Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 247 din 5 februarie 1998 (dosar nr. 1852/1997)
Reclamanta-recurentă a atacat procesul-verbal încheiat la 10 martie 1997 de organul de control al pârâtei-intimate, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti, în partea referitoare la calcularea impozitului pe veniturile unor persoane nerezidente şi majorările de întârziere aferente, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile legale în materia contestaţiei la pentru a se pune problema competenţei instanţei de drept comun, respectiv a judecătoriei, aşa cum a susţinut intimata-pârâtă.
Chiar şi recurenta-reclamantă şi-a motivat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, text cuprins în capitolul III intitulat “Contestaţia la executare silită”.
în cauză sunt aplicabile însă prevederile referitoare la atacarea unui act de control financiar, chiar dacă măsurile luate prin actul respectiv sunt executorii. în această materie, legiuitorul a prevăzut o procedură distinctă de cea aplicabilă în dreptul comun privitoare la executarea silită.
în acelaşi timp, în speţă sunt incidente şi dispoziţiile speciale ale Convenţiei încheiate la 14 ianuarie 1977 între guvernele României şi Repubicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, care în art. 3 pct. 1 lit. g stabileşte ca instanţă competentă pentru România “ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat”.
în raport de această dispoziţie, se va trimite cauza la Ministerul Finanţelor pentru a soluţiona ca organ administrativ jurisdicţional, urmând ca în situaţia în care recurenta este nemulţumită de soluţia ce va fi dată, să se trimită dosarul instanţei de judecată competente conform Legii nr. 29/1990.
