Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 48 din 16 ianuarie 1998 (dosar nr. 348/1997)
La data de 15 septembrie 1995, cu ocazia efecturii unui control la sediul reclamantei, organe de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Timiş au stabilit în sarcina reclamantei un debit de 854.688.940 lei, reprezentând impozit pe clădiri şi majorări, calculate pe semestrul I 1995, invocând dispoziţiile Legii nr. 27/1994.
Contestaţia făcută împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă de către pârâtă prin decizia nr. 69 din 23 noiembrie 1995, cu motivarea că Ministerul Finanţelor, prin adresa nr. 15201 din 13 noiembrie 1995, a dat soluţia corectă, potrivit căreia, construcţiile din agricultură nu sunt scutite de plata impozitului pe clădiri, conform Legii nr. 27/1994. Această soluţie a fost atacată din nou la Ministerul Finanţelor care, de această dată, i-a comunicat reclamantei că contestaţia a fost trimisă la pârâta D.G.F.PC.F.S. Timiş pentru întocmirea dosarului fiscal necesar soluţionării contestaţiei.
Conform art. 10 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 506/1994 pentru aprobarea Normelor privind metodologia de calcul, formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, construcţiile speciale, aşa cum sunt definite în anexa nr. 1 Ia Hotărârea Guvernului nr. 266/1994 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normelor de funcţionare a mijloacelor fixe, nu se supun impozitului pe clădiri. Prin urmare, potrivit acestor dispoziţii, halele şi grajdurile pentru creşterea şi îngrijirea păsărilor şi animalelor se încadrează în grupa 2 – construcţii speciale agricole, codul 2222 “construcţii şi împrejmuiri pentru creşterea animalelor, din zidărie, beton, beton armat” şi sunt exceptate de la impozitare.
Pe de altă parte, lista clădirilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este aceea prevăzută în anexa nr. 2 la Legea nr. 27/1994 iar reclamanta, aşa cum susţine de altfel şi pârâta D.G.F.PC.F.S. a judeţului Timiş prin întâmpinare, nu deţine clădiri de natura celor înscrise în această listă.
Aşa fiind şi având în vedere că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi din susţinerile scrise ale părţilor, nu rezultă cu certitudine dacă construcţiile din cauză se încadrează sau nu în categoria de “construcţii speciale agricole” scutite de impozit, se constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, întrucât şi-a fundamentat soluţia pe un probatoriu incomplet, ignorând îndatorirea legală ce îi revine pentru descoperirea adevărului şi prevenirea oricăror greşeli în cunoaşterea faptelor.
De aceea, pentru corecta soluţionare a litigiului, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va adânci probatoriile, dispunând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să stabilească dacă aceste clădiri edificate sunt hale pentru creşterea porcilor şi dacă intră în categoria de clădiri speciale agricole, exceptate de la plată impozitului pe clădiri.
