Prin sentinţa civilă nr. 2248 din 9 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii Ţ.G, J.Ţ.M şi P.M, împotriva pârâtului Primarul – ordonator de credite al Primăriei comunei Sărmaş, judeţul Harghita, şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 august 2003, sume actualizate cu indicele de inflaţie, obligând pârâtul să efectueze demersurile legale necesare asigurării plăţii sumelor solicitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt angajaţi în cadrul Primăriei comunei Sărmaş, în calitate de personal contractual.
Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militari angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază. Aşa cum este prevăzut la art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, Ministerul Administraţiei şi Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care s-a completat Ordinul M.I. nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conţinutul „Indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”.
Mai mult, la pct. 31.1 din acest ordin se prevede: „Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înţelege atât funcţionarii publici cât şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor”.
Prin urmare, instanţa a apreciat că această completare îi vizează şi pe reclamanţi, care îşi desfăşoară activitatea ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul M.I. nr. 275/2002), în cadrul Primăriei Sărmaş.
În acest context, se desprinde ideea că, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administraţiei şi Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins şi personalul civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul activităţii publice. Prin această măsură s-a reuşit înlăturarea discrepanţelor în ceea ce priveşte drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea şi/sa coordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiaşi autorităţi.
Reclamanţii au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflaţie, cerere pe care instanţa a apreciat-o ca fiind admisibilă, ţinând cont şi de prevederile art. 1082 şi 1084 din Codul civil şi art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Primarul comunei Sărmaş şi a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate şi în consecinţă, respingerea acţiunii civile formulată de reclamanţii Ţ.G, I.Ţ.M şi P.M.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanţii s-au adresat instanţei cu o cerere de acordare a sporului de dispozitiv de 25% aplicat la salariul de bază al fiecărui reclamant începând cu data de 1 august 2003, spor reglementat de Legea nr. 138/1999 şi Ordinul nr. 496/2003 şi actualizarea sumelor datorate conform indicelui de inflaţie la data plăţii efective.
Recurentul a invocat faptul că, primarii şi consiliile locale funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală. Angajaţii contractuali sau funcţionarii publici din aparatul de specialitate al primarului duc la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. Aceştia nu desfăşoară o activitate sub autoritatea vreunui minister şi de asemenea, nu sunt personal din cadrul MIRA, întrucât nici primăria şi nici consiliul local nu sunt instituţii subordonate acestui minister.
Prin art. 47 din Legea nr. 138/1999 se prevede că dreptul solicitat de reclamanţi se acordă doar personalului civil din ministerele şi instituţiile centrale, nicidecum din instituţiile locale, care nu sunt în subordinea ministerului. Legiuitorul a stabilit clar categoria beneficiarilor acestui spor, respectiv personalul angajat al Ministerului de Interne, care trebuie să fie la dispoziţia instituţiei la care lucrează 24 de ore din 24, datorită atribuţiilor pe care le îndeplinesc.
În ceea ce priveşte pe reclamanţi, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea lor, având în vedere că programul acestora este clar stabilit prin contractul individual de muncă al fiecăruia şi anume de 8 ore pe zi. Având în vedere activitatea pe care aceştia o desfăşoară (bibliotecar, referent cultural şi paznic de păşune) şi atribuţiile stabilite prin fişa postului, reclamanţii nu vor fi chemaţi niciodată inopinat la serviciu.
Pe de altă parte, s-a arătat că prin sentinţa atacată s-a admis capătul de cerere privind acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 1 august 2003 , fără a se ţine cont de prevederile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 283 lit. c din Codul muncii, referitoare la termenul general de prescripţie de 3 ani în care puteau fi solicitate drepturile salariale neacordate.
Reclamantele au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului, intimata J.T.M. invocand faptul că în calitate de referent cultural nu a avut un program de 8 ore, deoarece s-a ocupat de organizarea unor activităţi culturale în zilele libere, cu ocazia unor evenimente aniversare şi sărbători naţionale şi religioase. De asemenea, ea se ocupă şi de menţinerea curăţeniei la căminul cultural şi decorarea sălii pentru diferite acţiuni culturale, iar în perioada în care nu a avut astfel de activităţi, a fost solicitată să lucreze la primărie la diferite acţiuni.
Intimata Ţ.G. a susţinut faptul că motivele invocate în recurs în sensul că bibliotecarul nu este îndreptăţit la acordarea sporului de dispozitiv, au un vădit caracter discriminatoriu, pe criteriu profesional, având în vedere că în cazul altor litigii promovate de ceilalţi angajaţi, în care s-au dat soluţii favorabile, recurentul din prezenta cauză nu a promovat nicio cale de atac.
Referitor la prescripţie s-a solicitat să se considere dreptul obţinut de către un coleg printr-o hotărâre dată de Tribunalul Harghita într-o cauză similară ca şi un precedent judiciar.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, şi în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanţii sunt angajaţi ai Primăriei comunei Sărmaş, în calitate de personal contractual, îndeplinind funcţiile de bibliotecar, referent cultural şi paznic de păşune. În ceea ce priveşte compartimentele în cadrul cărora reclamanţii îşi desfăşoară activitatea din fişele postului depuse la dosar rezultă că reclamanta Ţ.G îşi desfăşoară activitatea în cadrul bibliotecii comunale, reclamanta I.Ţ.M. în cadrul căminului cultural, iar reclamantul P.M. în cadrul compartimentului gospodărire comunală.
Raportat la atribuţiile reclamanţilor, astfel cum sunt consemnate în fişele postului, instanţa de recurs reţine că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că aceştia sunt vizaţi de Ordinul M.I. nr. 275/2002 completat cu Ordinul MI nr. 496/2003.
În acest sens trebuie avut în vedere faptul că reclamanţii prin atribuţiile specifice funcţiilor de execuţie pe care le îndeplinesc, nu au desfăşurat şi nu desfăşoară activităţi în domeniul administraţiei publice.
Potrivit art. 9.2 din Ordinul MI nr. 496/2003 indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice.
Prin urmare, ordinul menţionat are în vedere acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în situaţia îndeplinirii a două condiţii cumulative şi anume: calitatea de personal contractual şi desfăşurarea activităţii în domeniul administraţiei publice.
În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită şi în consecinţă, curtea apreciază că pretenţiile acestora formulate prin cererea introductivă, sunt nefondate.
Calitatea de persoană ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, nu poate fi confundată cu calitatea angajatorului acesteia de organ al administraţiei publice. Cu alte cuvinte, determinarea calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea sporului de dispozitiv în sensul prevederilor Ordinului MI nr. 496/2003 trebuie analizată exclusiv prin prisma atribuţiilor efectiv exercitate în domeniul administraţiei publice, respectiv a atribuţiilor specifice acestui domeniu în sensul legii.
Pe de altă parte, instanţa de fond a admis pretenţiile reclamanţilor începând cu data de 1 august 2003, deşi cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 7 august 2008 şi în aceste condiţii, pretenţiile anterioare datei de 7 august 2005 erau prescrise.
Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate curtea reţine că în speţă sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor legale aplicabile în materie şi în consecinţă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de primarul comunei Sărmaş va fi admis şi se va modifica în tot sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţi.
