2. contestaţie decizie de concediere disciplinară
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 9653/63/2009 contestator G.G.L. a chemat în judecată intimata SC A. SRL IŞALNIŢA solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 06/09.07.2009 prin care a fost concediată disciplinar, obligarea intimatei la reîncadrarea pe postul deţinut anterior si la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale majorate si indexate de care trebuia să beneficieze pentru perioada 09.07.2009 –data reintegrării efective pe post.
A solicitat cheltuieli de judecată.
In fapt, contestatoarea a susţinut că decizia de concediere nu cuprinde o cerinţă obligatorie impusă de art. 268 alin.2 lit. b din codul muncii si anume, nu s-a precizat nici o prevedere pe care contestatoarea se presupune că a încălcat-o, din statutul de personal, regulament intern sau contract colectiv de muncă aplicabil, izvoare de drept pretinse în mod expres si limitativ de lege, iar cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie nelegal constituită, respectiv de către angajator si o societate civilă de avocaţi.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât contestatoarea se face vinovată de abaterea disciplinară imputată, în codul muncii nu este reglementată niciunde componenta comisiei de disciplină.
La dosar a fost ataşată decizia contestată, documentaţia avută în vedere la emiterea acesteia si chitanţă avocaţială emisă de apărătorul contestatoarei.
Prin sentinţa nr. 3209/21.10.2009 Tribunalul Dolj a respins cererea reţinând următoarele:
Contestatoarea a fost angajată cu contract individual de muncă nr. 61188/10.10.2008 în funcţia de specialist resurse umane.
La data de 09.07.2009, prin decizia înregistrată sub nr. 6 , angajatorul a dispus încetarea pentru motive disciplinare a contractului individual de muncă nr. 61188/10.10.2008.
În cuprinsul deciziei s-a menţionat că fapta săvârşită de salariat constituie o încălcare a dispozitiilor cuprinse la art. 39 alin. 2, lit a si b din Legea nr. 53/2003 cu modificările si completările ulterioare, si la lit. M pct. 2, lit. a si b din contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj sub nr. 61188/10.10.2008 nefiind indicată nici o prevedere din statutul de personal, regulament intern sau contract colectiv de muncă .
Potrivit art. 268 alin. 2 lit.b din codul muncii „ sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu…precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat” însă, acest text nu poate fi interpretate izolat, ci numai în corelaţie cu alte dispoziţii din Cod cu care se află într-o strânsă legătură.
Astfel, potrivit art. 263 alin.2 „ abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
Prin urmare, salariatul poate fi sancţionat si pentru încălcarea altor norme decât cele prevăzute în statut, regulament intern ,etc., enumerarea în cuprinsul art. 268 alin. 2 lit. b din codul muncii a reglementărilor ce trebuie să se regăsească în decizia de sancţionare având un caracter exemplificativ şi nu limitativ.
Mai mult, în raport cu finalitatea normei înscrise în art.268 alin. 2 codul muncii si anume protecţia salariatului de eventuale abuzuri din partea angajatorului, indicarea în actul de sancţionare a altor prevederi decât cele reglementate expres în art. 268 alin. 2 lit.b din codul muncii, nu poate fi sancţionată cu nulitatea, nefiindu-i cauzată contestatoarei vreo vătămare, sub aspectul posibilităţii de a-si realiza o apărare eficientă în raport de reglementările enunţate în decizie.
În ceea ce priveşte aspectele sesizate de contestatoare privind procedura de constituire a comisiei de disciplină, instanţa constată că art. 267 din codul muncii si art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, nu sancţionează cu nulitatea desemnarea în cadrul comisiei a administratorului societăţii.
Faţă de cele ce preced instanţa va respinge petitul privind constatarea nulităţii deciziei de concediere.
Capătul de cerere privind constatarea nulităţii are caracterul de cerere principală or, în condiţiile în care s-a respins acest petit, cererile privind reîncadrarea si plata despăgubirilor fiind accesorii nu pot primi o altă rezolvare.
