Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 164 din 28 ianuarie 1998 (dosar nr. 699/1997)
Terenul din str. Gh. Şincai nr. 6 – Sinaia a fost proprietatea lui N.M.
Acesta, în asociere cu soţii E A. şi E.M., a construit pe acest teren un imobil compus din subsol, parter şi etaj.
In actul de construire al asociaţiei – legalizat sub nr. 357 din 21 iulie 1973 – s-a prevăzut expres că N.M. păstrează dreptul de proprietate asupra terenului, asociaţii ei având un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei.
Prin autentificat sub nr. 4037 din 27 aprilie 1984, N.M. a lăsat întreaga universalitate a bunurilor sale mobile şi imobile soţilor N.N. şi N.E.
în urma decesului, produs la 2 mai 1989, prin certificatul de moştenitor nr. 734/1989, completat cu certificatul nr. 1246/1991, s-a stabilit ca făcând parte din masa succesorală a defunctei şi suprafaţa de 1260 mp teren situat în Sinaia, str. Gh.Şincai nr. 6, pentai care însă s-a făcut menţiunea aplicării prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, pârâţii-inti- maţi N.N. şi N.E., invocând dispoziţiile testamentului autentic, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în condiţiile art. 35 alin. 5 din acea lege, cerere soluţionată prin Ordinul prefectului nr. 158 din 3 septembrie 1993.
La rândul lor, reclamanţii-recurenţi au dobândit la 1 septembrie 1994, cu acte autentice de vânzare-cumpărare câte o parte din construcţiile edificate de autorii lor E A. şi E.M.
în mod expres s-a stipulat în fiecare din aceste acte dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea lui N.M., conform contractului de asociere, şi dreptul de folosinţă pentru dobânditorii construcţiilor, pe toată durata existenţei acestora.
Opunând acest drept de folosinţă, reclamanţii au solicitat anularea ordinului prefectului judeţului Prahova nr. 158/1993 şi recunoaşterea dreptului lor de proprietate asupra terenului în discuţie, fară să fi făcut dovada că ar fi utilizat în acest scop procedura instituită de dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Drept temei al cererii lor, reclamanţii au invocat, printre altele, dispoziţiile art. 35 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 18/1991, fară a sesiza însă că acestea se referă la terenuri proprietate de stat, atribuite, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, în folosinţă veşnică sau pe durata existenţei construcţiei.
în speţă, construcţiile din str. Gh. Şincai nr. 6 – Sinaia au fost edificate prin asociere pe terenul proprietatea particulară a lui N.M.
împrejurarea că prin decesul acesteia în 1989 şi ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, acest teren a trecut în proprietatea statului, nu are relevanţă, atâta timp cât în 1993, în baza art. 35 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, el a redevenit proprietatea particulară a moştenitorilor testamentari ai defunctei, în persoana pârâţilor-intimaţi, iar reclamanţii- recurenţi au dobândit în 1994, când terenul deja nu mai era proprietate de stat, prin acte de vânzare-cumpărare, construcţiile realizate de asociaţii defunctei, cu menţiunea expresă a recunoaşterii dreptului de proprietate a acesteia asupra terenului şi a dobândirii ei a unui drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor.
Astfel fiind, în raport de toate aceste considerente, urmează a se aprecia
ca legală şi temeinică soluţia Curţii de Apel Ploieşti şi, pe cale de consecinţă, se va respinge recursul reclamanţilor împotriva acesteia, ca nefondat.
