada că terenul asupra căaiia s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului persoană fizică făcea parte din suprafeţele destinate cercetării, producerii de seminţe şi material săditor, constituind deci, prin afectaţie, domeniu public.
Dimpotrivă, rezultă că respectivul taip de teren se găseşte la o distanţă apreciabilă de pepiniera staţiunii, fiind inclus într-un perimetru în care se află numai terenuri proprietate privată, redate foştilor sau descendenţilor acestora.
De altfel, lipsa elementelor care configurează, în accepţia legii, caracterul de domeniu public, este recunoscută prin chiar acţiunea introdusă de către reclamant care, în preambulul cererii, arată că terenul este ocupat cu o “plantaţie intensivă”, situaţie proprie întregii staţiuni, dar care nu înseamnă nicidecum că respectivul teren ar fi destinat cercetării şi producerii de material săditor, ci doar că este supus unei producţii intensive pentai obţinerea unor recolte mari, destinate comercializării sau producţiei industriale.
în acelaşi sens este şi punctul de vedere al prefectului judeţului care, prin reprezentantul său abilitat, a pus concluzii de admitere a recursului, considerând că este justificată reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv.
în consecinţă, recursul declarat în cauză se vădeşte fondat, împunându-se admiterea lui şi casarea sentinţei atacate, iar în fond respingerea acţiunii introduse de staţiunea de cercetări.
