Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 238/R/23 septembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 751/2010 pronunţată de Judecătoria s-a admis acţiunea formulată şi precizată ulterior de petenta Parohia Ortodoxă Sânmărghita împotriva intimatelor Comisia locală Ciceu Mihăieşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi Agenţia Domeniilor Statului Filiala Bistriţa-Năsăud.
Au fost obligate intimatele Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi Agenţia Domeniilor Statului Filiala Bistriţa-Năsăud să facă demersurile care se impun în vederea punerii la dispoziţia intimatei Comisia locală Ciceu Mihăieşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor terenul necesar punerii în posesie a petentei cu suprafaţa de 11,61 ha propusă spre validare conform anexei 29, poziţia 5.
A fost obligată intimata Comisia locală Ciceu Mihăieşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să procedeze la punerea în posesie a petentei cu suprafaţa de 11,61 ha propusă spre validare conform anexei 29, poziţia 5.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs pârâta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.
Excepţia inadmisibilităţii introducerii recursului invocată nu este întemeiată şi se va respinge ca atare. Reclamanta omite să observe că statutul de intimată al recurentei s-a fixat în faţa primei instanţei prin atragerea sa în proces conform scriptului intitulat „Note de şedinţă” depus de reclamantă la fila 52. Judecătoria a hotărât în limitele cadrului procesual impus de reclamantă şi sentinţa dispune inclusiv asupra pretenţiilor emise de parohie împotriva agenţiei.
Recursul este fondat.
Din cuprinsul prevederilor art. 4-5 din Legea nr. 268/2001 şi ale art.1-4 din HG.1503/2009 se deduce că Agenţia Domeniilor Statului s-a înfiinţat şi apoi s-a reorganizat ca instituţie de interes public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, este condusă de un consiliu de administraţie al cărui preşedinte angajează şi reprezintă agenţia în relaţiile cu persoane fizice sau juridice, precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti, iar la nivel judeţean funcţionează reprezentanţele ei teritoriale, structuri fără personalitate juridică.
În speţa discutată s-a admis că Agenţia Domeniilor Statului – Filiala Bistriţa-Năsăud are capacitate procesuală pasivă raportat la art.41 alin.2 Cod procedură civilă. Textul s-a aplicat greşit deoarece aici se stabileşte că asociaţiile sau societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Or, Agenţia Domeniilor Statului Bistriţa-Năsăud nu este o asociaţie ori societate, ci o structură după cum s-a arătat mai sus, diferenţele între noţiuni fiind evidente, astfel că se va admite excepţia din recurs şi se va decide că aceasta nu are capacitatea de a fi parte în proces. Aptitudinea o are, în schimb, Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti după prescripţiile legale anterior indicate.
La stabilirea abilităţii Agenţiei domeniilor Statului Bucureşti de a participa în procesul restituirii efectuate în domeniul legilor fondului funciar se mai are în vedere circumstanţa potrivit căreia numai aceasta este autoritatea care exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului (art.4 alin.1 lit.a – nemodificat prin HG.1503/2009 din acest punct de vedere).
Dovezile dosarului sunt în sensul că până la această dată reclamanta a beneficiat numai de o propunere de reconstituire pentru terenul de 11,61 ha prin înscrierea acesteia în anexa 29 poziţia 5 de către Comisia locală Ciceu-Mihăeşti şi nu a fost urmată de validare prin hotărâre a Comisiei judeţene Bistriţa-Năsăud, moment ce coincide cu dobândirea dreptului de proprietate prin reconstituire, după care, în situaţia în care comisia locală nu-şi execută obligaţia legală de punere în posesie, beneficiarul măsurii reparatorii se poate adresa în justiţie cu o cerere de felul celei acum promovate. Necesitatea îndeplinirii în prealabil a cerinţei de validare se deduce implicit, dar clar, din art.5 lit.a,d,h, corelate cu lit.i, pe de o parte, şi cu art.6 lit.e şi f din HG.890/2005. Din perspectiva normelor indicate se deduce că ordinea în procedura reconstituirii este: depunerea cererii la comisia locală, propunerea secundei prin înscrierea persoanei îndreptăţite pe una dintre anexele legii, înaintarea şi prezentarea spre aprobare şi validare comisiei judeţene a propunerilor, validarea propunerilor comisiei locale de către comisia judeţeană şi de abia apoi se realizează punerea în posesie, prin delimitare în teren, a fostului proprietar ori urmaşilor lor, îndatorire ce cade în sarcina comisiei locale.
Actele produse la dosar atestă că în ce o priveşte pe reclamantă din procedură s-au urmat doar primele două etape, insuficient pentru a se putea obţine rezultatul dorit în actualul litigiu. Această stare a lucrurilor, importantă în soluţionarea raporturilor juridice dintre părţi, a fost adusă la cunoştinţa instanţei de fond prin – întâmpinarea de la paginile 12-13 şi neîntemeiat nu i s-a dat eficienţă.
Consideraţiile de până acum atrag soluţia prematurităţii cererii, urmând să fie respinsă ca atare, după admiterea recursului şi modificarea sentinţei în întregime, nemaifiind nevoie ca în acest stadiu să se mai analizeze şi celelalte critici din recurs tot în legătură cu chestiunea caracterului prematur al acţiunii introductive.
