Apel. Apel peste termen. Tardivitate. Diferenţiere


In situaţia în care inculpatul nu a participat nici la judecarea cauzei în faţa instanţei de fond şi nu a fost prezent nici la pronunţarea sentinţei, el poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile, fiind astfel fără relevanţă data la care i s-a comunicat copia de pe dispozitivul sentinţei, în condiţiile art. 360 alin. 1 din Codul de procedură penală.

(Decizia nr. 1376 din 26 septembrie 2001 – Secţia a Il-apenală)

Prin Sentinţa penală nr. 200 din 05.04.2001 a Judecătoriei Feteşti, a fost condamnat inculpatul T.G. la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal.

S-a constatat graţiată integral pedeapsa aplicată.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală au fost achitaţi inculpaţii C.G.D. şi Z.C.A. pentru fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal asupra celor două părţi vătămate.

S-au admis în parte pretenţiile civile formulate în cauză şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. “M.” S.R.L. la plata despăgubirilor civile.

S-a reţinut în fapt că, la data de 10.08.1996, în timp ce se deplasau de la Constanţa la Mangalia, pe raza localităţii 23 August, au fost implicate într-un accident de circulaţie autoturismul condus de inculpatul C.G.D., în care se afla şi partea civilă C.S., autoturismul condus de inculpatul Z.C.A., autoturismul condus de numitul B.I., în care se afla şi partea civilă B.A., şi autocamionul condus de inculpatul T.G.

Inculpatul T.G. se deplasa cu autocamionul pe un drum de pământ lateral şi s-a înscris în şoseaua naţională, efectuând un viraj spre stânga, deşi era interzis acest lucru, zona fiind marcată cu două linii paralele ce separă sensurile de mers. Manevra efectuată de inculpatul T.G. l-a surprins pe inculpatul C.G.D., care a virat dreapta şi a încercat să frâneze, însă, constatând că se înscrisese pe cealaltă bandă de mers, a efectuat o manevră bruscă de virat spre stânga, reuşind astfel să evite coliziunea cu autocamionul, care şi-a continuat deplasarea spre Mangalia, fără să oprească.

Ultima manevră efectuată de inculpatul C.G.D. l-a surprins pe inculpatul Z.C.A., care nu a mai putut opri autoturismul său şi a lovit în partea stângă autoturismul condus de inculpatul C.G.D., determinând intrarea acestuia pe celălalt sens de circulaţie şi coliziunea acestuia cu autoturismul condus de numitul B.I., care se deplasa regulamentar spre Constanţa.

în urma impactului dintre cele trei autoturisme au suferit vătămări corporale partea civilă C.S. (ce a necesitat 6 luni de îngrijiri medicale) şi partea civilă B A. (ce a necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale).

împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul T.G. şi partea responsabilă civilmente.

Prin Decizia penală nr. 263 din 15.06.2001 a Tribunalului Ialomiţa, s-a respins ca tardiv apelul inculpatului T.G. şi s-a admis apelul părţii responsabile civilmente.

în ceea ce priveşte apelul inculpatului, s-a reţinut că, potrivit art. 363 din Codul de procedură penală, termenul de apel este de 10 zile şi începe să curgă de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru cei care au lipsit.

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul T.G. nu a fost prezent nici la dezbateri şi nici la pronunţare, astfel că pentru acesta termenul de apel a început să curgă de la data comunicării hotărârii.

Din lucrările dosarului a rezultat că sentinţa a fost comunicată inculpatului la data de 11.04.2001, astfel că termenul de apel s-a împlinit la data de 22.04.2001.

Cum cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Feteşti la data de 24.04.2001, este evident că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului stabilit de textul de lege sus-menţionat.

Recursul inculpatului este întemeiat.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a participat la judecarea cauzei penale în faţa instanţei de fond şi nu a fost prezent nici la data judecării cauzei, sentinta fiind pronuntată la data de 05.04.2001 şi comunicată inculpatului la 11.04.12001.

Inculpatul T.G. a atacat sentinţa la data de 24.04.2001, când a declarat apel.

Conform art. 365 din Codul de procedură penală, partea care a a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

în raport de această dispoziţie legală şi având în vedere că inculpatul a lipsit atât la judecata în fond a cauzei, cât şi la pronunţare, apelul declarat de acesta la data de 24.04.2001 trebuia considerat de tribunal ca un apel peste termen şi soluţionat ca atare, iar nu respins ca tardiv, atât timp cât în cauză nu a început, la data declarării apelului de către inculpat, executarea pedepsei sau executarea dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

Pentru aceste considerente, recursul inculpatului va fi admis, decizia recurată va fi casată doar cu privire la apelul declarat de inculpat, trimiţându-se cauza la Tribunalul Ialomiţa pentru soluţionarea acestuia.

NOTĂ:

Soluţia este corectă.

Ca regulă generală, termenul de apel sau recurs este de 10 zile şi curge diferit, după cum partea a fost sau nu prezentă la dezbateri sau pronunţare.

în situaţia în care, cum este şi speţa analizată, partea a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, termenul de exercitare a căii de atac curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii atacate.
Această regulă are două excepţii, respectiv situaţii în care exercitarea căii de atac se poate face şi dincolo de cele 10 zile calculate de la comunicare, fără ca aceasta să atragă tardivitatea căii de atac.

Una dintre aceste excepţii este şi cea care face obiectul analizei de faţă, şi anume apelul sau recursul peste termen.

Potrivit art. 365 din Codul de procedură penală (la care face trimitere şi art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cazul recursului), partea care a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

Vorbind despre partea care “a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare”, textul sus-amintit are în vedere ipoteza în care partea care a formulat calea de atac a lipsit fie la întreaga cercetare judecătorească în faţa primei instanţe, inclusiv la pronunţare (pentru situaţia în care declară apel peste termen), fie la întreaga judecată a cauzei în apel (pentru situaţia în care declară recurs peste termen).

într-o asemenea ipoteză, partea va putea declara apei sau recurs şi “peste termen”, adică peste intervalul de 10 zile calculat de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii atacate. Calea de atac va putea fi practic exercitată oricând, singura limitare fiind legată de punerea în a hotărârii atacate (fie în ce priveşte latura penală, fie în ce priveşte latura civilă), care este considerată definitivă, până când instanţa se va pronunţa asupra căii de atac declarate peste termen. Se poate spune astfel că, într-o asemenea ipoteză, termenul de apel sau recurs nu mai curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, ci de la punerea în executare a hotărârii atacate.

în consecinţă, calea de atac declarată peste termen va putea fi respinsă ca tardiv formulată, în ipoteza în care, deşi partea a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, ea a atacat hotărârea peste termenul de 10 zile, calculat de la data punerii în executare a hotărârii atacate.