Titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces -legitimatio ad causam – este calitatea procesuală, care se analizează în cerinţa existenţei identităţii între persoana reclamantă şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, precum şi în cerinţa identităţii între persoana pârâtului şi persoana celui obligat în raportul juridic de drept substanţial.
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
Nu se poate admite ca persoana juridică, ca unitate, să răspundă pentru persoana fizică, neputându-se pune semnul egalităţii între ele.
(Decizia nr. 210 din 14 februarie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2001, reclamantul Consiliul Local al Comunei L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “M.” S.R.L., pentru ca aceasta să fie obligată a plăti reclamantului suma de 118.432.836 lei reprezentând contravaloare chirie şi penalităţi de întârziere, conform Contractului nr. 1022 din 01.08.1998.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere înregistrat sub nr. 1022 la 01.08.1995, ce avea ca obiect închirierea bazinelor piscicole Răţărie, Sportiva şi Nuceta în suprafaţă de 13,20 ha, 11,29 ha şi 14,33 ha pe o perioadă de 10 ani.
Reclamantul a mai arătat că pârâta a invocat un alt contract, motiv pentru care a considerat reziliat contractul încheiat cu reclamantul la 01.08.1995 şi, începând cu anul 1998, nu a mai achitat reclamantului contravaloarea chiriei, deşi reclamantul a făcut numeroase demersuri pentru a recupera acest debit.
Prin Sentinţa civilă nr. 361 din 16.07.2001, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. “M.” S.R.L. şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a încheiat Contractul nr. 1022 diri 01.08.1995 cu persoana fizică M.M., şi nu cu S.C. “M.” S.R.L., această persoană juridică neputând răspunde în numele şi pentru persoana fizică care nu a fost chemată în judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Consiliul Local al Comunei L., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
în esenţă, recurentul arată că instanţa de fond a greşit când a apreciat că pârâta nu avea calitate procesuală, întrucât acest lucru reiese din întâmpinarea pârâtei care recunoaşte că a încheiat în anul 1995 contractul, aşa cum reiese şi din adresa S.C. “M.” S.R.L., prin care se solicită rezilierea contractului, şi din facturile şi chitanţele fiscale cu care a achitat chiria în perioada 1995 – 1997.
Se susţine şi că, la încheierea contractului dintre părţi, a existat un “viciu de procedură” care a fost acoperit prin actele ce s-au întocmit ulterior de către pârâtă, în numele S.C. “M.” S.R.L., în calitate de administrator unic al acesteia.
Examinând recursul în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că este nefondat.
O condiţie importantă pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină parte în proces o constituie calitatea procesuală.
Calitatea procesuală se analizează în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, precum şi în cerinţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana celui obligat în raportul juridic de drept substanţial.
îndreptăţirea de a fi parte în procesul civil aparţine numai titularului dreptului şi obligaţiei care formează conţinutul raportului juridic dedus judecăţii.
în speţă, pârâta S.C. “M.” S.R.L. nu este titularul dreptului şi obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic (Contractul nr. 1022 din 01.08.1995).
Nu există îndeplinită condiţia identităţii între persoana pârâtei (persoană juridică) şi persoana celui obligat în raportul juridic de drept substanţial (care este persoană fizică).
Cum raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, rezultă că în cauza de faţă nu avem întrunit acest raport procesual.
A admite că persoana juridică, ca unitate, răspunde pentru persoana fizică înseamnă a pune semnul egalităţii între ele.
Susţinerea recurentului, că pârâta S.C. “M.” S.R.L. a efectuat plăţi pentru persoana fizică şi a purtat corespondenţă cu reclamantul, nu-i conferă pârâtei calitate procesuală pasivă. Câtă vreme titular al contractului (raport juridic) este persoana fizică, numai asupra acesteia s-ar putea îndrepta cu pretenţii.
Nu există o dispoziţie de principiu care să permită substituirea persoanei lipsite de calitate procesuală cu persoana ce are o atare calitate, ci numai o dispoziţie de excepţie (în acţiunile reale).
în aceste condiţii nimic nu-l împiedică pe reclamant să promoveze acţiunea împotriva persoanei care are îndreptăţirea de a participa la proces ca pârât.
Aspectele invocate de recurent nu au temei legal, în condiţiile în care acesta îşi fundamentează acţiunea în pretenţii pe contractul de închiriere în care drepturile şi obligaţiile sunt ale persoanei fizice M.M., şi nu ale S.C. “M.” S.R.L.
în aceste condiţii şi cu aceste considerente, Curtea a apreciat recursul nefondat şi, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, l-a respins.
