În motivarea cererii arată contestatorul că, în conformitate cu menţiunile din carnetul de muncă, la data de 1.04.2001 era încadrat cu o vechime de 16 ani, 11 luni şi 4 zile în grupa I de muncă cu 100% subteran la care se adaugă şi perioada 1.04.2001 – 1.11.2003 astfel încât se impune recalcularea pensiei şi plata drepturilor cuvenite.
Prin întâmpinare intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr.303 din 11.04.2005 şi 498 din 20.03.2006 iar în subsidiar a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 1381 din 22.06.2009, Tribunalul Suceava a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis contestaţia şi a anulat decizia nr.25638 din 12.08.2008 emisă de intimată în sensul că punctajul mediu anual al petentului este de 2,22575 puncte, iar cuantumul pensiei cuvenit începând cu data de 1.04.2008 este de 1294 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut sub aspectul excepţiei invocate că nu există identitate de obiect între cauza de faţă şi cele soluţionate prin sentinţele civile nr.303/11.04.2005 şi 498/20.03. 2006, ambele pronunţate de Tribunalul Suceava.
Cât priveşte fondul cauzei s-a arătat pe baza probelor administrate, că la stabilirea drepturilor de cuvenite contestatorului au fost avute în vedere toate documentele aflate la dosarul de pensionare.
S-a apreciat însă că acţiunea reclamantului este întemeiată sub alt aspect şi anume a luării în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a unui alt stagiu de cotizare şi anume de 21 ani, în loc de 30 de ani, aşa cum prevăd dispoziţiile art.77 alin.3 din Legea nr.19/2000 în situaţia reclamantului, care se încadrează la art.44 din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de pensii Suceava invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive recurenta a susţinut că sentinţa atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 41 – 44, art. 481 alin.2 art. 77 şi respectiv art. 1671 din Legea nr. 19/2000, fiind dat motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A apreciat recurenta că faţă de prevederile legale mai sus arătate, expertiza întocmită în cauză conţine erori grave în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a punctajului.
Astfel, conform anexei 3 din Legea nr.19/2000, stagiul complet de cotizare necesar pentru deschiderea dreptului de al reclamantului este de 30 de ani şi 7 luni, iar împărţirea numărului total de puncte realizate de reclamant, respectiv 46.74073 puncte s-a făcut conform prevederilor legale.
Împărţirea numărului total de puncte realizate de reclamant la un stagiu de cotizare de 21 de ani este eronată şi încalcă prevederile legale stabilite în anexa 4 din legea nr.19/2000 care se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă.
A precizat recurenta că, datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă a fost posibilă reducerea vârstei standard de pensionare a reclamantului cu 9 ani şi 7 luni.
De asemenea, conform prevederilor art. 44 din Legea nr.19/2000, asiguraţii prevăzuţi la art.20 lit. a), c) şi d) din Legea nr.19/2000 care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin.1) şi 2) ale art.43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionari, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele 4 şi 5.
A considerat recurenta că în cauză trebuia admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată la instanţa de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă aspect necontestat de recurentă, contestatorul a realizat un stagiu total de cotizare de 43 de ani şi 19 zile din care în grupa I de muncă 17 ani, 6 luni şi 18 zile , în grupa a –II-a de muncă 5 ani, 11 luni şi 26 zile , în condiţii speciale 1 an, 10 luni şi 3 zile, în condiţii normale 5 ani, 11 luni, stagiu asimilat 4 luni şi 17 zile.
Locul de muncă în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în grupa I se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii speciale, prevăzută de art.20 alin.1 lit. „a” din Legea nr.19/2000, întrucât conform menţiunilor din carnetul de muncă acesta şi-a desfăşurat activitatea ca miner subteran timp de 17 ani, 6 luni şi 18 zile.
Acelaşi reclamant a mai lucrat încă o perioadă de 1 an, 10 luni şi 3 zile în condiţii speciale de muncă, conform aceloraşi menţiuni din carnetul de muncă.
Însumate aceste două perioade au determinat reducerea vârstei standard de pensionare a intimatului cu 10 ani conform tabelului nr. 4 al art. 167 alin. 2 din Legea nr.19/2000.
Contrar celor susţinute de recurentă, faptul că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă în condiţii speciale încadrat ca atare prin dispoziţiile art. 20 alin.1 lit. a din Legea nr.19/2000, nu poate avea consecinţe doar în ceea ce priveşte reducerea vârstei standard de pensionare în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr.4 şi 5 ci efectele se răsfrâng şi în ceea ce priveşte determinarea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Astfel, dispoziţiile art.77 alin.3 din legea 19/2000, stabilesc că în situaţiile prevăzute la art. 44, în care se încadrează şi reclamantul intimat, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. 1 se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr.4 şi 5.
Aşa fiind, Curtea a apreciat că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a admis contestaţia şi a stabilit că punctajul mediu anual pentru reclamant se determină prin împărţirea numărului total de 46.74073 puncte la stagiul de cotizare necesar prevăzut în anexa 4 la Legea nr.19/2000, de 21 ani,în loc de 30 de ani şi 7 luni.
Condiţia ca intimatul să aibă realizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani şi 7 luni este necesară pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă alături de îndeplinirea în mod cumulativ şi a celei privind vârsta standard de pensionare, conform art.41 alin.1 din legea 19/2000.
Cât priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentă la prima instanţă şi reiterată prin motivele de recurs, Curtea a reţinut că nu este dată tripla identitate prevăzută de art.1201 din Codul Muncii, în ceea ce priveşte obiectul.
Faţă de aceste considerente, Curtea în baza art.312 alin.1 din a respins recursul, ca nefondat.
