căii de atac. Consecinţe
Prin sentinţa penală nr. 46 din 4.03.2002 a Judecătoriei Huedin, inculpatul F.V. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 C. pen.
Apelul inculpatului, declarat împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca tardiv prin decizia penală nr. 408, pronunţată la 8 iulie 2002 de Tribunalul Cluj.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului.
în mod nelegal, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cererea de probaţiune formulată de inculpat în vederea dovedirii acelor împrejurări care l-au împiedicat să depună apelul în termen, unind această cerere cu fondul, neacordându-se nici cuvântul apărătorului inculpatului, încălcându-se astfel şi dreptul la apărare al inculpatului.
Procedeul de a uni cu fondul o cerere de probaţiune, formulată pentru a justifica repunerea în termen de apel, este vădit nelegal, instanţa neputând să treacă la judecarea apelului, fără a se pronunţa asupra acesteia.
In cauză, suntem în prezenţa motivului de casare prevăzut de art. 3 8515 pct. 2 lit. c C. proc. pen., deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat, încălcându-se dreptul la apărare.
In consecinţă, admiţând recursul inculpatului, decizia tribunalului a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
C.A. Cluj, decizia penală nr. 527 din 11.09.2002
